Ba, "avemus papam", de ce mint?

Am minţit cu neruşinare cînd am publicat precedenta postare. Dar aveam şi eu dreptate atunci. Adica atunci nu ştiam încă-că avem Papă. Biserica Catolică a reuşit într-un timp aproape record să dea lumii un nou papă. Mai exact, pe Papa Franţi. Adica de ce zic eu Franţ şi nu Friţ*? Că Francisc e mai cunoscut şi mai în portofoliul numelor cu der/die/das iar pe scurt i se mai spune aşa cum ziceam eu acolo "Papa Fritz". Vă spune ceva porecla de "friţi"? Era un fel de alternativă la "nemţi, nazişti, măncători de varză, hitlerişti"...  Vi se pare ciudată alegerea acestui nume de succesorul unui papă de origine germana? Păi nu... că Cardinalul Jorge Bergoglio, chiar daca este de origine italiana stabilit de j'de generaţii în Argentina, doar dintr-um mare şi profund respect pentru înaintaşul său Francisc de Assisi şi-a luat acest nume. Nu pentru că înaintaşul său Papa Benedict era neamţ. 

Nu ştiu cum naiba dar îmi ies numai minciuni din tastatuă. Cred că e fabricată în Vest-Europa şi asta... că altfel, nu se explică. Deci Sfîntul Francisc, originalul, era cel ce a înfiinţat Ordinul (călugăresc) Franciscan pe la 1200. A avut el ca "misiune sacră" reconstrucţia bisericii şi chestii de-astea. Şi azi, Biserica Catolică este în suferinţă. La fel ca toate celelalte culte creştine. Se comprimă, se dezumflă. În timp ce... islamismul se umflă ca o gogoaşă, cu toate războaiele şi cruciadele astea pentagoneşti, de show. Bine şi ce minciună spuneam/tastam eu mai sus? Că Papa Franţi nu are nici o legătură-de-voie-sau-fără-de-voie cu restul nemţilor?  Ca să mint pe mai departe afirm cu toată tăria: N-ARE! (ce-mi plac cacofoniile şi tă-tă foniile astea. Dar am voie, că e vorba de Biserica Catolică ...şi prin extensie...)

Aşadar, nu există nici un fel de relaţie directă între faptul că Papa Ioan Paul-cel-de-după-primul - prin activitatea sa asiduă şi consecventă - a reuşit de a dat jos comunismul ăsta odios şi pe soţia lui sinistră şi a putut si Germania asta mică să devină ceva mai mare prin reîntregirea cu preluarea DDR-ului. Urmaşul său papă, direct neamţ... nu a făcut aparent prea multe. Un pic de lobby, imagine, mici investiţii pe ici pe colo... şi a pregătit terenul pentru ...hmmm.... reconstrucţia bisericii. Cu un papă care (nu-i aşa?) nu are nici o legătură cu Germania. Şi-a făcut numai doctoratul în Germania. Şi e dintr-o ţară departe departe de Europa. Atît de departe încît a fost numai bună pentru refugiaţii germani de după al doilea război să se ascundă. Cînd spun refugiaţi, înţelegeţi desigur, foşti ofiţeri SS, Gestapo, SD, Abwehr... Sînt unele voci care spun că şi Hitler şi-ar fi făcut planuri pentru ţara asta...

No aşe! Am stabilit ca nu există nici o posibilitate de legătură cu ceva nemţesc în PapaFriţ. Şi-atunci, de ce naiba mai bat cîmpii eu pe aici? Îl salut pe Suveranul Pontif şi îi doresc succes în activitate. Mai ales, că dacă stau să mă gîndesc bine... parca ar avea dreptate să facă ceea ce cred eu că ar fi bine să creadă să facă. Atîta numa: vă rog io frumos... faceţi diferenţa între poporul ăla nobil, descendent din daci şi toate neamurile astea proaste descendente din inzi si de pe unde-or mai fi venit cu apucaturile astea ale lor. Asta aşa, preventiv, în caz că o să fie vorba de vreo nouă selecţie internaţională... hmmm... pentru eficientizarea, purificarea şi ...mda... ce-o mai fi pe acolo. Amin!
      */Friţ vine de la Frederich/Friedrich/Friz...ca sa nu ziceţi că vă aburesc chiar de tot...

N-avemus Papă

După cum deja v-aţi săturat sa ştiţi... Papa Benedict s-a prăpădit din funcţie. Vaticanul e în sărbătoare, întreaga Biserică Catolică este în fierbere, întreaga lume este în aşteptare. Presa este sceptică si cîrcotaşă... prostimea e prosternată... Da' cine-i dom'le Benedict ăsta? Că io am auzit de Sfîntul Părinte Ioan Paul Secundarul, devenit sfînt pe altarul catolicismului, atît înainte de viaţă cît si după moarte. 

Aşaa! Acum că mi-am făcut încălzirea de început, cu mici ciupileţe, hai sa-mi zic si mie vreo doua. Îmi zic mie, că io-s unul dintre noi ăştia trei, care mă citesc. Ce a făcut Papa Ioan Paul episodul doi am mai analizat eu în păreri precedente. Marele "merit" al Aceluia-Aleluia este că a reusit să creeze breşa în Cortina de fier şi să facă varză ateismul est-european. A fost un "maaare-reformator" spune lumea. Da, mă rog, să zicem. Adică nu mă rog în biserică-că ăsta e subiectul, ci "mă rog" ca să nu "te rog". Că dacă "te rog" te deranjez. Deci Ioan Pa la pătrat a fost reformator. 

Ce merite are Papa Benedict? Că nici nu a apucat bine să iasă din "termenul de garanţie" şi a şi expirat... Nu am auzit mari fapte eroice despre prea-sfinţia-Sa-prea-fericită!? Că a venit cu nişte chestii despre sex, pilula de a doua zi, nişte vizite ne-pipărate şi ne-sărate pe ici pe colo... nici un atentat, nici un islamic să-l jugănească... nimic! A avut oare ghinionul să se nimerească în funcţie taman în Marea Criză? Să fie oare adevărată previziunea că a avut doar rolul de a pregăti venirea "ultimului Papă"? Posibil. Nu s-a mai strofocat atît de mult pe linia ecumenismului, deşi această direcţie i-a cam fost pe agendă mereu. Nu a reuşit să umple bisericile şi - din punctul meu de vedere - nu a reuşit să ajungă pe la noi în vizită. Nici călare, nici pe jos. Călare nici nu ar fi avut cum, că toţi caii din România sînt acum în scandalul internaţional şi intergalactic şi sînt ocupaţi cu toate celulele lor. Probabil ca să susţinem scandalul ăsta pe mai departe o să trebuiască să importăm urgent nişte cai, mai mult ca sigur din China. 

Deci am stabilit: marele reformator al mileniului si sfînt al Bisericii Catolice este John Pol the second. Iar Benedict este un nesărat, inodor şi incolor. 

AIA S-O CREDEŢI VOI!!! 

Dacă a existat vreun Papă în ultima juma de mileniu, mai reformator ca Papa Benedict.... io imi fac un ness din cenusa lui! Prin simplul fapt ca a demisionat... a reformat CU ADEVĂRAT Biserica Catolică! Tot nu mă credeţi... sau nu mă înţelegeţi? Păi hai să vă explic să înţelegeţi şi chestia cu credinţa o rezolvaţi voi de voi, pe urmă. Dîndu-şi demisia ca un oarecare ministru, director de bancă sau macaragiu din port, a demonstrat că OMUL Papă este şi el DOAR UN OM!  Că are dreptul la un pic de timp să se pregătească de marea întîlnire cu Divinitatea fără să trebuiască să fie împăiat ca precedentul care a fost ţinut la aparate şi l-au reglat să dea din mîini pe la fereşti ca să nu pice momentul morţii pontifului taman cînd lumea înfuleca de zor-de-sărbătoare. Papa Benedict A DESACRALIZAT funcţia de popă suprem. 

Avea nevoie Biserica Catolică de această desacralizare? Unii zic că e taman bomboana de pe colivă. Eu zic că nu. Bisericile Creştine - că vrem sau nu, că ne place sau nu - au în Vatican un fel de port-drapel. Catolicismul este unul dintre cele mai importante culte ale lumii creştine. Dar vai! Bisericile sînt tot mai goale, preoţi tot mai puţini, credincioşi tot mai bătrîni, islamismul cîştigă teren prin fanatism si consecvenţă... Nu vă plictisesc cu chestiile astea răsuflate. Întrebarea este: ce ar trebui să facă Biserica Catolică... Creştinismul per ansamblu pentru a ne conserva cultura tipic europeană? Să continue să practice o religie din ce în ce mai sterilă? Anacronică şi grotească? Să continue ritualurile ridicole în lumea modernă, cu acele uniforme din evul mediu, cu zorzoane şi sclipiciuri care nu mai impresionează nici măcar un copil de 2 ani? Să continue acest "război" în strategie de broască ţestoasă... de cetate asediată pînă pică zidurile sau pînă se plictisesc asediatorii şi pleacă acasă? 

Ermetismul religiei creştine, deja nu mai poate fi cosmetizat. A crăpat nu numai tencuiala ci însăşi fundaţia. Religia creştină a devenit o şandrama. E o imensă şansă dată de umanizarea religiei prin sacrificiul strategic al Papei Benedict (de ce-o fi la feminin?...că nu pot să-i spun "Papului"... că sună ca draku!). Dacă Biserica Catolică nu-şi joacă bine cărţile... se duce Ăluia de suflet. Iar dacă 'jde miile de culte şi cultiţele si secte si bisericuţe care se joacă de-a creştinismul "original şi singurul adevărat" şi îşi umflă muşchii cu orgolii şi Catedrale ale Mîntuirii lu' Sufletu'...aşadar, dacă aceste culte creştine refuză unirea şi colaborarea... o să ramînă brusc fără aer, fără apă şi fără obiectul muncii. Dar brusc de tot! Islamul este deja mai aproape decît vă vine să credeţi şi cu mult mai puternic şi mai periculos decît a fost vreodată în cele sute de ani de lupte cu turcii. ...ca să rămîn pe final, pe glia noastră. 

Să vedem dacă următorul Papă o să reuşească performanţa băsescului, să-l vedem pe la supermaketuri sau în tenişi la vreun fotbal... Biserica trebuie să iasă din cetate. Să lase armurile medievale şi să vină la viaţă. Eu personal, NU am nevoie de religie. Dar societatea mea, încă mai are nevoie. Şi... din păcate... prefer religia "MEA" creştină ca alternativă la muuuult mai primitiva "LOR" religie otomana. Aşa să-i/ne ajute Domnul!

Comedia „Adrian Năstase”

Asist detașat la comedia horror despre un personaj controversat din prima linie socio-politică românească. În rolul principal apare „himself” însuși sinistrul personaj. Spun că asist detașat, pentru că nimic nu mă emoționează în materie de "tragedii" în zona elitelor noastre de carton. Mă enervează, mă scîrbeşte... dar astea nu mai sînt emoţii în cazul meu, ci automatisme. Reacţii normale - ca să zic aşa - lipsite de emoţie. Adică mă enervez automat, fără să-mi răscolesc sufletul, fără sa simt practic această enervare. Paradoxal, nu? Cu puţin exerciţiu... o să reuşiţi şi voi să vă enervaţi fără să simţiţi vreo chestie deosebită din asta. E ca şi cînd admiraţi "opera" pe care o lansaţi lumii în momentul în care trageţi apa la clo. Adică vi se strănge puţin faţa, nasul... poate mijiţi niţel ochii... dar nu veţi simţi nici un regret cînd veţi trage apa. Nici o emoţie, nici o revoltă, nici un conflict interior. O faceţi automat. Şi gata.

Ceea ce vreau eu să spun în povestea mea de asatăzi este altceva. Regia, motivul şi urmarea filmului serial "săraaaacul A.N." Aşadar, se ştie din istoria trecută (Gheorghiu Dej, Ceauşescu) dar mai ales din cea recentă că puşcăria aduce voturi. Vezi cazul Gigi Becali dar mai ales cazul Dan Diaconescu. Becali a ajuns in Parlamentul European cu o mulţime de avantaje şi imunităţi, imediat ce a ieşit din puşcărie. Dan-OTV are brusc 'jde procente la alegerile locale, cu un partid-bebeluş de numai cîteva luni. O lovitură incredibilă pentru toată clasa politică mondială! Cum Năstase a urmărit cu interes şi interese toată activitatea lui Dan Diaconescu (se ştie deja că, la un moment dat, a vrut să fure efectiv televiziunea OTV printr-un şantaj de doi lei!) nu e greu de imaginat/înţeles că şi strategia cu puşcăria este după modelul D.D. 

Dar... pentru că "are oi mai multe, mîndre şi cornute" A.N. ridică această strategie la rang de artă. Nu numai că îl aruncă la cîini pe Victoraş Ponta cu "doctoratul" lui de cîţiva banuţi... dar acceptă şi joculeţul de-a puşcăria regizat de ...alţii... Adică aşa cred ei, ăştia alţii, că ei au regizat chestia asta. Intervine apoi dramatica "sinucidere" cu tot spectacolul şi cu tot balamucul de după aia. 

Pauză! Ce urmează? Alegerile? Ălea din toamnă? Părerea mea e că urmează o nouă suspendare prezidenţială, pe fondul urii poporului, pe fondul scandalului permanent şi a "intoleranţei" la prim-miniştrii... Cu imensul capital de simpatie si compasiune pentru săraaaacul A.N. ...cine credeţi domniile voastre că va fi noul-viitorul preşedinte? Dan Diaconescu? Cum... cu numai 3 zile de puşcărie? Fără nici o sinucidere? Cu o singură televiziune (mă rog, două cu tot cu DDTV)? În acest moment aproape că pot garanta că A.N. va reveni brusc în primul plan, după ce a ispăşit pentru greşelile de insubordonare avute la un moment dat. Pentru că, nu avem cum să nu recunoaştem că toată zeama aia puturoasă de la USL nu are un nume mai important ca A.N. Tipul este uns cu toate alifiile şi are un cuvînt al drakului de greu de spus printre ai lui. Şi uite că şi printre noi. După părerea mea, oricine arată compasiune acestui ticălos, este la fel de vinovat ca el. VINOVAT DE PROSTIE CALIFICATĂ!!! Să nu ziceţi că nu v-am spus! Da, ştiu... cei 2-3 cititori ai blogului meu nu au cum să facă o revoluţie în România. De-asta-mi şi permit să fiu atît de direct în afirmaţii. Pentru că ştiu că nu va avea nici un efect toată povestea asta a mea. 

Cred că ştiţi ce va urma în ceea ce priveşte noul şi surprinzătorul jucător de pe scena noastră politică! Mă refer la partidul PP-DD. Va intra lejer în tot ceea ce înseamnă poziţii sociale şi politice. În cazul că nu vor apărea atentate sau suspendări sau alte crize artificiale, viitorul preşedinte va avea iniţialele D.D. Nu trebuie uitat faptul că în trista eventualitate că liderul ar dispărea... praful şi pulberea s-ar alege de tot partidul şi tot ceea ce înseamnă el la ora actuală. Deci Dane! Ai grijă pe cine ai în spatele tău! Ai grijă la trădători... ai grijă la ce mănînci, la ce bei... ai grijă la cine se uită la tine printr-o lunetă...!!! Mafioţii ăştia nu au nici un fel de scupule. Asta desigur... în cazul că ai reuşit să ramîi curat şi cinstit, aşa cum te ştiu. Dar chiar şi eu mai pot să greşesc, nu!?

Aşa ca sfat general: iubiţi cu inima, gîndiţi cu creierul! Nu le încurcaţi. Dacă le amestecaţi, pot să apară manipulările, hoţiile şi ticăloşiile. Dacă lăsaţi inima să gîndească în locul creierului vă puteţi considera proşti. Iar dacă veţi iubi cu creierul... nu veţi putea avea calitatea de oameni... Cît despre vot? În nici un caz nu putem vorbi despre dragoste aici... Aşa că: vă rog eu mult! Nu mai votaţi cu inima, cu sentimente, simpatii, drăgălăşenii, hormoni...!!! Şi... mai ieşiţi băi frate pe afară şi mai lăsaţi naibii televizoarele alea acasă, dacă nu puteţi pur-şi-simplu să le aruncaţi la gunoi!

Vocea vocilor

Mă gîneam la un moment dat să dau titlul "vocea vacilor", dar am zis să nu jignesc pe nimeni.
Am aşteptat foarte curios, vreo două luni, mai exact după 23-24.11.2011 să văd ce reacţie va avea finanţa şi oculta mondială după declaraţiile Preşedintelui nostru. Spunea printre altele dl. Băsescu atunci, citez: "...aţi obţinut profituri uriaşe în România iar azi, dacă vă pregătiţi să lăsaţi economia românească nefinanţată în timp de criză, o vom considera ca un act lipsit de fairplay în relaţia cu România. Vreau să cred că acest lucru nu se va întîmpla şi nu vom fi puşi noi să plătim factura lăcomiei sistemelor bancare, a imprudenţei, a lipsei de responsabilitate de pe vremea cînd dădeau credite cu buletinul." Ştiam că va urma cît de curînd, o reacţie. O ceva, o tulburare, cineva o să sară ca ars pînă la ceruri şi înapoi. Încă nu ştiam cine. Încă nu ştiam cu mîinile cui o sa fie scoase castanele din foc. Dar ştiam că o sa-mi dau seama la momentul oportun. Ceva străveziu, ceva aparent banal.
Nimic nou în protestele spontane, nimic nou în necazurile românilor. Nimic nou în vocile indignate şi solemne ale dascălilor, nimic nou în nemulţumirile poliţiştilor sau jandarmilor sau angajaţilor serviciilor secrete. Este ultra-banal faptul că în toată lumea studenţii vor fi prezenţi la orice nemulţumire. La fel unii gură-cască, pensionari care au timp şi chef de spectacol. Ce greu e de prevăzut că opoziţia va lua "atitudine fermă", că va cere demisia tuturor în stînga şi în dreapta? Şi că va demasca corupţia, va arăta cu degetul, îşi va asuma răspunderea, se va jeli, se va da cu toate alea de pămînt? Există un contingent de oameni dispuşi să protesteze pentru orice, să critice orice. Recunosc, şi eu sînt un critic. Dar nu ajung pînă acolo încît să fiu un Che Guevara, un revoluţionar de profesie. Bun, am făcut un rezumat al celor care au ceva de spus, de cerut, de protestat.
Dar... Dar, uite că nu mi-am imaginat că se va apela, pervers, la aceleaşi reţete care au făcut ca "revoluţia" din 1989 să reuşească. L-au scos pe Măria-Sa de la naftalină. Au început să-l fluture. Jalnic personaj, folosit de serviciile secrete ruseşti din cel de-al II-lea Război Mondial ca să producă o breşă în forţele central-europene. L-au folosit ca să transmită mesaje propagandiste pe vremea comunismului şi în general cînd era vreo criză şi cineva avea nevoie de niţică greutate în argumente. Din păcate pentru persoana de sub nobila titulatură, nu şi-a dat seama de perversităţile manipulatorilor. De fiecare dată a dat o aură nobilă, misterioasă acţiunilor sale. Gafelor istorice. Dar nu despre dînsul vroiam eu să vorbesc aici. Vroiam să atrag atenţia asupra gloatei, masa mare de persoane. Oamenii concreţi, care sînt miezul protestelor. Da dragii mei, despre ei este vorba. Ei, cei care au fost în primele rînduri şi la "revoluţie" şi apoi, de fiecare dată cînd era ceva important. Cînd marele cîrmaci - Ilici-vodă - trebuia să-şi justifice vreo ceva gogonată, cu argumentul "maselor de oameni ai muncii".
Vă rog să priviţi, dacă or să mai fie manifestări cu orăcăieli în stradă, cine sînt cei mai disciplinaţi, cei mai cunoscători, cei mai bine organizaţi. Cîne ştie de acasă textele de strigat, cine spune cele mai faine glume, cine are cele mai bune argumente şi cine are cele mai bune iniţiative în grupurile de manifestanţi. Vă las plăcerea descoperirii. Poate o să recunoaşteţi şi ceva revoluţionari-optzecişinouăişti. Adică tot dintre domniile lor - gloate profesioniste - ridicaţi şi înnobilaţi cu tot felul de cadouri, domenii, diplome, drepturi, gratuităţi de rămîi fără aer, scutiri de taxe şi impozite, başca nişte pensii grosolane. Dacă le spun etnia or să-mi sară că-s băsist. Sau rasist, anti-ţigan. Dacă vin şi cu argumente o să-şi aducă aminte că aş putea fi ceauşist. Sau securist, comunist, sinistru, genocid... Sau că am nasu' mare, îs urît şi chel, deci prost.
O întrebare aş mai avea de pus. Cum biserica mamii ei de treabă nu vede nimeni că tot Ceauşescu e de vină, deşi au trecut mai mulţi ani de cînd a murit, de cît a avut efectiv puterea? Pentru cei ce nu ştiu, primul Preşedinte al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în această funcţie după anul 1970. Pînă atunci a trebuit să împartă puterea cu mai mulţi alţi tovarăşi. Aşa că din - să zicem! - 1970 pînă în 1989 ar fi 20 de ani. Din 1989 pînă în 2012 ar fi ceva mai mult de 20 de ani. Chestie de matematică şi de bun-simţ.
Şi-atunci, cînd văd toate astea... Chiar să nu mă gîndesc eu un pic-piculeţ: "cine draku' amestecă în ciorba asta românească"? Şi ce interese or avea oare? Şi toţi dobitocii ăştia de "români" chiar nu văd că se comportă ca nişte cîini proşti care-şi latră şi-şi muşcă stăpînii dar îşi apără duşmanii? Chiar nu au învăţat nimic din mizeria aia de "revoluţie" care i-a (ne-a!) ruinat pe toţi? E chiar aşa de greu de văzut că nu mai sîntem stăpîni în ţara noastră? Că am ajuns slugi la ţigani şi ne-am aruncat la gunoi toate averile? Cît de proşti trebuie să fim, ca să-i mai credem pe trădători? Îmi cer scuze, dar am pus mai multe întrebări decît am promis. Mă duc la telvizor să văd ce idealuri scumpe de libertate mai au revoluţionarii şi ce magazine au mai spart, ce bancomate şi ce fapte eroice, demne de cartea de istorie au mai comis! Bătăi cu jandarmii, vreun viol în grup, vreun şmen ceva...

Nix limbă, nix cultură. Le declar nule. Definitiv!

Orice cultură şi orice limbă aferentă acestei "oricare cultură" are mijloace si modalităţi de a comunica, de a transmite peste generaţii idei, concepte, obiceiuri, cutume, reguli, tradiţii etc., etc. In general, "cultură" este asociat la "civilizaţie", de multe ori forţat suprapuse, considerate sinonime, confundate una cu alta sau folosite în sintagme stupide... de "lemn"... Nu-mi trece prin cap sa dau definiţii sau să contrazic pe unii ori pe alţii cu muuult peste nivelul meu. Îmi cunosc limitele şi pur-şi-simplu nu am curaj să intru în această zonă.
Una dintre ideile pe care am vrut să o rostesc (mai degrabă pentru mine, ca să mă "aud" vorbind şi să-mi clarific minţile) este că: într-o limbă trebuie să existe acele cuvinte care exprimă un minim necesar de idei. Trebuie să definim prin cuvinte elementele esenţiale cum ar fi apa, aerul, pamîntul, piatra, metalul, viul - plante, animale, insecte, reptile, oameni... Trebuie să putem exprima principalele senzaţii, nevoi, cum ar fi: mi-e frică, mi-e sete, îmi place, vreau, mă duc, vin, stau, dorm... Desigur, dacă mergem pe teoria evoluţionistă, toate au venit pe rînd, dintr-una într-alta, dezvoltîndu-se, rafinîndu-se... Mai întîi au fost cuvintele de bază, concrete. Fără nuanţe, fără sinonime, fără echivoc. Apă, mîncare, om, animal, copac, piatră. Fiecare exprima ceva palpabil, ceva concret. Apoi, cu cît comunitatea se dezvolta, cu atît şi nevoile de comunicare trebuiau să ţină pasul cu realitatea. Apa-apă devenea calda sau rece, curată sau murdară, proaspătă sau stătută, apă de la ploaie sau din rîu etc., etc. Şi uite aşa, intrăm în zona abstractizării. Avem nevoie de cuvinte care să exprime şi altceva decît concretul. Probabil că printre primele formule abstracte NECESARE au fost cuvintele ce ţineau de exprimarea sentimentelor: frică, plăcere, recunoştinţă, ierarhiile din clan... Aşadar, printre primele cuvinte ce nu exprimau ceva concret - cred eu - au fost salutul şi cuvîntul "mulţumesc".
Mulţumesc, gracias, danke, thank you, merci, spasiba, hvala, koszonom, ginkue... şi în sute de feluri. Observaţi? Nu seamnănă între ele aproape deloc. Şi am pomenit aici doar cuvinte în cîteva limbi apropiate geografic nouă. Toate înceamnă acelaşi lucru: mulţumesc. Aşadar, ca o ultra-superficială concluzie: nu există limbă şi deci cultură care să nu aibă o etichetă proprie, aproape unică: abstractul mulţumesc.
Nu-i aşa că nu se poate concepe o limbă sau o cultură fără acest cuvînt? Adică cineva (care îşi revendică o limbă şi are pretenţia să nu fie discriminat în virtutea deţinerii patentului asupra acelei limbi/culturi) poate argumenta că aparţine unei culturi "ca la carte" şi îşi poate aroga toate drepturile asupra existenţei unei limbi clare, distincte, de "sine stătătoare". Aşa-i? Da, bineînţeles!
. . . atîta doar: să aibă cuvîntul mulţumesc în acea limbă. Dacă nu are un cuvînt (clar şi distinct, nu un sinonim, nu o "abureală", o sintagmă care să ţină locul acestui cuvînt!) atunci nu are nici un drept la nici o limbă şi la nici o cultură. Poate una în formare - şi atunci trebuie definită ca atare! - şi în mod clar secesionistă. Cu tendinţe de enclavizare, de izolare, de înstrăinare faţă de o majoritate alături de care vieţuieşte. În acest caz, majoritatea are tot dreptul să sancţioneze acea aşa-zisă-cultură, acea aşa-zisă-limbă şi să nu acorde nici un fel de concesie grupului care îşi arogă cu nesimţire de-a dreptul infracţională drepturi în sensul "ne-discriminării, şi păstrării tradiţiilor culturale" bla-bla-bla şi vrăjeli de-astea.
V-am prea ameţit cu argumentele aparent fără sens? Bine atunci. Limba care nu are cuvîntul "mulţumesc" şi deci nu este o limbă iar "cultura" bazată pe o astfel de limbă este nulă... ei, această limbă nulă şi această cultură zero esteee... "limba rromani" şi toată "cultura" ţigănească. Da dragii mei, această limbă nu are acest cuvînt propriu. Foloseşte cuvintele cu însemnătate de "mulţumesc" luate de la majoritarii unde îşi fac veacul. Deşi nu au o cultură (mai citiţi nişte "istorie" şi o să vedeţi că) o şleahtă marginal-infracţională a speculat şi a preluat permament de peste tot, contrapunînd culturi reale, furate efectiv de la vecini sau popoare mai îndepărtate geografic. Le prezentau ca fiind ale lor, "originale-tradiţionale". Şi acum speculează, şi acum se prezintă peste tot ca români şi îşi prezintă limba rromani ca o limbă original-tradiţională, cu scop evident de confuzionare. Aşa-i că am mai spus-o să Iliescu+Roman+toată gaşca de revoluţionari (de origine şi apartenenţă într-un fel sau altul la "etnia ţigănească") ne-au adus "revoluţia" tocmai ca să-şi impună interesele? Am mai spus-o! Uitaţi-vă şi voi un pic de jur împrejur şi o să vedeţi că singurii care au avut de cîştigat ceva în aceşti 20 de ani, sînt tocmai ţiganii prea-iubiţi, purătorii noştrii de drapel şi avangarda culturii noastre tradiţionale.
Îţi mulţumesc popor luminos şi generos şi cald şi blînd şi cinstit că îmi faci cultura, că îmi cînţi muzica tradiţional-manelistă, că îmi faci legile în Parlament, că îmi faci politica economică, că îmi dirijezi cultura, învăţămîntul şi sănătatea şi justiţia şi... şi... Îţi mulţumesc pentru că mass media e în mîinile tale şi că toate adevărurile sînt filtrate în aşa fel ca eu să nu mai văd şi să nu mai înţeleg nimic. Îţi spun mulţumesc pe limba mea, pentru că pe limba ta nu ai un asemenea cuvînt. Dovadă a generozităţii tale şi a bunătăţii sufletului tău. Şi am să-ţi tot mulţumesc, atîta vreme cîtă o să mă laşi să-mi mai beau apa de la fîntîna străbunicului meu şi o să mă mai laşi să simt durerea şi umilinţele la care mă supui în fiecare minut... Îţi mulţumesc!

Răspunderea învăţătorului

Asistăm neputincioşi la înstrăinarea de tradiţii, la depărtarea de bun simţ şi la o senzaţie de "aici nu-i locul meu" în propria noastră ţară, în propria noastră cultură. O mare vină o au politicile de tranziţie, contextele geo-politico-economice şi multe altele. Eu personal, arunc o parte din vină, în cîrca învăţămîntului. Nu sînt de acord cu nişte oarecare tipi şi tipese, refugiaţi în mediocritate, retraşi la căldurica unui post în învăţămînt. Consider că învăţămîntul ar trebui să beneficieze de elite, de şefii de promoţie şi nu de looseri, piloşi şi fiicele sau nevestele unor potentaţi, numai aşa ca să aibe şi soţioarele o carieră onorabilă.
Responsabilitatea faţă de munca (extrem de delicată!) a celor ce ajung în această zonă? Este zero. Adică ZERO! Oamenii ăştia nu numai că sînt nişte inconştienţi ci şi şi adevăraţi tîlhari. Pur şi simplu fură de la comunitate banii de pe salarii şi tot felul de avantaje pe care le primesc, nedînd nimic în schimb. Îmi cer scuze profesorilor şi educatorilor care au har şi care îşi scuipă plămînii zi de zi la muncă. Din păcate pentru ei şi pentru noi, sînt prea puţini. Din păcate pentru noi, am acceptat prea uşor tradiţii străine care ne diluează caracterele. Am importat tot felul de aiureli de genul "political correct" sau interzicerea ostracizării, a clasicei noastre "ridendo castigat mores". Ei se fofilează în spatele unor principii, strategii şi programe. Aruncă responsabilitatea în cîrca guvernanţilor, a poliţiei, autorităţilor. Nu, ei sînt curaţi şi nevinovaţi. Ca lacrima. Cea pe care o să o vărsăm din plin peste cîţiva ani.
Ce aş face pentru responsabilizarea acestei categorii? Aş încerca să-i duc în zona constructorilor de avioane. Oamenii ăştia produc tot felul de piese care sînt înseriate şi urmărite pe tot parcursul fabricării-utilizării-reparării, pe toată durata de utilizare. Fiecare element are o fişă de urmărire. Se va şti cu exactitate cui îi aparţine vina. Angajaţii din acest sistem suflă şi în iaurt. Rebuturile sînt rare. Adică nu că nu există greşeli de producţie, ci nu sînt permise la următoarea etapă din producţie dacă s-a greşit la un moment dat.
Aşa aş vedea şi munca profesorilor. Dacă nu sînt în stare să ofere un minim obligatoriu de cunoştinţe, elevul nu va promova, nu va trece la nivelul următor. Dar dacă se va folosi acea "fişă de urmărire", în cazul că peste ani, un elev va claca, va greşi, o va lua pe alte căi, profesorul în culpă să fie tras la răspundere. Desigur, e greu de stabilit cu ce a greşit profesorul de chimie dintr-a VIII-a de a ajuns elevul X la pîrnaie. Dar se vor putea gîndi unele "standarde" în care pot fi încadraţi vinovaţii. Responsabilitatea va fi mai mare dacă această culpă se va dovedi peste cîţiva ani. Ştiu şi eu? Poate o penalizare la anii munciţi, o scădere a pensiei, o amendă, o umilire în public, o pedeapsă corporală. Nu ştiu. În fond, nu mă interesează cum să fie pedepsiţi unii sau alţii. Mă interesează să fie "băgaţi în priză" nişte trîntori iresponsabili. Dacă nu sînt ei cauza, atunci precis sînt fitilul sau combustibilul sau catalizatorul unui fenomen, căruia îi sîntem contemporani: idiotizarea în masă a populaţiei româneşti. Oligofrenizarea contagioasă a viitorului nostru.
Atmosfera toxică din societate, politică, mass media, show biz etc., este rezultatul muncii susţinute a întregului corp profesoral. Promovarea unor nulităţi, acceptarea unor compromisuri, ignorarea unor abateri, necorectarea unor abateri, neclarificarea unor aspecte în cunoaştere, jumătăţile de măsură ...sînt deja ultra-cunoscute la cauze. Aşa începe totul. Se ascunde sub preş ceva banal. Vorba unui poet fascinat de faptul că simţea în gorunul viu, verde cum creşte... un coştiug. Unu' Blaga. Ceva ministru de-al PDL-ului parcă. Sau nu? În orice caz, un fleac de compromis creşte odată cu omuleţul dat în grija învăţămîntului. Şi cînd creşte mare, se coace o frumuseţe de cancer moral de nu-ţi vine să crezi. Ba să-ţi vină, că ăsta e deja prezentul. De viitor mi-e o fricăă... Şi ticăloşii ăştia de profesori mai au tupeul să ceară drepturi, salarii, bani, să ameninţe cu greve, cu şantaje şi măgării...

Legea numelor

Cu cîteva zile în urmă l-am cunoscut pe domnul Inginer Ion Cîrpaci. Trebuia să completeze un formular. I l-am dat şi l-am rugat să mi-l returneze completat. Un inginer nu este un intelectual clasic. Face parte din aşa numita "intelectualitate tehnică". Nu poţi cere unui specialist în tot felul de qestii tehnice să ştie cine a fost Freud, ce a scris Aristotel sau care este momentul declanşării conflictelor dintre creştini şi musulmani, cauzele, implicaţiile culturale şi eventual să facă o recenzie a ultimei cărţi scrisă de Patapievici. Nici nu poţi să-l incluzi în zona mediocrităţii pentru că sînt oameni care au studiat foarte mult şi dacă au făcut şcoala aşa cum trebuie sînt competenţi în domeniul lor. Să nu uităm că mergem cu maşini concepute de ingineri, folosim tot felul de unelte şi ustensile, ne îmbrăcăm, ne hrănim cu produse la care au contribuit din plin aceşti oameni pe nedrept consideraţi marginali.
Ceea ce m-a uimit la domnul Inginer Ion Cîrpaci - la o primă privire - a fost ţinuta foarte fistichie. Costum alb, cămaşă vernil, cravată roz cu un nod cît mingea de fotbal şi pantofi galbeni. Mă rog, fiecare se îmbracă cum îi convine. Dar ceea ce m-a şocat a fost faptul că acest domn era ...analfabet. Cum draku' să fii inginer-analfabet? Şi cînd mă gîndesc că în copilărie chiar visam să mă fac inginer... M-am răstit la el să nu-şi bată joc de mine. Ori e o legumă socială ori e inginer. Ce e cu jocul ăsta de prost gust? Omul a scos buletinul (bine şifonat şi foarte soios) pe care scria: Nume= Cîrpaci; Prenume = Inginer - Ion. Pe dobitoc îl chema Inginer. Era prenumele lui. Nu era funcţia şi nici titlul pe care o diplomă ţi-l permite să-l afişezi ca prefix al numelui.
Nu e mare lucru să-ţi botezi copilul: Inginer, Doctor, Economist, Ministru, Profesor sau chiar Profesor-Doctor, Conferenţiar, Lector, Doctor Honoris Causa sau altele de genul ăsta. Şi te trezeşti că ajungi la un moment dat la uşa unuia îmbrăcat în alb, aparent curat, cu un ecuson pe care scrie Doctor Cîrpaci Ion. Să ne ferească Dumnezeu de ce ar urma...
Aşa încît, aş da o "lege a numelor". Ce-mi pasă că un cretin oligofren îşi botează progenitura cu nume fanteziste si incredibil de idioate? Dar îmi pasă dacă-i dă nume ce pot creea confuzii. Şi le-aş interzice categoric. Prin forţa Legii dacă prin forţa bunului simţ nu se poate!
Aş merge chiar mai departe. Aş obliga ca fiecare cetăţean al unei ţări să aibă primul prenume specific ţării respective. Un prenume tradiţional. Eşti român? Te va chema X cu primul prenume Ion, Petru, Gheorghe, Vasile, Iulian, Sorin, Marius etc. Următoarele prenume pot fi şi Tingire, Cazan, Spartacus, Pardaian, Armando, Hulio, Avion, Rulment etc. Şi aş introduce o limită de maxim 5 (cinci) prenume. Am cunoscut pe cineva care avea nu mai puţin de 12 (doisprezece!) prenume. Le avea pe toate înghesuite pe certificatul de naştere, dar pe cartea de identitate nu-i încăpuseră decît vreo 7... Nici măcar el nu ştia la ce-i foloseau atîtea prenume. Şi le ura din tot sufletul şi nu ştia cum să renunţe la vreo unşpe dintre ele...
Cît despre oligofrenul analfabet Inginer Ion Cîrpaci s-a ales cu dispreţul meu veşnic, făţiş şi direct-declarat. L-aş fi ignorat dacă avea un nume comun sau dacă ar fi avut bunul simţ să nu facă paradă de acel prenume caraghios. Dar l-am considerat un impostor, aproape vinovat penal, el şi naşu' său. Păduchele cînd e sătul ţi se duce pe frunte...