*/Friţ vine de la Frederich/Friedrich/Friz...ca sa nu ziceţi că vă aburesc chiar de tot...
joi, 14 martie 2013
Ba, "avemus papam", de ce mint?
*/Friţ vine de la Frederich/Friedrich/Friz...ca sa nu ziceţi că vă aburesc chiar de tot...
joi, 28 februarie 2013
N-avemus Papă
duminică, 24 iunie 2012
Comedia „Adrian Năstase”
miercuri, 25 ianuarie 2012
Vocea vocilor
Am aşteptat foarte curios, vreo două luni, mai exact după 23-24.11.2011 să văd ce reacţie va avea finanţa şi oculta mondială după declaraţiile Preşedintelui nostru. Spunea printre altele dl. Băsescu atunci, citez: "...aţi obţinut profituri uriaşe în România iar azi, dacă vă pregătiţi să lăsaţi economia românească nefinanţată în timp de criză, o vom considera ca un act lipsit de fairplay în relaţia cu România. Vreau să cred că acest lucru nu se va întîmpla şi nu vom fi puşi noi să plătim factura lăcomiei sistemelor bancare, a imprudenţei, a lipsei de responsabilitate de pe vremea cînd dădeau credite cu buletinul." Ştiam că va urma cît de curînd, o reacţie. O ceva, o tulburare, cineva o să sară ca ars pînă la ceruri şi înapoi. Încă nu ştiam cine. Încă nu ştiam cu mîinile cui o sa fie scoase castanele din foc. Dar ştiam că o sa-mi dau seama la momentul oportun. Ceva străveziu, ceva aparent banal.
Nimic nou în protestele spontane, nimic nou în necazurile românilor. Nimic nou în vocile indignate şi solemne ale dascălilor, nimic nou în nemulţumirile poliţiştilor sau jandarmilor sau angajaţilor serviciilor secrete. Este ultra-banal faptul că în toată lumea studenţii vor fi prezenţi la orice nemulţumire. La fel unii gură-cască, pensionari care au timp şi chef de spectacol. Ce greu e de prevăzut că opoziţia va lua "atitudine fermă", că va cere demisia tuturor în stînga şi în dreapta? Şi că va demasca corupţia, va arăta cu degetul, îşi va asuma răspunderea, se va jeli, se va da cu toate alea de pămînt? Există un contingent de oameni dispuşi să protesteze pentru orice, să critice orice. Recunosc, şi eu sînt un critic. Dar nu ajung pînă acolo încît să fiu un Che Guevara, un revoluţionar de profesie. Bun, am făcut un rezumat al celor care au ceva de spus, de cerut, de protestat.
Dar... Dar, uite că nu mi-am imaginat că se va apela, pervers, la aceleaşi reţete care au făcut ca "revoluţia" din 1989 să reuşească. L-au scos pe Măria-Sa de la naftalină. Au început să-l fluture. Jalnic personaj, folosit de serviciile secrete ruseşti din cel de-al II-lea Război Mondial ca să producă o breşă în forţele central-europene. L-au folosit ca să transmită mesaje propagandiste pe vremea comunismului şi în general cînd era vreo criză şi cineva avea nevoie de niţică greutate în argumente. Din păcate pentru persoana de sub nobila titulatură, nu şi-a dat seama de perversităţile manipulatorilor. De fiecare dată a dat o aură nobilă, misterioasă acţiunilor sale. Gafelor istorice. Dar nu despre dînsul vroiam eu să vorbesc aici. Vroiam să atrag atenţia asupra gloatei, masa mare de persoane. Oamenii concreţi, care sînt miezul protestelor. Da dragii mei, despre ei este vorba. Ei, cei care au fost în primele rînduri şi la "revoluţie" şi apoi, de fiecare dată cînd era ceva important. Cînd marele cîrmaci - Ilici-vodă - trebuia să-şi justifice vreo ceva gogonată, cu argumentul "maselor de oameni ai muncii".
Vă rog să priviţi, dacă or să mai fie manifestări cu orăcăieli în stradă, cine sînt cei mai disciplinaţi, cei mai cunoscători, cei mai bine organizaţi. Cîne ştie de acasă textele de strigat, cine spune cele mai faine glume, cine are cele mai bune argumente şi cine are cele mai bune iniţiative în grupurile de manifestanţi. Vă las plăcerea descoperirii. Poate o să recunoaşteţi şi ceva revoluţionari-optzecişinouăişti. Adică tot dintre domniile lor - gloate profesioniste - ridicaţi şi înnobilaţi cu tot felul de cadouri, domenii, diplome, drepturi, gratuităţi de rămîi fără aer, scutiri de taxe şi impozite, başca nişte pensii grosolane. Dacă le spun etnia or să-mi sară că-s băsist. Sau rasist, anti-ţigan. Dacă vin şi cu argumente o să-şi aducă aminte că aş putea fi ceauşist. Sau securist, comunist, sinistru, genocid... Sau că am nasu' mare, îs urît şi chel, deci prost.
O întrebare aş mai avea de pus. Cum biserica mamii ei de treabă nu vede nimeni că tot Ceauşescu e de vină, deşi au trecut mai mulţi ani de cînd a murit, de cît a avut efectiv puterea? Pentru cei ce nu ştiu, primul Preşedinte al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în această funcţie după anul 1970. Pînă atunci a trebuit să împartă puterea cu mai mulţi alţi tovarăşi. Aşa că din - să zicem! - 1970 pînă în 1989 ar fi 20 de ani. Din 1989 pînă în 2012 ar fi ceva mai mult de 20 de ani. Chestie de matematică şi de bun-simţ.
Şi-atunci, cînd văd toate astea... Chiar să nu mă gîndesc eu un pic-piculeţ: "cine draku' amestecă în ciorba asta românească"? Şi ce interese or avea oare? Şi toţi dobitocii ăştia de "români" chiar nu văd că se comportă ca nişte cîini proşti care-şi latră şi-şi muşcă stăpînii dar îşi apără duşmanii? Chiar nu au învăţat nimic din mizeria aia de "revoluţie" care i-a (ne-a!) ruinat pe toţi? E chiar aşa de greu de văzut că nu mai sîntem stăpîni în ţara noastră? Că am ajuns slugi la ţigani şi ne-am aruncat la gunoi toate averile? Cît de proşti trebuie să fim, ca să-i mai credem pe trădători? Îmi cer scuze, dar am pus mai multe întrebări decît am promis. Mă duc la telvizor să văd ce idealuri scumpe de libertate mai au revoluţionarii şi ce magazine au mai spart, ce bancomate şi ce fapte eroice, demne de cartea de istorie au mai comis! Bătăi cu jandarmii, vreun viol în grup, vreun şmen ceva...
miercuri, 20 aprilie 2011
Nix limbă, nix cultură. Le declar nule. Definitiv!
Una dintre ideile pe care am vrut să o rostesc (mai degrabă pentru mine, ca să mă "aud" vorbind şi să-mi clarific minţile) este că: într-o limbă trebuie să existe acele cuvinte care exprimă un minim necesar de idei. Trebuie să definim prin cuvinte elementele esenţiale cum ar fi apa, aerul, pamîntul, piatra, metalul, viul - plante, animale, insecte, reptile, oameni... Trebuie să putem exprima principalele senzaţii, nevoi, cum ar fi: mi-e frică, mi-e sete, îmi place, vreau, mă duc, vin, stau, dorm... Desigur, dacă mergem pe teoria evoluţionistă, toate au venit pe rînd, dintr-una într-alta, dezvoltîndu-se, rafinîndu-se... Mai întîi au fost cuvintele de bază, concrete. Fără nuanţe, fără sinonime, fără echivoc. Apă, mîncare, om, animal, copac, piatră. Fiecare exprima ceva palpabil, ceva concret. Apoi, cu cît comunitatea se dezvolta, cu atît şi nevoile de comunicare trebuiau să ţină pasul cu realitatea. Apa-apă devenea calda sau rece, curată sau murdară, proaspătă sau stătută, apă de la ploaie sau din rîu etc., etc. Şi uite aşa, intrăm în zona abstractizării. Avem nevoie de cuvinte care să exprime şi altceva decît concretul. Probabil că printre primele formule abstracte NECESARE au fost cuvintele ce ţineau de exprimarea sentimentelor: frică, plăcere, recunoştinţă, ierarhiile din clan... Aşadar, printre primele cuvinte ce nu exprimau ceva concret - cred eu - au fost salutul şi cuvîntul "mulţumesc".
Mulţumesc, gracias, danke, thank you, merci, spasiba, hvala, koszonom, ginkue... şi în sute de feluri. Observaţi? Nu seamnănă între ele aproape deloc. Şi am pomenit aici doar cuvinte în cîteva limbi apropiate geografic nouă. Toate înceamnă acelaşi lucru: mulţumesc. Aşadar, ca o ultra-superficială concluzie: nu există limbă şi deci cultură care să nu aibă o etichetă proprie, aproape unică: abstractul mulţumesc.
Nu-i aşa că nu se poate concepe o limbă sau o cultură fără acest cuvînt? Adică cineva (care îşi revendică o limbă şi are pretenţia să nu fie discriminat în virtutea deţinerii patentului asupra acelei limbi/culturi) poate argumenta că aparţine unei culturi "ca la carte" şi îşi poate aroga toate drepturile asupra existenţei unei limbi clare, distincte, de "sine stătătoare". Aşa-i? Da, bineînţeles!
. . . atîta doar: să aibă cuvîntul mulţumesc în acea limbă. Dacă nu are un cuvînt (clar şi distinct, nu un sinonim, nu o "abureală", o sintagmă care să ţină locul acestui cuvînt!) atunci nu are nici un drept la nici o limbă şi la nici o cultură. Poate una în formare - şi atunci trebuie definită ca atare! - şi în mod clar secesionistă. Cu tendinţe de enclavizare, de izolare, de înstrăinare faţă de o majoritate alături de care vieţuieşte. În acest caz, majoritatea are tot dreptul să sancţioneze acea aşa-zisă-cultură, acea aşa-zisă-limbă şi să nu acorde nici un fel de concesie grupului care îşi arogă cu nesimţire de-a dreptul infracţională drepturi în sensul "ne-discriminării, şi păstrării tradiţiilor culturale" bla-bla-bla şi vrăjeli de-astea.
V-am prea ameţit cu argumentele aparent fără sens? Bine atunci. Limba care nu are cuvîntul "mulţumesc" şi deci nu este o limbă iar "cultura" bazată pe o astfel de limbă este nulă... ei, această limbă nulă şi această cultură zero esteee... "limba rromani" şi toată "cultura" ţigănească. Da dragii mei, această limbă nu are acest cuvînt propriu. Foloseşte cuvintele cu însemnătate de "mulţumesc" luate de la majoritarii unde îşi fac veacul. Deşi nu au o cultură (mai citiţi nişte "istorie" şi o să vedeţi că) o şleahtă marginal-infracţională a speculat şi a preluat permament de peste tot, contrapunînd culturi reale, furate efectiv de la vecini sau popoare mai îndepărtate geografic. Le prezentau ca fiind ale lor, "originale-tradiţionale". Şi acum speculează, şi acum se prezintă peste tot ca români şi îşi prezintă limba rromani ca o limbă original-tradiţională, cu scop evident de confuzionare. Aşa-i că am mai spus-o să Iliescu+Roman+toată gaşca de revoluţionari (de origine şi apartenenţă într-un fel sau altul la "etnia ţigănească") ne-au adus "revoluţia" tocmai ca să-şi impună interesele? Am mai spus-o! Uitaţi-vă şi voi un pic de jur împrejur şi o să vedeţi că singurii care au avut de cîştigat ceva în aceşti 20 de ani, sînt tocmai ţiganii prea-iubiţi, purătorii noştrii de drapel şi avangarda culturii noastre tradiţionale.
Îţi mulţumesc popor luminos şi generos şi cald şi blînd şi cinstit că îmi faci cultura, că îmi cînţi muzica tradiţional-manelistă, că îmi faci legile în Parlament, că îmi faci politica economică, că îmi dirijezi cultura, învăţămîntul şi sănătatea şi justiţia şi... şi... Îţi mulţumesc pentru că mass media e în mîinile tale şi că toate adevărurile sînt filtrate în aşa fel ca eu să nu mai văd şi să nu mai înţeleg nimic. Îţi spun mulţumesc pe limba mea, pentru că pe limba ta nu ai un asemenea cuvînt. Dovadă a generozităţii tale şi a bunătăţii sufletului tău. Şi am să-ţi tot mulţumesc, atîta vreme cîtă o să mă laşi să-mi mai beau apa de la fîntîna străbunicului meu şi o să mă mai laşi să simt durerea şi umilinţele la care mă supui în fiecare minut... Îţi mulţumesc!
miercuri, 6 aprilie 2011
Răspunderea învăţătorului
Responsabilitatea faţă de munca (extrem de delicată!) a celor ce ajung în această zonă? Este zero. Adică ZERO! Oamenii ăştia nu numai că sînt nişte inconştienţi ci şi şi adevăraţi tîlhari. Pur şi simplu fură de la comunitate banii de pe salarii şi tot felul de avantaje pe care le primesc, nedînd nimic în schimb. Îmi cer scuze profesorilor şi educatorilor care au har şi care îşi scuipă plămînii zi de zi la muncă. Din păcate pentru ei şi pentru noi, sînt prea puţini. Din păcate pentru noi, am acceptat prea uşor tradiţii străine care ne diluează caracterele. Am importat tot felul de aiureli de genul "political correct" sau interzicerea ostracizării, a clasicei noastre "ridendo castigat mores". Ei se fofilează în spatele unor principii, strategii şi programe. Aruncă responsabilitatea în cîrca guvernanţilor, a poliţiei, autorităţilor. Nu, ei sînt curaţi şi nevinovaţi. Ca lacrima. Cea pe care o să o vărsăm din plin peste cîţiva ani.
Ce aş face pentru responsabilizarea acestei categorii? Aş încerca să-i duc în zona constructorilor de avioane. Oamenii ăştia produc tot felul de piese care sînt înseriate şi urmărite pe tot parcursul fabricării-utilizării-reparării, pe toată durata de utilizare. Fiecare element are o fişă de urmărire. Se va şti cu exactitate cui îi aparţine vina. Angajaţii din acest sistem suflă şi în iaurt. Rebuturile sînt rare. Adică nu că nu există greşeli de producţie, ci nu sînt permise la următoarea etapă din producţie dacă s-a greşit la un moment dat.
Aşa aş vedea şi munca profesorilor. Dacă nu sînt în stare să ofere un minim obligatoriu de cunoştinţe, elevul nu va promova, nu va trece la nivelul următor. Dar dacă se va folosi acea "fişă de urmărire", în cazul că peste ani, un elev va claca, va greşi, o va lua pe alte căi, profesorul în culpă să fie tras la răspundere. Desigur, e greu de stabilit cu ce a greşit profesorul de chimie dintr-a VIII-a de a ajuns elevul X la pîrnaie. Dar se vor putea gîndi unele "standarde" în care pot fi încadraţi vinovaţii. Responsabilitatea va fi mai mare dacă această culpă se va dovedi peste cîţiva ani. Ştiu şi eu? Poate o penalizare la anii munciţi, o scădere a pensiei, o amendă, o umilire în public, o pedeapsă corporală. Nu ştiu. În fond, nu mă interesează cum să fie pedepsiţi unii sau alţii. Mă interesează să fie "băgaţi în priză" nişte trîntori iresponsabili. Dacă nu sînt ei cauza, atunci precis sînt fitilul sau combustibilul sau catalizatorul unui fenomen, căruia îi sîntem contemporani: idiotizarea în masă a populaţiei româneşti. Oligofrenizarea contagioasă a viitorului nostru.
Atmosfera toxică din societate, politică, mass media, show biz etc., este rezultatul muncii susţinute a întregului corp profesoral. Promovarea unor nulităţi, acceptarea unor compromisuri, ignorarea unor abateri, necorectarea unor abateri, neclarificarea unor aspecte în cunoaştere, jumătăţile de măsură ...sînt deja ultra-cunoscute la cauze. Aşa începe totul. Se ascunde sub preş ceva banal. Vorba unui poet fascinat de faptul că simţea în gorunul viu, verde cum creşte... un coştiug. Unu' Blaga. Ceva ministru de-al PDL-ului parcă. Sau nu? În orice caz, un fleac de compromis creşte odată cu omuleţul dat în grija învăţămîntului. Şi cînd creşte mare, se coace o frumuseţe de cancer moral de nu-ţi vine să crezi. Ba să-ţi vină, că ăsta e deja prezentul. De viitor mi-e o fricăă... Şi ticăloşii ăştia de profesori mai au tupeul să ceară drepturi, salarii, bani, să ameninţe cu greve, cu şantaje şi măgării...
Legea numelor
Ceea ce m-a uimit la domnul Inginer Ion Cîrpaci - la o primă privire - a fost ţinuta foarte fistichie. Costum alb, cămaşă vernil, cravată roz cu un nod cît mingea de fotbal şi pantofi galbeni. Mă rog, fiecare se îmbracă cum îi convine. Dar ceea ce m-a şocat a fost faptul că acest domn era ...analfabet. Cum draku' să fii inginer-analfabet? Şi cînd mă gîndesc că în copilărie chiar visam să mă fac inginer... M-am răstit la el să nu-şi bată joc de mine. Ori e o legumă socială ori e inginer. Ce e cu jocul ăsta de prost gust? Omul a scos buletinul (bine şifonat şi foarte soios) pe care scria: Nume= Cîrpaci; Prenume = Inginer - Ion. Pe dobitoc îl chema Inginer. Era prenumele lui. Nu era funcţia şi nici titlul pe care o diplomă ţi-l permite să-l afişezi ca prefix al numelui.
Nu e mare lucru să-ţi botezi copilul: Inginer, Doctor, Economist, Ministru, Profesor sau chiar Profesor-Doctor, Conferenţiar, Lector, Doctor Honoris Causa sau altele de genul ăsta. Şi te trezeşti că ajungi la un moment dat la uşa unuia îmbrăcat în alb, aparent curat, cu un ecuson pe care scrie Doctor Cîrpaci Ion. Să ne ferească Dumnezeu de ce ar urma...
Aşa încît, aş da o "lege a numelor". Ce-mi pasă că un cretin oligofren îşi botează progenitura cu nume fanteziste si incredibil de idioate? Dar îmi pasă dacă-i dă nume ce pot creea confuzii. Şi le-aş interzice categoric. Prin forţa Legii dacă prin forţa bunului simţ nu se poate!
Aş merge chiar mai departe. Aş obliga ca fiecare cetăţean al unei ţări să aibă primul prenume specific ţării respective. Un prenume tradiţional. Eşti român? Te va chema X cu primul prenume Ion, Petru, Gheorghe, Vasile, Iulian, Sorin, Marius etc. Următoarele prenume pot fi şi Tingire, Cazan, Spartacus, Pardaian, Armando, Hulio, Avion, Rulment etc. Şi aş introduce o limită de maxim 5 (cinci) prenume. Am cunoscut pe cineva care avea nu mai puţin de 12 (doisprezece!) prenume. Le avea pe toate înghesuite pe certificatul de naştere, dar pe cartea de identitate nu-i încăpuseră decît vreo 7... Nici măcar el nu ştia la ce-i foloseau atîtea prenume. Şi le ura din tot sufletul şi nu ştia cum să renunţe la vreo unşpe dintre ele...
Cît despre oligofrenul analfabet Inginer Ion Cîrpaci s-a ales cu dispreţul meu veşnic, făţiş şi direct-declarat. L-aş fi ignorat dacă avea un nume comun sau dacă ar fi avut bunul simţ să nu facă paradă de acel prenume caraghios. Dar l-am considerat un impostor, aproape vinovat penal, el şi naşu' său. Păduchele cînd e sătul ţi se duce pe frunte...
miercuri, 30 martie 2011
Fluierătorul
În vîjîiala asta de zi cu zi, am uitat că, pe cînd eram copil la un moment dat, am învăţat să fluier. Şi cînd nu aveam ce face, dacă mă simţeam bine sau dacă vroiam să atrag cuiva atenţia fluieram. Fie o melodie fie un semnal special, o "parolă" numai a noastră a găştii. Ştiam după fluierat cine mă caută sau chiar în ce stare se află. Fluieră a jale, a melancolie, vesel, fericit etc.
Chiar astăzi, acum cîteva minute am întîlnit un om, pe o stradă foarte aglomerată... fluierînd de mama focului. Omul, fără nici o grijă, cu mîinile în buzunare se plimba şi fluiera. Aşa, pur şi simplu! Nici trist, nici supărat, nici vesel-fericit, nici ca să atragă atenţia sau să fluiere după cineva anume. Păşea şi fluiera o melodie. Nu am recunoscut repertoriul, nici fluierătorul. Dar pot să spun că m-a şocat.
Cum îţi permiţi dom'le, în cotidianul ăsta agitat, aglomerat, ticsit, cu tsunami, cu radiaţii solare de la ozonul spart, cu centralele nucleare japoneze legate cu sîrmă, cu războaiele arabe, cu bobocciadele româneşti, cu sărăcia şi criza noastră... să fluieri? Cum frate, cum?
Recunosc, după primul colţ mi-am ţuguiat buzele şi am încercat să fluier şi eu ceva. Nu am putut. Nu pentru că aş fi uitat să fluier ci pentru că mă umfla rîsul. Cum drak să fluieri cu buzele rînjite pe toată lăţimea feţei? Îmi tot apărea imaginea omului calm şi detaşat de toate cele cum fluiera el din tot sufletul, mergînd el aşa de nici-unde către nicăieri...
Ca un efect secundar, am observat că de cîte ori încerc să fluier mă tot umfla rîsul. E bună ca terapie. Sa mor io! În loc să înjur, am să încerc să fluier. Dacă am să reuşesc, probabil că voi fi prea supărat să mai zimbesc/rîd, dar măcar o să mă descarc prin fluierat.
duminică, 20 martie 2011
Problema ţigănească se întoarce…
…şi loveşte din nou…
Desigur, oricît ai spune/scrie despre această problemă, tot nu ai avea cum să o epuizezi. Nu există zi să nu apară ştiri despre crime, violuri, acte cu violenţă, excrocherii, jafuri îndreptate asupra persoanelor sau contra firmelor ori avutului naţional. Şi cînd spun avut, mă refer inclusiv la cultura, tradiţiile şi toate celelalte care formează limba, poporul şi naţiunea
Faptul că şatrele ţigăneşti umblă de colo-colo şi vînd, cumpără; se fac că muncesc, că pun burlane; fac şmenuri etc., etc. nu e ceva necunoscut. Nimic şocant, nimic să fie nou. Nimic nou nici în faptul că acţionează coerent şi cu o mobilizare umană incredibil de concertată şi masivă. Nu vă vine să credeţi cîţi ţigani participă la un şmen, la un jaf. Nimic nu e întîmplător. Ţi se pare că ai făcut o afacere cu nişte ţigani cu fierul vechi. Aveai tu acolo în fundul grădinii cîteva fierătanii. Le-ai dat pe nişte oale noi, pe o găleată sau pe nişte plastice. Crezi că ai făcut şi ordine în curte şi te-ai ales şi cu ceva de care să te foloseşti. Cum s-ar spune, eşti în cîştig.
...mai gîndeşte-te un pic! Ţiganii ţi-au intrat în casă. Au văzut cum se intră, ce ai la poartă, cît de mare e curtea, casa, ai cîine sau nu... te judecă după ce fier vechi ai aruncat. Adică ai aruncat un aragaz, înseamnă că ai unul nou... mîncare în surplus, probabill urmează să ai un eveniment, poate un botez, deci bani… Poate nu am dat eu exemplul cel mai potrivit. În orice caz se pot trage multe concluzii din fierul vechi pe care îl arunci. Informaţia merge la cei care ştiu să vină noaptea sau ziua şi să găsească ceea ce trebuie găsit. Informaţia circulă al drakului de repede şi precis în comunitatea lor.
Ceea ce nu ştie prea multă lume este faptul că aşa zisa lipsa de şcoală a lor se compensează cu adevăratele lor „academii pe roţi, cu coviltir”. Sunt foarte flexibili şi sociabili, ei între ei. Fiecare familie este specializată în cîte ceva. Au obiceiul să împărtăşească unii altora ponturi şi secrete ale meseriei. Au un cult al talentului. Ştiu să descopere talentul la un copil, aproape exact. Vor şti devreme daca un copil are talent pentru muzică sau pentru furat, pentru vorbit sau pentru ceaune şi cazane. Vor observa daca cineva dintre ai lor sau de aiurea are capacităţi paranormale. Îşi vor schimba între ei copiii. (Aşa zisa cumpărare de copii!) Vor trăi împreună şi îşi vor mări clanul. Vor „lucra” împreună şi îşi vor consolida unitatea. Daca vor observa la majoritari un copil talentat, îl vor ademeni, cumpăra sau chiar fura. Îl vor transforma într-unul de-al lor. Dacă un fiu de om important al majoritarilor priveşte cu interes către o fata a comunităţii ţigăneşti (şi nu e vreo... „prinţesă”) vor avea ei grijă să o transforme într-una. Practic, acel băiat nu mai are nici o şansă să scape de ea. Îl vor cumpăra, îl vor şantaja, îl vor ameninţa... îl vor îmbrobodi pînă la urmă.
Ceea ce am avea de reproşat ţiganilor, noi românii în ziua de azi, nu ar fi nimic din cultura şi tradiţiile ţigăneşti. Problema este că ţiganii au pus mîna pe ţara asta, în mod real. Şi asta nu întîmplător, ci planificat, conştient! Şi-au trimis oamenii în cele mai înalte sau în cele mai adînci poziţii cheie ale ţării. Controlează tot ce este mai important în această ţară. Şi-au folosit talentele şi au reuşit. O minoritate care prin puterea financiară, politică şi chiar… ocultă, au izbîndit. Ceea ce ne deranjează pe noi (ăştia obişnuiţi să muncim şi să ne vedem de ale noastre lăsîndu-i pe ăia mari să se joace de-ale lor) este că cei mari se folosesc de cei mici pentru a-şi face treburile murdare. Nu, nu este vorba despre noi. Este vorba de ţigani. Cei mari conduc cu Legea şi cu mîinile celor mici, adică cu clanurile ţigăneşti. Dau legi cu efecte aparente, dar în mod real îşi fac treaba în sensul propriilor interese, fără nici un scrupul.
Dacă am reuşi să rupem legătura asta între vîrfuri şi bază, am reuşi să rezolvăm parţial problema ţigănească. Cei mici fără susţinerea ocultă a celor mari vor fi obligaţi să respecte legile. Cei mari, fără sprijinul „forţelor armate” ale cîrdurilor, nu ar reuşi să ocolească legile. Ar fi forţaţi să stea în lumina reflectoarelor „de jur împrejur”. Nu ar mai avea (cu) cine să facă şi treburile murdare. Ar fi obligaţi să trăiască aşa cum au trasat aparenta regulă. Adică legal, moral, corect.
Pe de altă parte, ca o continuare a soluţiei propuse în postarea anterioară, aş aduce amendamentul că ei să fie responsabili ÎN TOT unii pentru ceilalţi. Adică toată această subvenţie (propusă de mine anterior), care va ajunge la multe milioane de euro anual să fie sistate dacă se constată probleme nerezolvate în comunitatea lor. Nu mă interesează ceea ce se întîmplă în şandramaua lor, cîtă vreme nu mă deranjează pe mine. Dar dacă am fost deranjat, sistez TOATĂ SUBVENŢIA fie pentru comunitatea accea locală fie pentru întreaga comunitate naţională dacă este ceva mai grav. Desigur cu repercusiuni făţişe contra etniei, pentru „încălcarea unui contract social”. Cum s-ar spune, chiar nu m-ar interesa dacă îşi elimină fizic proprii membri care ies din rînd, cîtă vreme - per ansamblu - stau cuminţi. Dacă sunt tipi sau tipe care au chef să iasă în faţă cu infracţiuni, harşti!...una peste bot! Şi asta nu de la noi, societatea în general, ci de la ei. De la propria comunitate, interesată - de data asta - ca regulile majoritarilor să fie respectate.
Dacă în completare se introduce ceea ce am propus într-una din posturile mele mai vechi, şi anume confiscarea averii tuturor membrilor de familie pînă la gradul 3-4 pentru belele făcute de o oaie neagră, cred că s-ar reuşi ţinerea sub control a acestei etnii problemă. Totodată am avea şi o clarificare pentru noi. Adică noi la rîndul nostru să ne facem curat în propria noastră societate. Cum apare un oarecare cu chef de infracţionalitate, să îl săltăm ceva mai repejor, să nu aşteptăm să se „împută”. Sunt convins că în cîţiva ani, ţiganii, de plictiseală ori vor pleca în lumea mare, ori se vor integra pe tradiţiile, obiceiurile, regulile noastre. Vor urma şcolile noastre, vor fi interesaţi cum se munceşte-investeşte în afaceri legale din ţară etc. Pentru că, printre cerinţele din „contract” vor fi eliminarea tuturor infracţiunilor! Nu numai crime, violuri, tîlhării, trafic de persoane, droguri, ţigări, organizări în grupuri mafiote etc., ci inclusiv şpăgile, traficul de influenţă, şantajul, cerşetoria, prostituţia (cîtă vreme va mai fi ilegală!), purtarea abuzivă, agresivă în societate, ne-cumpărarea de bilete de călătorie în mijloacele de transport public, purtarea unor alte porturi nespecifice poporului român şi european, aglomerarea trotuarelor în mod inutil (nici măcar cu coji de seminţe sau alte deşeuri…) şi multe alte asemenea mărunţişuri pe care deja nici nu le mai băgăm de seamă.
Sună cam drastic, nu? Da, dar pentru a respecta toate astea vor lua o grămadă maare de bani. Aşa, degeaba. Adică nu degeaba. Respectînd nişte cerinţe sau plecînd în lumea mare unde nu sunt plătiţi să respecte regulile. Vor fi obligaţi să se intereseze care sunt regulile ca să ştie ce să respecte şi ce nu. Vor face şcoli unde să înveţe aceste reguli. Se vor integra în colectivele majoritare ca să „fure prin mimetism” aceste reguli. Pentru că la asta sunt cei mai talentaţi! Sunt specialişti la cîntatul după ureche şi la meşteşuguri ce presupun copierea unui original Să vadă ce să mai poată specula, de unde să mai cîrpească un ceva în plus. Că, de! Aşa sunt ei. De aceea şi regulile vor trebui ţinute tot timpul la curent cu …tendinţele lor. Sancţionate prompt dacă sunt negative şi adăugite la contract. În cazul unui cumul de factori (şcoală, educaţie, respectarea regulilor etc.) vor ajunge să-şi schimbe natura. De lene, de voie de nevoie. Desigur şi dacă societatea va şti să convertească stilul lor de „recrutori de talente” şi vor şti să canalizeze în mod ştiinţific fiecare om către locul lui. Folosindu-se chiar tehnologiile brevetate de ţigani! Dar în folosul întregii societăţi.
Admir foarte mult dorinţa lor de libertate. De independnţă. Cu condiţia ca acea libertate la care aspiră să nu fie o simplă răzvrătire, un huliganism ieftin. Am eu o vorbă: „dacă vrei să fii un lup liber şi nu unul de haită sau un cîine în lanţ, trebuie să accepţi faptul că uneori, pentru a supravieţui, trebuie să manînci şi hoituri”... Aşadar, nu respecţi regula din contractul social româno-ţigănesc, eşti liber să pleci oriunde ţi se permite să fii infractor. Lumea e mare. Drum bun!
vineri, 11 martie 2011
Problema ţigănească
Ca un ultim om ce eram (şi sînt şi acuma!) mi-am permis să iau şi eu cuvîntul să-mi spun o părere. Unul dintre puncte era denumit "omogenizarea socială". În cadru statutar, mi-am permis să critic "omogenizarea întregului popor", cu toate naţionalităţile, indiferent de sex, vîrstă sau origine socială. Am argumentat eu acolo că omogenizarea românilor cu ungurii, nemţii, sîrbii etc., etc. este perfect posibilă. Dar omogenizarea cu ţiganii, în acel context, era ceva ce depăşea ştiinţifico-fantasticul. Nu vă plictisesc cu argumentele mele de atunci. Am să revin, probabil. Ideea e că m-am ales cu un vot de blam cu avertisment (aproape de excluderea din partid) ceea ce pe vremea aceea ar fi însemnat aproape puşcăria politică. Sa fim serioşi! Nu am fost un dizident. Am fost doar un umil limbric care se chinuia să supravieţuiască într-un sistem perfect etanş.
Deci, ţiganii! De atunci, am tot argumentat şi am tot spus că dacă nu se conştientizează această problemă, se va acutiza şi se va croniciza. În loc de un tratament cu ceaiuri şi prişniţe se va ajunge la antibiotice, ba chiar la bisturiul chirurgului. Din păcate, după mulţi ani de ignorare a acestei "boli" s-a ajuns aproape la tratamentul cu medicamente finale în metastaze: gropamin, clopotirol, popa-ciclină, cimitirol. Desigur se mai fac încercări de împachetări cu nămol de Techirghiol. Nu că ar avea vreo eficienţă! Ne ajută să ne obişnuim cu pămîntul...
Uite mai jos cîteva din postările mele mai recente de pe blog. Asta pentru a nu mai relua argumentele mele referitoare la problema ţigănească. http://marstef33.blogspot.com/2011/02/amenda-doua-electro-socuri-si-puncte-de.html; ...tradarea liantul national; ...go-from-home-romanian; ...controlul-social; ...in-ziua-de-astazi-o-mare-problema-de-imagine; ...eruptie-de-anticoruptie-fara-hei-rupţie; ...supa-crema-cu-delicioasa-maghiarime; ...examenul-de-buletin; ...mămica-cea-lacomă; ...scandal-pentru-amprente; ...plus-50%;
...şi multe altele care au mai fost sau o să mai fie! La care adaug postările de pe sait: http://www.marstef.3x.ro/jassume.htm; http://www.marstef.3x.ro/invatamint.htm. Referiri mai am şi în colecţia de reviste "Iniţial" sau în broşurică, găsibile pe acelaşi sait.
Aş vrea să precizez odată-pentru-totdeauna că nu am absolut nimic cu oamenii-ţigani. Nu am nimic cu oamenii-maghiari, cu evreii, cu ruşii, cu americanii, chinezii, arabii, turcii, australienii, pinguinii sau cu paianjenii ori alte specii de vieţuitoare. Oameni, animale, insecte, plante, roci ale solului sau subsolului! Dar atunci cînd este o problemă, primul pas ca să fie rezolvată este conştientizarea ei. Să vedem simptomele, să vedem cauzele, să vedem posibilele variante de ocolire-optimizare-integrare etc., etc.
Urletele, înjurăturile, bîtele, bătaia, crima, eutanasierea, sterilizarea şi alte asemenea aberaţii nu pot fi alternative realiste. Pot fi nişte "răcoriri de moment" fără să rezolve problema, de fapt. Că este o mare problemă, se vede şi din acţiunile Europei, din impactul asupra opiniei publice mondiale, din modul cum sîntem văzuţi, receptaţi de TOATĂ populaţia restului lumii. Cine mai scoate un sunet în alt sens, că am avea vreo vină, că ..."şi românii nu numai ţiganii", ar fi mai bine să-şi bage sunetul înapoi în gît şi să tacă puţin. Să nu rateze marea şansă de a tăcea, cum s-ar zice...
Nu vreau să plictisesc. Pe scurt, o soluţie interesantă mi s-a părut cea găsită de olandezi. Precizez că nu sînt documentat foarte bine şi s-ar putea să fiu în eroare! Se pare că, exasperaţi de felul de a fi şi de a acţiona al ţiganilor, olandezii au făcut un calcul strict matematico-economic. Cît îi costă reparaţiile, pagubele distrugerilor, tilhăriilor, excrocheriilor, recuperarea fizică şi psihică a victimelor etc., întreţinerea ţiganilor prin puşcării şi toate celelalte "realizate" de ţigani? ...şpe milioane de euro (guldeni, ce aveau ei atunci). OK! Dragi ţigani, hai la conferinţă! Băi băieţi, uite atîta ne costă că existaţi voi pe pămînturile noastre. Nu ar fi mai bine să vă dăm noi banii ăştia în mod direct? DAR în schimb, să nu mai auzim de voi. Trăiţi aici, dacă vă convine. Vă vedeţi de treabă ca toţi ceilalţi olandezi, dar fără să ne deranjaţi. Lună de lună veniţi CU TOŢII la birourile pe care le vom creea special pentru qestia asta şi vă luaţi banii. Nu trebuie să munciţi, nu trebuie să faceţi şcoală, nu trebuie nici măcar să vă spălaţi pentru asta. DACĂ VREŢI vă oferim consultaţie medicală gratuită, judiciară, economică etc. În plus, aveţi acces la orice facilitate pusă la dispoziţie cetăţenilor olandezi, dacă respectaţi regulile noastre, fără să ieşiţi în evidenţă cu absolut nimic. Bine, olandezii au făcut mult mai multe dar nu vreau acuma să vă mai plictisesc cu argumente prea lungi. Cred că această "şpagă" socială ar funcţiona şi la noi. Poate că mulţi cetăţeni de alte etnii vor veni grăbiţi să se "înscrie" la etnia ţigănească. Poate că sărăcia noastră nu ne va permite să facem acelaşi lucru ca olandezii. Poate încă multe altele, la fel. Dar credeţi-mă pe cuvînt: trebuie găsită o soluţie! Aşa nu mai merge! Din păcate pentru noi şi pentru ei, este că, nivelul de frustrare al românilor (mă rog, noi toţi ăştialalţi care avem cetăţenia română) este din ce în ce mai mare. Sîntem extrem de aproape să izbucnim cum numai noi ştim să o facem atunci cînd avem o problemă. Răbdăm noi ce răbdăm, dar şi cînd explodăm...
Sincer, în acest moment nu cred că o să explodăm. O să mai suferim mulţi ani ruşinile astea. Dar începe să se simtă acea acumulare spre acţiuni concrete. Ceea ce înseamnă că ne apropiem de un punct de forţă. Ar mai fi timp pentru alternative. Cu condiţia ca liderii etniei (practic TOATĂ conducerea României de 20 de ani încoace!!!) să accepte faptul că au ajuns acolo. Adică acolo unde e momentul să se oprească. Nu e deranjant atît de tare faptul că cineva fură din avutul ţării, că te face de cacao peste tot. Deranjant e că nişte mari şefi coordonează cu două măsuri. Fac reguli pentru majoritate şi excepţii pentru minoritate. Întotdeauna reguli restrictive pentru cei mulţi şi avantaje grosolane pentru cei "puţini". Am pus "puţini" în ghilimele pentru că - din păcate - nu mai sînt deloc puţini. În curînd vor fi mai mulţi ca noi şi nu vom mai putea nici măcar respira de sub bocancul lor înfiptu-ne-n gît. Voi mai reveni pe această temă. Scuze pentru exprimările deranjante şi eventual pentru acele argumente care ar putea supăra pe unii sau pe alţii. În virtutea dreptului meu de liberă exprimare mi-am permis să "mă exprimez"... Oricum, nu vă faceţi probleme. Nu o să citească nici draku' pe blogul ăsta al meu!