Motivul Obama

Mai este foarte puţin timp pînă la alegerile americanilor. Trebuia să spun "aşa zisele alegeri" sau "alegerile aşa zişilor americani". Deşi pare foarte democratic, totul este sub un control ocult, incredibil de strict. Nu insist. Sînt mii de publicaţii, cărţi, filme, saituri pe internet care dovedesc şi explică acest fenomen. Aparenţa de democraţie din SUA este atît de puternică, însă, că reuşeşte să adoarmă spiritele critice.
Hai să speculez: de ce am spus în titlu că Obama ar fi un motiv? Pentru că este în acest moment foarte credibil. Pentru că este ceva inedit, pentru că este o speranţă. Şi ar mai fi încă multe altele. Este cartea ideală pe care o pot scoate din mînecă marii oculţi. Dar de ce este, totuşi doar un motiv şi nu un personaj, o persoană, un simbol, un punct de reper, un moment de cotitură etc., etc.? Nu aş fi prostu' satului dacă nu aş pune întrebarea asta...
Obama va cîştiga, cu siguranţă! Dacă nu, se confirmă faptul că sînt şi un mare tîmpit, nu doar un prost. Dar dacă va cîştiga, totuşi? Atunci sînt doar un prostuţ, pentru că este destul de evident că este viitorul preşedinte SUA, pentru următoarele cîteva luni de zile. Cum adică, nu pentru următorii patru ani? Păi, nu prea! Dacă tot e cartea perfectă, de ce să nu fie jucată? Nu?!
Ca să fie "jucată" cartea Obama, acesta va trebui să fie omul care va provoca o mare cotitură în SUA. O revoluţie, o schimbare a constituţiei lor, va reuşi cumva să găsească o modalitate miraculoasă de a ieşi din criză, va aduce mult mai multă forţă şi putere Statelor, va... Dar toate acestea sînt imposibile pentru un singur om, fie chiar şi preşedintele SUA! Pentru persoana Obama, ar mai fi o şansă. Aceea de a provoca un război. Dar aşa, fără nici un motiv?
Şi... parcă spuneam că e o carte, nu un jucător. Deci nu va avea acces la Marele Joc. Probabil că, el va fi "jucat". Nimic nou, mai ales dupa sinistrele evoluţii ale lui Bush, Clinton, Big Bush etc. Şi pentru că întotdeauna preşedinţii "altfel" au fost împuşcaţi, probabil că paparazzi ar trebui să nu-l scape din ochi nici măcar o secundă, pentru că filmuleţele din "tragicul moment" vor valora averi, la fel ca în cazul filmuleţelor din ultimele clipe ale lui JFK, de exemplu. Dar de ce să-l împuşte?
Păi, dragii mei, ştiţi voi vreo metodă mai rapidă de a pune pe jar o mare ţară şi de a o determina să-şi trimită fii la moarte, în vreun război, altfel decît punînd în scenă un show de genul Pearl Harbour, 9/11 etc.? Oculta, care controlează America, are disperată nevoie de un motiv ca să orbească brusc şi rapid, opinia publică mondială. Şi atunci, va urma un "război convenabil", cu care se vor reuşi: ştergerea datoriilor istorice; se va putea face o ieşire din criză, intrînd mai adînc în ea; se va reuşi o înrobire definitivă (daca mai era cazul...) a poporului naiv-american (da, am spus bine, n-a-i-v!). Lista cu cîştiguri ar putea continua cam pe vreun km de hîrtie, scris mărunt!
Venezuela, ţară petrolieră, are deja pregătit un preşedinte aparent anti-american. De fapt este fabricat în laboratoarele secrete, ca să fie şi el, un motiv pentru un atac. Odiosul Hugo Chavez, va fi vînat ca şi Manuel Noriega, Saddam Hussein, Ceauşescu şi alţi preşedinţi. La un moment dat jucători pe mîna americană, deveniţi apoi (aparent sau de fapt) duşmani-odioşi-siniştrii etc. Ar mai fi Iranul, Coreea, China, Rusia etc. Eu zic Cuba (că-Castro tot e pe finiş) sau Venezuela, că-i mai aproape. Dar astea nu prea sînt de anvergură şi nu pot implica Europa, NATO etc.
Aşa că hai să ne mai uităm pe hartă şi să vedem ce ziceam despre Iran? Sau tot pe acolo, pe unde se mai găsesc nişte incomozi de-ai Arabiei Saudite... Na, că mi-a scăpat! Şi ziceau de Obama că e mulatru sau că are ascendenţă arabă? Că la ten şi la conformaţia fizică nu aş avea curajul să bag mîna în foc... na, că şi asta mi-a scăpat! Şi, în mod evident, nu este aşa! E altfel, dar cum?
Mă depăşeşte... Hai să-i lăsăm pe ai lor şi să-i votăm pe ai noştrii şi să credem că-s de-ai noştrii! Cine ne poate răpi visele şi speranţele? Că ţară nu mai avem!

Anihilarea creierului

Există mai multe feluri de a vîna. De a lupta contra unui inamic. De a pune mîna pe o avere, pe un obiect sau pe ceva rîvnit, aflat în proprietatea "inamicului". O ţară întreagă, România de exemplu, poate fi (este!) o ţintă rîvnită de foarte multă lume. De ungurii din Har-Cov, de arabi, de indieni, de pakistanezi, de chinezi, de turci, de tătari, de ruşi, de mafioţi, de traficanţii de organe, de traficanţii de artefacte, de ţigani, de evrei, de masoni, poate chiar şi de bulgari. Să nu uităm de moldovenii de la Chişinău. Sau de ucrainieni. Sau chiar de PSD-işti, de PNŢCD-işti, de candidaţii independenţi, de familia regală, de exilaţii din diasporă. Poate chiar şi de extratereştrii...
Şi-atunci, toţi ăştia, încearcă tot felul de stratageme de cucerire, de obţinere a obiectului rîvnit. De la trimiterea de trupe, lupte, capturi de război etc., pînă la manevre oculte, sabotaje, excrocherii incredibile... Sun Tzu, Machiavelli, Şcolile superioare ale KGB, Mossad, CIA etc. sînt capabile de tot felul de strategii, prin care să fure ouăle de sub cloşcă, osul din gura cîinelui şi vorba din gura mutului...
Printre cele mai umilitoare pagube, pentru victimă, sînt cele produse cu propria mînă, din voinţă proprie. Se mai spune că "dacă zeii vor să te piardă, mai întîi îţi iau minţile"... Ce poate fi mai naşpa, mai nasol, mai cîh pentru noi, decît să fim trădaţi "pe mîna creierelor noastre". Cînd spun "creier" mă refer la intelectuali. Iar profesorii noştrii sînt principalii reprezentanţi ai intelectualităţii noastre, chiar esenţa acesteia. Ce poate "prosti" în aşa hal o întreagă clasă de "creiere" ale unei întrregi naţiuni? Lăcomia!
Spunea Antoine de Saint Exupery în "Citadela", că dacă dai poporului bani, îl vei dezbina. Dă-le profesorilor 50% la salariu şi le vei anihila simţul răspunderii. Vor uita şi de morală şi de patriotism şi de bun-simţ. Nimic pe lumea asta nu va mai conta. Chiar dacă în acest moment au un statut onorabil şi - faţă de alţii - primesc cît de cît un salariu, brusc nu le mai ajunge şi VOR TOT! Alţi intelectuali (medici, funcţionari cu studii superioare etc.) se ridică şi ei. Luminaţi de sclipirile lor de inteligenţă şi cultură şi gîndire şi analiză... Dacă în actualul context mondial de criză ne luptăm pentru fleacuri, în loc să ne unim ca să "trecem puntea", sîntem descalificaţi de la orice atribut uman, intelectual, moral, naţional. De toată jalea!
Cine-mi spune mie că nemernicii de ne conduc sînt români şi apără interesul naţional, este un mare mincinos. Sau un mare prost! Au trecut aproape 20 de ani de cînd nu mai este Ceauşescu şi ei ni-l tot flutură prin faţa ochilor. Dar pentru Dumnezeu! Nenorocitul ăla nu a fost preşedintele ţării decît 20 de ani! (din 1972 pînă în 1989, mai exact 17 ani!). Şi chiar dacă a mai fost şeful nostru încă nişte ani, înainte de '72, nu a avut puterea deplină. De ce draku îi mai punem în cîrcă toate prostiile noastre? Pentru că sîntem nişte laşi, nişte rîme! Şi nu avem minte nici cît un dovleac. Intelectualitatea naţională românească este de toată jena. Şi ce dacă filfizonii ăştia, de-şi zic cu accent nazal intelectuali, ştiu (DACĂ ştiu!) să recite pe de rost tot felul de chestii la modă, dacă nu ...gîndesc? Şi ce dacă au diplome dacă în scăfîrliile lor sună ecoul juma' de lună?
E o vorbă printre şoferi atunci cînd un începător nu se descurcă în trafic, nu reuşeşte să pornească motorul etc. : "arată-i maşinii carnetul şi să vezi că porneşte singură"! Credeţi că dacă ne vor arăta la televizor diplomele de licenţă, de masterat şi de doctorat se vor rezolva toate problemele ţării? Să ne mai ...gîndim niţel...

Marea criză mondială din 2008 toamnă

Şi se iscă măi frate o isterie şi o panică mondială, de nu se mai vedea om cu om şi persoană cu persoană... Şi totul porni de la o bancă americană. Sau două sau trei. Sau nu!

Pentru că sînt adept (parţial) al lui "şi dăi şi luptă nenicule", ofer o "analiză" nonconformistă a momentului. "Totul" nu a pornit de la o bancă americană şi de la bursă şi de la bau-bau-urile, care ni se flutură prin faţă în acest moment. Sigur că teoria conspiraţiei ne va conduce tot la o bancă, la bani, la tot felul de sfori. Daar, problema este nitelus mai puţin complicată decît pare. Da' nu-i simplă deloc! În fine, după cuvenitele calambururi, să trec la subiect. Pentru a simplifica, decupez esenţialul:

1. momentul minus zero - şirul de revoluţii 89-şciste;

2. momenul x la puterea n - americanii se hotărăsc să testeze "starea de spirit" ...şi de fapt, a ruşilor. Cum altfel decît verificîndu-le reflexele? Pompează cu bani, arme, lozinci şi celelalte în Georgia, Gruzia, Abhazia, Osetia, Cosovo, Ucraina, Moldova, Transnistria şi multe, multe, prea multe altele. Cînd se coace momentul, start test! Georgienii se apucă să-şi facă ordine prin ogradă cu tancurile din dotare. Variante: dacă ruşii sînt "moi" vor protesta, ONU, gargară, mass media, diplomaţie etc. În cazul ăsta, scutul antirachetă şi acceptarea Ucrainei în NATO sînt certe şi fără nici un risc. Dacă ruşii intră - aşa cum de altfel au intrat - în problemă cu tancurile lor, "nu va fi momentul" pentru intrarea Ucrainei etc. Sigur, vor protesta americanii, ONU, gargară etc.

3. Momentul zero plus n: că n-or fi ruşii nişte copii de grădiniţă să nu ştie ce macină unchiu' Sam la moara lui... Orice plată are şi o răsplată. Aşadar, şut şi goool, fix acolo unde-i doare pe americani mai tare, în afară de petrol. Banii! Tavarişci panimaieş nu doarme, însă! Aşa că băieţii cu origini ruseşti, aclimatizaţi prin State, şi-au suflecat mînecile şi... uite criza mondială. A fost suficient să-şi scoată toţi banii de prin bănci şi să lanseze nişte zvonuri specialitatea KGB/FSB ca să-i pună pe butuci pe prea-aroganţii de americani.

4. Momentul zero plus n1: americanii prinşi cu pantalonii pe vine, au încercat să-şi arunce din desagi în cîrca oricui, din jur. Uniunea Europeană (veşnicul catîr care duce şi trage ponoasele gafelor americanilor, de vreo sută două de ani), Japonia etc. Dar în primul rînd, poporul american. Victime sigure şi veşnice ale intereselor oculte, de fapt, anti-americane.

5+. De aici încolo, ca să-şi "clătească" orgoliile, americanii vor trînti cu propaganda în popor. Poporul va comenta, se va răzbuna pe clasa politică, vor începe acţiunile sociale, mişcări, rebeliuni, critici, revendicări etc. Vor face recurs la argumentele capitaliste şi se vor referi la democraţie. Prinşi în cleşte, oligarhii oculţi americani vor recurge la vechiul scenariu cu "siguranţa statului", terorism, bombele nucleare ale lui Saddam, Iranul, Coreea, vreo ţară din Africa, Serbia nu-i mai dă pace bietului Cosovo, Hugo Chavez îl toacă din Venezuela lui, Cuba în sfîrşit poate fi atacată pentru că Fidel Castro e gata... Şi ca să fie siguri pe toată linia, nu numai că vor abate atenţia opiniei publice, dar o vor subţia bine de tot, luînd oamenii tineri şi trimiţîndu-i la moarte şi la alienare psihică pe fronturi de luptă. Din nenorocire, de cele mai multe ori, pe ambele părţi ale multor fronturi de luptă, se trag sforile din acelaşi "loc". Doi iepuri dintr-o lovitură. Sau toată turma... Un război cu miză directă, financiară, teritorială, pe resurse naturale etc.; o mare parte a propriei populaţii, care este "contra", vînturată şi risipită sub ordine şi disciplină militară (unde nu mai încape nici un fel de democraţie!); proprii cetăţeni puşi să plîngă la mormînt străin; restul lumii "băgată în ceaţă", nimeni nemai-înţelegînd nimic din talmeş-balmeşul mondial, care a debutat aparent cu o criză bancară, banală...

Ce e culmea? Faptul că toţi "duşmanii" americanilor sînt crescuţi, de fapt, în propriile pepiniere. Şi Slobodan Miloşevici, Manuel Noriega şi Saddam Hussein şi Ossama Bin Laden, se pare că şi Hugo Chavez sînt, de fapt, oamenii americanilor, care au nevoie la un moment dat de duşmani credibili care le deschid drumul spre teritorii/momente istorice/situaţii, bine ticluite cu mult înainte de a fi fructificate.

Somn uşor, oameni buni! Noapte bună! Dormiţi în pace! "Americanii" veghează...

Olimpiada chinezească

S-a terminat şi această Olimpiadă. Spectaculoasă, interesantă, memorabilă. Am avut şi noi participanţi. Indivizi, echipe şi o întreagă suită de tehnicieni, specialişti în toate cele.
Din păcate, am fost la margine, aproape în toate probele. Cei mai buni, cei mai siguri pe ei au ratat, inexplicabil. Şi ca un făcut, cei care au luat medaliile au plecat ca out-sideri. Hmm! Da, da, da... interesannnnt!
Şi ziceţi că nu vă pică fisa de la ce ar putea fi? Nu aveţi nici o explicaţie, nici o ipoteză, nimic? Că stresul, că miza prea mare, că eforturile... S-a pomenit de metode moderne şi subtile, nedetectabile de dopaj. Antrenamente asistate de calculator pentru a forţa limitele umane ale sportivilor. Pînă la limita de rupere a oaselor şi muşchilor, pînă în pragul infarctului sau a nebuniei. S-au presupus şi pe alocuri s-au pomenit costumele ultra-tehnologice; unii au presupus şi ceva legat de comunicări hi-tech între echipă şi sportiv, chiar dacă acesta din urmă era în apă sau sub o ploaie de pumni.
Amatorii de fineţuri au inclus şi bioritmul, selecţia genetică a talentelor rarissime. Vechimea în sportul respectiv şi vîrsta de debut, istoricul bio-anatomo-medical, părinţii şi ascendenţii, caracteristicile rasiale, sexuale, hormonale etc.
Cîrcotaş cum sînt, mă gîndesc să vă contrazic. Nu de tot, dar mă gîndesc să nuanţez. Sigur că e vorba de toate acestea. Mai întîi şi mai întîi, însă, vă rog să priviţi şi prin prisma politicului. Ce-are sula cu prefectura? Păi are. Uitaţi-vă la marile concursuri internaţionale gen Olimpiade (sportive, şcolare etc.), Campionatele Mondiale de orice, Eurovizion... Se investesc sume imense; oameni implicaţi, puzderie; imagine, bani, recompense pentru pionii scoşi în faţă, numiţi "reprezentanţii de seamă"...
Dar la sabotaje v-aţi gîndit? La replici de genul: "Dragă, ai schimbat cafeaua?" Şi nu în ultimul rînd (ba, dimpotrivă!) aţi putea lua în calcul posibilitatea unor lovituri paranormale? Nu lasă urme, nu au miros, sînt subtile... Şi marile ţări (China, Rusia, SUA) au mari, foarte mari reuşite în cercetarea şi aplicarea în practică a "subtilităţilor"... Cum să pierdem frate, la gimnastică, vîsle, înot, box dar să cîştigăm la judo şi la maraton? Pentru că şi sabotajele astea se fac la ţintă? Ahaa, nu se trage cu tunul?! Şi atunci, mai scapă cîte unul din cei consideraţi autsaideri... Poate dacă devenim cu toţii (deja sintem!) autsaideri, mai avem o şansă de scăpare?

Scandal pentru "Amprente"

De ceva vreme se tot face caz de "fascista" decizie a Guvernului Italian de a încerca să-şi facă ordine în propria lor ţară. Că au munţi de gunoaie în unele regiuni, că au mari probleme cu Mafia, că instabilitatea politică generează tot felul de scandaluri cu efecte internaţionale... se ştiu toate. Dar se mai uită! Desigur, una dintre metode este de a abate atenţia spre unele probleme muuult mai "stringente" şi mai importante. Şi uite a apărut "amprentarea ţiganilor".

A sărit toată floarea ţigănimii din toate zările. "Ni se încalcă drepturile"! "Sîntem discriminaţi!" Şi tot aşa. A mai sărit şi Europa cu toate instituţiile, cu toate moţurile şi cu toate mofturile. "Să NU"... "Să NICI!" şi o serie de interdicţii. Mari personalităţi, oameni de cultură, politicieni, jurnalişti, VIP, Vip şi vip-uri de toate dimensiunile şi culorile au sărit ca arşi că bieţilor ţigani li se iau amprentele şi se încearcă aducerea lor la Lege.

Bun, toate ok şi în regulă. Întreb şi eu ca prosu': cînd li se iau amprentele, li se taie mîna sau degetele? Li se jupoaie pielea de pe mîini? Sînt arşi pe mîini cu fier topit sau cu acizi ori li se injectează substanţe chimice puternic corozive? Dacă li se "iau amprentele" şi ei rămîn fără ele, atunci sărăcesc ori se îmbolnăvesc? Sau dacă "nu au amprente" că le-au luat italienii, ei nu mai pot merge pe jos/pe cal? Nu-şi mai pot conduce Merţanurile?

Întrebările ar putea continua în acelaşi stil, pe zeci de pagini. Treziţi-vă fraţilor europeni! Ăsta-i un scandal artificial şi complet aiurea! Vă mai aduceţi aminte cînd, pe vremea prea-împuşcatului, se încerca să li se dea case cu forţa şi locuri de muncă şi şcoală cu-de-a-sila? Ce mai erau ei de discriminaţi! Şi cum striga "Radio Vocea Americii + EuropaLiberă & comp." că odiosu' îi discriminează? Ia ziceţi, vă mai amintiţi? Şi uite cum au invadat ei Europa cea liberă şi capitalistă şi grozav de tolerantă - care, nu-i aşa? - ştie muuuuult mai bine ca noi (foşti comunişti, nenorociţi etc. etc.) cum se administrează corect o problemă etnică. Aşa încît, ca să nu-i acuz de apartenenţă OCULTĂ la etnia ţigănească, îi rog pe toţi cei (în cunoştinţă de cauză, oameni ai puterii etc.) ce marşează pe "apărarea drepturilor omului" în cazul bieţilor şi săracilor, discriminaţior şi bieţilor de ţigani, să ia o pauză. Despre europenii care habar nu au cum se trăieşte "în armonie" cu această etnie, le recomand cure şi sejururi în localităţi cu peste 50% ţigani. Şi apoi... mai vorbim.

În orice caz îi rog pe toţi cei ce au poziţii pro sau contra, să se documenteze serios şi să nu generalizeze cînd vorbesc despre această controversată etnie. De multe ori ţiganii sînt o cauză a răului (sau RĂUL ÎNSUŞI) dar - din păcate! - de incredibil de multe ori sînt victime. Chiar şi victime ale unor MAAARI interese (locale, naţionale dar mai ales internaţionale!). Panimaiete?

Cea mai corectă cale de dialog este cea care îi forţează să comunice cu majoritatea, pe limba majorităţii, respectînd tradiţiile, obiceiurile şi legile majorităţii (fără să li se prejudicieze cultura şi limba decît dacă este în contra bunului simţ şi al Legii!). În general, cea mai corectă forma de a-i trata este prin intermediul Legii (fără nici un fel de exagerare dar şi fără nici un fel de toleranţă!). Cea mai corectă formă de a-i percepe şi de a-i înţelege este să ne obosim să le descifrăm modul de viaţă, valorile, cultura etc. şi de a nu comenta prin prisma prejudecăţilor (dar să nu uităm tradiţiile şi vechile proverbe, verificate în sute de ani de convieţuire).

Şi ce dacă li se iau amprentele şi sînt identificaţi? Unde este exagerarea, fascismul, că eu nu-l văd? Respectarea legii şi ordinea au devenit atribute ale fascismului? Băi da' proşti mai sîntem!

Războiul SĂU cu presa

Nu am mai scris nimic de un an. Un an întreg în care m-am distanţat de jurnalişti, de politicieni... de actualitate! În postarea precedentă ar părea că ţin partea LUI în contra jurnaliştilor. Chiar dacă sînt jurnalist, nu pot să ţin cu "tagma" în orice condiţii, mai ales dacă ar trebui să adaptez adevărul. Uite de asta am tăcut un an întreg. M-am auto-pedepsit pentru că mi-am "trădat" breasla. Mi-am jurat că tac pînă cînd va apărea o nouă situaţie, cît-de-cît similară. Şi a apărut.
De curînd, un nou scandal prezidenţial, legat de o presupusă jignire a unei jurnaliste (Mihaela Gherghişan de la RFI). Ca jurnalist, nu pot să nu observ măgăria făcută de EL. Da, certamente, a fost un gest mitocănesc. Asta este, şefu'! A fost o gafă.
Agravantă: întrebarea ziaristei a fost - zic eu - excepţională, bine documentată şi adresată aşa cum trebuia. Trimiţînd-o la colţ cu un "ba a mă-ti dă proastă", ne-spus dar grosolan sugerat, a echivalat cu un viol psiho-cultural. Nu am ce noutăţi să mai spun pe tema asta, toţi cei care au sărit în sus contra SA au avut argumente mult mai bune decît aş putea eu vreodată să produc.
Atenuantă: da este şi aşa ceva, de dragul adevărului, chiar dacă nu convine. Pentru un vorbitor de română, presupus român, acest subiect este destul de sensibil şi poate nu ar fi fost momentul să fie abordat. Un fel de "nu vorbeşti de frînghie în casa spînzuratului". Domnia-SA a crezut că toţi cei de acolo sînt pentru a-L aplauda şi adula. Cine a vîrît un astfel de fitil nu a făcut decît să-l destabilizeze în echilibrul pe care se chinuia să şi-l recapete. Să nu uităm că în culisele marilor şedinţe, întîlniri şi evenimente înternaţionale se petrec foarte multe, pe care presa le intuieşte şi nu prea. În fine. Momentul a fost reciproc delicat. Cîştigă media profilată pe scandal şi circ. Pierdem noi. Măcar să ţinem minte fleacurile astea. Să învăţăm că scuzele au fost inventate ca să fie prezentate după gafe. Pe de altă parte, nu întotdeauna, ambiţia de a dovedi că eşti "Doxa" pe o temă, poate fi manifestată oriunde şi în orice moment. Şi asta e o chestie de politeţe şi delicateţe. Pînă la urmă, fler profesional.

Păsărica cioară

Mereu în atenţia presei, Traian Băsescu este un personaj controversat. Simpatic, enervant; spiritual, bădăran; genial, memorabil sau condamnabil, blamabil. Unii ar spune că e o personalitate complexă, alţii că e un şmecher viclean. Se pot spune multe, pentru că e material destul...

Cel mai recent moment este nu referendumul cîştigat, cum s-ar crede, ci un banal conflict cu o "păsărică" jurnalistă. Preşedintele nostru reconfirmat, a făcut un gest, rapid calificat ca... incalificabil. Dacă ar fi fost pe stradă şi s-ar fi dus el la ea şi nu invers, în termeni juridici s-ar numi tîlhărie, combinată cu încă nişte argumente din Codul penal şi cel civil. Are cine să-i caute în coarne, că Slavă Domnului, mulţi nu-l înghit. Poate vor încerca să-l mai suspende o dată, pe chestia asta?

DAR!!!

Pentru că este un dar aici la mijloc, pe care îl cunosc ziariştii profesionişti, care sînt ziarişti şi nu ingineri sau jurişti recalificaţi din mers la locul de muncă. Asta în cazul că au şi studii şi nu doar o diplomă, că dacă-i auzi disutînd în particular, te iei cu mîinile de păr cît de mare le este ignoranţa şi incultura. Dar dau lecţii şi impun idei de nu-ţi vine să crezi că ei chiar ştiu ce spun.

Aşadar, există un "dar". Precedentul, în România se numeşte generalul Puiu din Timişoara intervievat... fatal, de mult-prea-distinsa "jurnalistă" Brînduşa Armanca. Fătuca, ori avea misiunea ori a fost atît de proastă încît a făcut jocurile cuiva, l-a atins pe buze cu "microfonul", generalul murind pe loc. A fost electrocutat cu un curent de mare frecvenţă care i-a provocat un stop cardiac. A dus cu el în mormînt multe secrete ale Revoluţiei şi nu numai... Marea jurnalistă a fost promovată pentru merite deosebite, în f. scurt timp, la cîrma Studioului TVR Timişoara. Habar nu am unde este această persoană, acum şi după ce i-am cunoscut evoluţia, aş prefera să nici nu ştiu.

Deci:

1. Jurnalistă nici prea-prea nici foarte-foarte.

2. Spaţiu considerat de gaşcă drept public. Dar un magazin este spaţiu public numai pentru imagini de ansamblu şi nu ţintite asupra unui cumpărător. Sau în cazul unor emisiuni filmate cu acordul conducerii şi proprietarilor acestuia. Altminteri este cam discutabilă...

3. Un jurnalist are unelte specifice. Pentru înregistrare video are o cameră de filmat. Pentru audio are un microfon uşor de identificat. Un aparat de fotografiat şi un reportofon în cazul presei scrise. Eventual un carneţel şi un pix.

4. În cazul unui jurnalist profesionist, întîlnirea cu o personalitate publică este o şansă. Este OBLIGAT să caute un contact, un dialog etc. DAR cu limite, cu bun simţ şi cu măsură. În momentul în care o persoană publică este în afara cadrului ei instituţional, în afara programului de lucru şi eventual în timpul unei acţiuni legale dar nespecifice cadrului său oficial, pe care nu doreşte să-l facă public, are dreptul la imagine. Şi poate refuza dialogul cu indiferent cine.

5. În cazul că un "cineva" insistă la discuţie, intrăm uşurel în zona hărţuirii, agresiunii, ultrajului, atacului la persoană. Desigur, în cazul dat, acest argument poate fi exagerat.

6. În cazul că acel cineva se dă drept ziarist, dar nu se legitimează sau foloseşte unelte nespecifice meseriei sale poate trezi suspiciuni. Un ziarist de televiziune, care filmează cu telefonul, este cel puţin suspect! Mai ales dacă este însoţit de un cameraman căruia nu i s-a permis să filmeze în acel loc, în acel moment.

6.1 În acest moment trebuie făcută precizarea că jurnalistica de tip "paparazzi" este la limita meseriei. Cînd se trece de ea, de limită, nu mai are nimic de-a face cu meseria de ziarist. Golăneala presupune riscuri pentru care, în mod normal ziariştii "normali" nu ar trebui să sară în apărare! E drept că ne-cunoscînd toate datele de la faţa locului, fac judecăţi numai pe ce a apărut în presă pînă acum.

7. În cazul unei insistenţe exagerate, date fiind precedentele, persoana vizată insistenţelor poate declara că este în legitimă apărare!!! În momentul în care îmi vîri sub nas o sculă care "nu ştiu ce este" din punct de vedere al specificului meseriei, trebuie să mă apăr şi să dezarmez agresorul. Există atîtea telefoane-pistol, electroşoc sau cu tub de spray că nu e o noutate.

8. Problema de-abia de-acuma începe pentru "păsărică". Telefonul, ajuns indiferent cum, în mîna unei persoane (publică sau nu), a continuat să înregistreze o discuţie particulară. Discuţie care a fost interceptată, înregistrată şi apoi... PUBLICATĂ! Nici măcar în instanţă nu poţi folosi o astfel de probă, chiar dacă individul mărturiseşte o crimă, dar-mi-te că face pe cineva ţigancă împuţită, păsărică etc. etc. Nici măcar nu mai contează că cel care a spus este Preşedintele României. Interceptarea unor convorbiri în spaţiu privat cad sub incidenţa unor legi... dar nu e treaba mea. Probabil că preşeditele are consilieri care ştiu ce au de făcut. A căzut el un Preşedinte al SUA pentru interceptări ilegale, aşa că vocea unei "păsărici" nici nu prea contează...

În final, dacă aş fi şeful "păsăricii" aş da-o afară şi aş face şi plîngere la Parchet. Başca aş da-o în judecată pentru prejudicierea imaginii meseriei de jurnalist, pentru alăturarea numelui redacţiei la o găinărie pornită de la o agiamioaică. Am zis bine aşa? Dacă nu, iaca! Cine m-o băga în seamă o să-mi zică toate cele, că-s incult, că-s prost că-s căscat...

Meserie, meserie! Ce uşoară pare cînd te uiţi la televizor sau cînd citeşti ziarul!

Triunghiul constituţional

În primul rînd, o prezumţie: dacă iese Sarkozy ca preşedinte al Franţei, putem să ne luăm gîndul de la Băsescu. De ce? Pentru că şeful masoneriei româneşti este un francez de origine... maghiară (Szakvary Andre), exact la fel ca şi prea-luminatul (probabil) viitor preşedinte al francezilor. Şi cum ilustrisimul Tăriceanu este şeful liberalilor (partid prin excelenţă francmasonic!), başca fiu vitreg al lui Dan Amedeo Lăzărescu (mulţi ani, conducător al Francmasoneriei române)... şi începem să vedem clar cum masoneria românească l-a înlăturat de la caşcaval pe reprezentantul nostru (dar Dumnezeu ştie de fapt, al cui, cu exactitate!), eternul şi fascinantul Băsescu.

Am spus în titlu că este un triunghi. Să mă explic: este evident că există interese oculte, mai mult ca sigur străine de interesele româneşti.
.......... 1. Băsescu-ca purtător de interese proprii şi personale (ca un şmecher sadea ce este); omul ruşilor; omul întunecatei Securităţi, propulsat să răzbune şi să facă o nostalgică şi necesară curăţenie.
......... 2. Tăriceanu, mason, român şi foarte probabil cinstit faţă de români, dar prins într-un lanţ de interese din care nu poate scăpa, aşa că joacă pe muzica ştiută numai de el şi-ai lui
......... 3. Şi alţii... indiferent care, că nu se văd cu claritate.

Indiferent ce votăm, iese nasol pentru noi, românii. Dacă votăm Băsescu, şi dacă el e omul ruşilor, ne-au făcut-o cu mîna noastră. Dacă votăm contra, am făcut jocul monstruoasei coaliţii formată din imposibila reuniune PRM+UDMR & comp., culmea! dirijată de PSD (care, cîtă vreme e "ideologizată" de Iliescu este cel puţin clar şi evident filo-rusească!!!). Dacă nu votăm de loc, le-am făcut jocul, prostindu-ne pe faţă, fără măcar să se mai chinuie să măsluiască şi să-şi acopere mizeriile. Acesta ar fi cel de-al doilea triunghi. Cum mama naibii facem, atunci fraţilor?

Cu Băsescu nu-i bine, cu Tăriceanu vai şi-amar! Europa cea sfioasă şi respectuoasă în cele drepturi ale omului democrat, nu se bagă. Vede ea, pe urmă! Las' că se bagă ruşii, arăbeţii şi asiaticii. Şi ţiganii, că mafia românească e patentul şi monopolul lor. Serviciile noastre secrete sînt cvasi-inexistente, sau sînt în slujba oricui, dar nu a cetăţenilor români.

Votaţi dragilor, că tot ne ia draku!

50% plus 1

După vîrtejul de opinii, înjurături, urări de genul "ba a mă-ti!", uşor-uşor am intrat în zona campaniei electorale. Multe ciudăţenii vom mai vedea cu această ocazie... Toată lumea bună din zona politicii actuale româneşti agită cifre de tot felul. Cea mai vehiculată este cea din titlu. Şi-i tot dăm cu cifra asta de toţi pereţii pînă uităm ce şi cum. Nimeni nu se întreabă dacă este şi ceva adevăr în chestiunea asta. "Libertatea" de a alege şi de a fi ales, Constituţia, ălea-ălea...
Sînt ţări în care este liber să alegi pe cine vrei, dar eşti obligat să votezi. Şi este perfect democratic! În spiritul logicii (Logica-ca ştiinţă!), ar trebui să adunăm merele cu merele şi vacile cu vacile, pentru că altfel, vacile măcîncă merele şi nu ne mai iese rezultatul.
Ce ne opreşte pe noi, românii să introducem această obligaţie? La fel, ce ne opreşte să mai încetăm odată cu mizeriile astea de manipulări ordinare şi grosolane? "51% din totalul electoratului, plus 1" ştiind foarte bine că este aproape imposibil să aduci atîta lume la urne şi încă să voteze masiv, pînă la concurenţa acestei cifre. Şi mă rog cam cît înseamnă 50%... din cît? Ultimul recensămînt a fost făcut cu o Românie încă ne-europeană, dar cu cîteva milioane de români "exportaţi" ca forţă de muncă, în toată lumea. De atunci, au mai plecat cîteva sute de mii sau chiar milioane. Cine stabileşte exact cîţi români mai sînt în ţara asta? Institutul naţional de Statistică? E cam fluidă chestiunea...
Însuşi Băsescul a spus la un moment dat, o frază memorabilă: "Cei care nu votează, dau un vot în alb celor mai bine plasaţi candidaţi"! Mi-a plăcut enorm această replică şi am reţinut-o. De aceea v-am şi oferit-o, pentru rememorare! Şi nu-i aşa?
Dar cel mai tare mă doare capul de cîţi votăm şi cum. Schimbăm Constituţia doar cîţiva şmecheri, aşa cînd vrem noi? Chiar aşa sat fără cîini am ajuns? Nu ştiu dacă Băsescu & comp. este mai brava decît ceilalţi. Toată povestea pute de la o poştă a interese străine în ţara asta aflată mereu la "răscruce de vînturi". Cînd naiba o să fim şi noi mai înfipţi pe interesele noastre naţionale? Cînd vom putea distinge între faptul că patriotismul este ceva care uneşte trăitorii de pe acelaşi spaţiu geografic, indiferent de vîrstă, religie, sex şi mai ales de originea etnică?
Ţara al cărei cetăţean sînt e şubrezită de tot felul de bălăngăneli între interesele naţionaliste ale ungurilor, sîrbilor, croaţilor, nemţilor, ruşilor, ucrainienilor, turcilor, bulgarilor etc. şi între interesele trans-naţionale sau apatride ale (unor) evrei şi ţigani (pardon! rromi) precum şi - mai ales - între incredibilele "interese" cosmopolite ale neaoşilor români. Păi ce-i aici? Ţară sau maidan? Eu pentru ce plătesc impozite aici? Ca să fiu furat pe faţă de cei pe care-i plătesc să mă apere, să mă vindece, să mă îndrume şi să mă clarifice, să mă conducă pe calea cea bună?
Ceva nu-i în regulă cu ţărişoara asta! Nu ştiu dacă şi cu oamenii de pe aici... sau e numai o problemă cu munţii, rîurile şi pădurile de pe aici...

Susţipţiendarea Băsescului

Am pus-o! Ni l-au suspendat pe tătucul Băsescu. Ce mai freamăt, ce mai muget... vocea poporului. Miting, scandal, mass-media, talk show, balamuc.
Bătălia între masoneria românească [PNL etc., din păcate condusă de un francez de origine maghiară, cu interese pro maghiare şi nu prea româneşti (din cîte se vede în mod clar pentru un analist obiectiv, neimplicat!)] şi oculta rusească (toată galeria şi pleiada de partide rupte din iniţialul FSN) intră într-o nouă etapă. "Teoria conspiraţiei" vor spune unii... "scenarită" vor spune alţii. Mă rog, spună cum vor, că tot aia e. Indiferent ce au spus unii sau alţii de-a lungul timpului, cu spusul au rămas. Ca şi mine de altfel...
Este posibil ca Băsescu să fi intrat cu prea multă hotărîre în mafie, dar s-a rătăcit prin coridoarele puterii. Ca să poţi lupta eficient cu mafia, trebuie mai întîi să cunoşti foarte bine fiecare colţişor şi cotlon din propriul palat, fiecare muşuroi de cîrtiţă din propriul parc, fie el şi al Cotroceniului. Dar dacă Băsescu era omul ruşilor? Foarte multe argumente ne trimit către această incredibilă presupunere: a fost ministru al transporturilor pe vremea lui Iliescu, a apărut inexplicabil în zone "fierbinţi" ale politicii româneşti, a fost promovat de PD, partid rupt din FSN-ul revoluţionar... Ori FSN-ul se ştie deja că a fost adus din URSS cu maşinile Lada, de speţnaz-ul, KGB şi GRU-urile ruseşti în 1989. A fost lansat cu lacrimi de crocodil de Stolojan (fost prim ministru al lui Ilici Iliescu, "rupător" al PNL-ului într-un moment delilcat al acestuia.... om al ruşilor....?... Greu de crezut, nu?). Dar mai este posibilă şi o strategie de întărire a poziţiei lui Băsescu, aşezat destul de binişor în sondaje...
Avem varianta cu Băsescu românul - victimă a masoneriei pe de o parte şi a mafiei pe de altă parte; avem pe Băsescul om al ruşilor şi avem varianta Băsescu pe cont propriu, un profitor un tip orientat şi aventurier. E posibilă şi această variantă, pentru că nu degeaba l-au lăsat consilierii săi, rînd pe rînd... vezi scandalurile cu femeile, beţiile, casele şi proprietăţile discutabile, precum şi stilul său, per ansamblu.
Dar Tăriceanu? Este el mafiotul? Sau omul cine-ştie-cărei masonerii? Greu de spus. Faptul că a rezistat cu toate loviturile pe care le-a primit, faptul că nu a apărut nici un dosar, nici o afacere (real!) discutabilă ne întăreşte părerea că nu e mafiot. Sau e unul atît de mare, încît reuşeşte să controleze tot parlamentul, guvernul, sindicatele, partidele etc., etc. Ar fi de discutat afacerea Rompetrol+Patriciu. Părerea mea e că acolo este vorba de interes românesc şi de păstrarea în zona controlului naţional a unei mici părticele din petrolul românesc. Şi un orb, dacă priveşte la harta marilor proprietari din zona energiei şi marii industrii, va vedea interese străine, mai ales ruseşti. Vezi Petromul-OMV (controlat de ruşi via Austria), Lukoil etc., în zona petrolului, ca să nu mai pomenim de gazul care vine exclusiv de la ruşi. Dacă vedem şi industria siderurgică intrată pe mîna ruşilor, începem să ne întrebăm ce mama drakului de capitalism ne-am dorit noi în 1989 dacă tot la ruşi am ajuns?
Aşa că, nu se poate trage o linie clară, fără teama de greşeală în această afacere a "războiului" Băsescu-Tăriceanu. Este evident, însă, că actorii de pe scenă au interpretat roluri scrise în culise, poate chiar în străinătate, de eminenţe cenuşii. Sigur nu în interesul românilor. M-aş declara minoritar că poate scap de viitoarea sclavie în care vor intra românii. Dar mi-e teamă că şi minoritarii din acest spaţiu (cu excepţia ţiganilor, ştiu eu dar mai ales, ştiu ei de ce...) vor deveni sclavi ai intereselor. Sau poate chiar sclavi în sensul propriu al cuvîntului!... din păcate pentru noi...