Etnobotanicele din "Codex alimentarius"

O mare tragedie pentru români este acceptarea şi chiar impunearea sinistrului "Codex alimentarius". Sinistru este puţin spus... Nu ştiu cum mama drakului ne găsesc ăştia tot pe noi, cei mai fraieri idioţi ai planetei!? Cred că-i căutăm noi pe ei, că altfel nu s-ar împiedica toată lumea de noi. Altceva am vrut să spun eu aici. Modul cum poate fi impus. Cum poţi să duci usturoiul şi menta printre droguri şi să le interzici. Cum poţi să anihiliezi şi neantizezi fitoterapia, apiterapia, homeopatia, acupunctura, alimentaţia naturisă, organică, ecologică şi biologică...
Păi extrem de simplu. Cam evidentă manevra, dar mulţi nu s-au prins. Hai să traduc niţel: Acu' vreo trei patru ani, vine un guvernaş coconaş şi dă dezlegare la etnobotanice. Aparent se aplică regula lui "aşa-i în toată Europa" că şi olandezii au aşa ceva... În fond, poporul are dreptul să aibă acces la aşa ceva, are dreptul să se bucure de plăcerile interzise ale capitalismului cel putred şi decadent. Mă rog, chestii la fel de străvezii ca şi legalizarea şi acceptarea homosexualităţii, în contra moralei şi tradiţiei româneşti. Buun!
După o vreme încep problemele. Tineri drogaţi, dependenţi, fapte ilegale, violenţă, familii destrămate, violuri, agresiuni alea-alea... Autorităţile intervin, încep să interzică, să ceară interzicerea, se agită, televiziunile prezintă, opinia publică se indignează... Uşurel-uşurel guvernul cel mare şi cel tare se sesizează şi "este nevoit să ia măsuri ferme" bla-bla... Unele oraşe reuşesc să stăpînească "fenomenul" altele nu. Dar nici nu se vrea stăpînirea acestei probleme. De fapt, este un cîrlig-capcană-momeală. Uşor-uşurel se extinde şi fenomenul dar şi miza. Orice buruiană ajunge să fie inclusă în reţetele utilizate de etno-botanişti. Şi nici nu-ţi dai seama cum morcovii, ceapa şi usturoiul ajung să ne fie interzise. Cică sînt halucinogene. Ce mai mîncăm? Pastile şi prafuri colorate şi aromatizate. Animale, carne, lapte, brînză, ouă? Păi astea put, sînt toxice pentru că transmit trichineloza, leptospiroza, botoxul, antraxul şi alţi balauri. Siigur... păsările noastre de pe lîngă casă vor fi lichidate (cu forţa şi fără nici un drept de apel!) pentru că transmit gripa aviară. Porcii o au şi ei pe a lor, caii, caprele şi altele asemenea au febre aftoase, coduri roşii, portocalii, campanii naţionale ameninţări cu UE, cu NATO, FMI şi cu bretelele lui Tucă.
Şi-atunci, la un moment dat, ne trezim că ei au învins, pe prostia noastră, pe slăbiciunile noastre, pe "morala" noastră creştină. Aţi citit "Călătoriile lui Gulliver" de Swift? Nu în ţara piticililor şi nici partea cu giganţii. Ultima parte, în ţara "inventatorilor". Mai rămăsese unul, anti-invenţii care mai avea iarbă verde, pomi, legume, animale vii. Toţi ceilalţi se chinuiau să-i arate că greşeşte, că nu face bine. Dar toţi ăştia aveau praf şi pulbere. Ei, dragii mei, aşa o să ajungem şi noi.

Amenda: două electro-şocuri şi puncte de penalizare

Se observă o tot mai mare diluare a autorităţii legii si o tot mai mare scădere a respectului faţă de „organele de ordine”. Poliţişti implicaţi în tot felul de scandaluri de corupţie (şi de tot felul) nu mai pot genera o imagine bună. Nu poţi să impui nimic cu nişte indivizi văzuţi ca nişte şmecheri în uniformă.

De aici, accidente, crime, violuri, ultraje, lipsă de respect, anihilare totală a bunului simţ etc., etc. Degeaba trag unii în ţigani, că ar fi ei vinovaţi de imaginea noastră proastă. Ar trebui să ne mai privim şi noi în oglindă, uneori. Poate avem o vină. Fie că facem fie ca NU facem ceea ce ar trebui. Într-una din postările mele mai vechi, am spus cam ce şi cum văd eu în recuperarea către societate a unor indivizi ajunşi la mîna legii. Cum s-ar spune, la dispoziţia specialiştilor angajaţi de societate cu asemenea treburi. La mîna celor investiţi (de noi, societatea!) cu puteri în menţinerea ordinii şi rînduielilor sociale. Se pare că un cocalar este fix de neatins prin mijloacele inutile şi chiar penibile de genul „amendă de la 200 la 700 lei şi două puncte penalizare”. Ăştia sunt banii lui de ţigări pe o seară. Cu ce l-am pus la punct? Cu absolut nimic. Ba încă, i-am arătat în acest fel cum poate sfida autoritatea şi i-am oferit preţul distracţiei cu legea şi oamenii ei de paie. Nici măcar nu simte că a încălcat ceva, o restricţie cît de mică. Pur-şi-simplu nu sesizează că a clătinat ceva, că a deranjat. I se pare că e una din şpăgile normale care trebuie date. Vrei o votcă? Plăteşti! Vrei să mergi cu viteză cu maşina ta de şmecher, pe acolo unde este vreo şcoală? Plăteşti, care-i problema? Ai spart nişte mese, sticle, geamuri într-o cîrciumă? Cît costă, şefu’? Şi viaţa merge mai departe… De aici, la un moment dat, din indiferent ce cauză moare un om? Da’ care-i tarifu’? Totul se cumpără, nu-i aşa? Viaţa unui „fraier”, un ultraj, respectul sau frica unui om sau a unei comunităţi, o regulă sau chiar o lege întreagă.

Ce-ar fi dacă fiecare poliţist ar avea în dotare cîte un electroşoc în loc de chitanţier? Ai auzi atunci fraze de genul: „Stimate conducător auto, aţi depăşit viteza legală cu 80 km/h iar amenda este de două şocuri pe loc şi două puncte penalizare”. Sau „pentru provocarea scandalului în public aveţi de plătit o amendă de 200 de lei în 48 de ore şi 4 electroşocuri pe loc, semnaţi aici şi întindeţi mîna vă rog!” Hm? Cum ar fi?

Poate că dacă s-ar face mai des razii prin zona şcolilor şi s-ar aplica astfel de pedepse pentru toţi chiuilangii şi micii beţivani prinşi la băut în loc de învăţat poate că bunul simţ s-ar putea cumva reinstaura în zdrenţuita noastră ţărişoară. De acord, bătaia este traumatizantă şi este interzisă. Poate deforma oase, poate cauza unele handicapuri, ochi scoşi etc. Dar o corecţie fizică de acest gen, nu lasă urme, nu dăunează chiar dacă duce la scurte leşinuri sau blocaje ale unui muşchi. Este foarte neplăcut să încasezi un electroşoc. Şi te face să ţii minte, drakului, odată pentru totdeauna că ceea ce ai făcut nu-i normal, e imoral sau ilegal. La fel ca la animale. Cu cît le încasezi de mic, cu atît le ţii mai bine minte. În rest, fiecare cu cartierul lui, cu turnuleţe sau nu, cu ce muzică ascultă fiecare, cu ce maşini şmechere se afişează sau nu… cu cîtă valoare crede că are. Dar să nu ajungem la ultraje, violuri, crime sau alte alea.

Cultura poate fi foaaaarte permisivă. Poate accepta, tolera sau ignora orice, cîtă vreme civilizaţia nu are de suferit. Am zis!

Trădarea, liantul național

Un paradox, așa cum tot scriu eu, așa în dodii. Trădarea nu are cum să fie un liant. Teoretic, așa este. Dar în cazul nostru, asta este situația. Situație de paradox și de balamuc, de bolnavi mintali. Cîtă vreme îl avem pe trădătorul Împărat Traian în toate imnurile și cîntecele patriotice, și îl avem prin toate cărțile de istorie ca mare erou, ce poți să mai spui? Nimic. Decît să treci la alt erou național. Trădarea a fost una dintre „armele” specifice în toate luptele și momentele cheie ale istoriei noastre. Nu are cum să convină acest argument, nimănui. Nu are cum să dea un sentiment de mîndrie patriotică, argumentul că trădarea este cea mai puternică valută forte a noastră. Mai are rost să vă aduc aminte de Insurecția Armată de la 23 august 1944? Sau de Tudor Vladimirescu, ori Mihai Viteazul sau de aproape toți marii noștri conducători? Că de Pacepa ne-am săturat cit de mare patriot este. Veșnicul Pacepa, daa...
O posibilă explicație ar fi că, în multiplele lupte la care am fost obligați să participăm, au rezultat selecții ...cu final neașteptat. Pe de o parte, au învins cei puternici. Selecția naturală cu legile ei de genul: mănîncă sau vei fi mîncat, au generat indivizi puternici. Cei mai buni dintre cei buni. Cei mai curajoși, cei mai inteligenți, cei mai rezistenți, cei mai norocoși. Pe de altă parte, au scăpat lichelele. Cei ce au fugit de luptă, lașii, alunecoșii. Vicleni sau doar fricoși au reușit să se strecoare, să-și conserve pateticle gene. Prin faptul că nu au avut de pierdut în luptă, au reușit să acumuleze, poate, și ceva averi. Poate și-au dezvoltat un simț al supraviețuirii bazat pe trădare, pe vînzarea conaționalilor.
Așa cum copiii curajoșilor au devenit la rîndul lor curajoși, și copiii lașilor au perpetuat gena păcătoasă. Probabil. Pentru că se mai întîmplă mutații, permutări... natura ne mai joacă feste. Nu putem avea o garanție a calității urmașilor! În orice caz, putem observa cu ochiul liber ce probă de balamuc a ajuns țara asta. Pe de o parte unii care se strofoacă să ajungă în top, indiferent care ar fi acela, prin muncă, luptă, învățare, competiție. Pe de alta, alții care intră în top cu bani, cu locuri moștenite ereditar, pe bază de merite ale băs-tăticului sau irinel-amantului cu bani/poziție.
Vrei să schimbi ceva? Te lovești de lași. Crezi că dacă organizezi o „mișcare de rezistență” bine conspirată vei reuși? Nu, pentru că se va găsi un trădător gata să-și umple conturile vînzind tocmai „conspirația” la care este și el, trădătorul, un element de bază. Omul nu mai are răbdare să ajungă bogat și liber, dar în urma unui efort, a unei lupte, a unei așteptări... Se mulțumește cu o parte a ecuației.
Revin la istorie. Dacă pe vremea romanilor, turcilor, tătarilor și polonezilor iscoadele furau planuri, sabotau etc., în așa fel încît armatele lor să cîștige, după intrarea nemților&rușilor în scenă, lucrurile s-au complicat. Serviciile specializate în „cultivarea” trădătorilor și-au perfecționat metodele. Au apărut infiltrările, conservele, nuanțele psihologice, documentările în timp lung, uneori pe generații... În ziua de azi este o aventură să încerci să iei oameni de pe stradă sperînd că ignoranța și aparenta lor ne-apartenență la structuri secrete este suficient să-ți ofere „forță de muncă” recrutabilă pentru munci de mare încredere și responsabilitate. Delicate, cum s-ar mai spune... Mai țineți minte cum au fost discreditați securiștii noștri prin racolarea lor în sistemele FNI și FNA? Pe lîngă lichidarea lor fizică, au fost băgați și în asemenea sisteme care i-au compromis definitiv. Bonus la pachet, le-a tăiat definitiv cheful să încerce să se mai organizeze „în umbră” pentru o regrupare, ceva...Vechii securiști români au devenit luptători pe cont propriu (aceia curajoși) sau supraviețuitori/vînzători de orice, oricui.
Și-atunci, ce vă mai mirați că nu ne mai regăsim calea? Credeți că Băsescu&Boc fac intenționat toate chestiile astea? Ei una zic, alta ajunge pînă jos. Ce spectacol, dureros de interesant, se poate vedea prin trădări succesive... Întoarceri la 180 de grade, de mai multe ori, după cum ajunge cîte o directivă, de la un strat la altul.
O posibilă strategie de stat ar putea include acest „risc tradictiv prezumat”. O formulă matematică, un calcul care să genereze un rezultat bazat pe numărul de straturi/nivele de decizie care pot schimba/nuanța o lege/ordin/directivă. Dacă un ordin zice că trebuie mărite impozitele pentru ca bugetul să aibă de unde să dea salarii... ajunge să fie trădat, în așa fel ca bugetul să nu mai realizeze sumele necesare. La o nouă trădare pe un nivel mai jos, se ajunge la mărirea (totuși) a impozitelor ca lumea să urle contra guvernanților... Și uite într-o schemă simplă am reușit ideea inițială de a mări bugetul. Cam complicat, mai ales că guvernanții noștii actuali sînt filosofi, poeți, medici, juriști dar nu matematicieni.

Nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă, totul se transformă

În actuala propagandă - de-a dreptul isterică - pro-apocaliptică, observăm că agenţii propagandişti aproape că se bucură descriind cu perverse satisfacţii finalul lumii. Le strălucesc ochii de bucurie. "Iu-huu, vine sfîrşitul lumii! O să vedeţi voi că am avut dreptate! V-am spus io!"... Cu numai două luni în urmă, presa de toate culorile şi felurile vuia că o să avem o iarnă grea. "Cea mai grea iarnă din ultimele secole"; "Temperaturi de minus 40 de grade!"... cu tonuri aproape de cele ale propăvăduitorilor apocaliptici. Pe de altă parte, minunea pămîntului geniul şi extra-ilustrul Nostradamus, panaceul universal al tuturor bunelor dar mai ales relelor noastre le-a ştiut el mititelul pe toate-pe-toate. Atîta că în plină lună ianuarie nu pot decît să spun că iarna asta 2010-2011 a fost jalnică. Ceaţă, ploaie, zloată, noroi... numai vreo cîteva zile cu zăpadă. Unde este iarna lui '86 cînd zăpada s-a pus din octombrie şi nu ne-a lăsat pînă în mai? Cu temperaturi de minus 20-şi de grade? Jurnalişti-papagali garantau aproape cu preţul vieţii lor autenticitatea acestei aiureli. Cred că, cel puţin, un deget dacă li s-ar tăia, am avea un imens cîştig în societatea asta foarte varză.
Nu de mult am primit nişte mesaje gogonate pe telefon, şi prin email cum că anul ăsta se întîmplă de pică şi Crăciunul şi Anul Nou de vineri pînă luni, că Rasputin a zis că asta se întîmplă numai odată la 569 de ani şi că atunci o să vedem pe draku' dacă nu trimitem în 10 minute la zece prieteni acel mesaj tembel. Fraierii habar nu au să numere nici pînă la 28 sau 29, adică timpul în ani cînd calendarul se repetă identic, cu fazele lunii, cu ziua şi data cu paştele şi Crăciunul picate în aceleaşi zile. Bine, paştele ăsta pică după cum au chef muşchii popicilor, după calculele lor misterioase (mmddaaaa...).
Apropo de popi, religie şi viaţă veşnică! Vroiam să punctez şi pe chestia asta o biluţă: neagră pentru mine, pen'că nu-s de acord cu măriile şi luminăţiile lor. Cum s-ar spune, viaţa e veşnică, ne re-încarnăm, sufletele noastre se duc şi se tot întorc de la unul la altul, primim sufletul cînd ne naştem şi îl pierdem cînd murim. Da, sînt de acord cu aceasta! Singura problemă e că acest suflet este un element pe care nu noi îl controlăm. Pentru că nu este al nostru, nu-i aşa? Bun pe asta am lămurit-o. Dar ce anume e sufletul? Unii teoreticieni ai reîncarnării aduc dovezi că amintirile "din alte vieţi", senzaţiile de deja vu şi altele asemenea sînt argumente supreme că sufletele noastre se reîncarnează, că amintirile acestea dovedesc fără tăgadă că o parte din noi (sufletul, ce altceva!?) a mai călătorit pe undeva-cîndva...
Dragii mei, am o veste tristă pentru voi! Sufletul este doar energie. Da, se reciclează, trece de la unul la altul, se mută, ia diferite forme... după voia bunului Dumnezeu. Dar fiind un duh, o energie, nu are suport material. Mă rog o altă formă de manifestare a materiei, dacă sînteţi un materialist dialectic convins şi vreţi neapărat o astfel de explicaţie... Aşadar, sufletul-energie, nefiind un format tipic pentru a înmagazina şi memora, pentru a stoca informaţie este un CEVA iar materialul uman (corp fizic, creier etc.) este ALTCEVA. Ideea e că, atunci cînd se duce de la noi, nu ne ia şi memoria cu toate amintirile, cunoştinţele şi abilităţile noastre acumulate într-o viaţă. Visele noastre că vom avea o viaţă veşnică şi că ne vom continua sub o altă formă viaţa fizică, transferata din corpul nostru material, fizic către o "viaţă" în plan eteric... sînt nişte vise şi amăgiri. Un efect al orgoliului nostru de "fiinţe supreme", create "după chipul şi asemănarea Lui"... Vax, dragii mei! Cind murim, se duc naibii şi toate (ne)plăcutele noastre amintiri...
Aşa că daţi-o mai încet pe-aia cu "pocăiţi-vă că vine sfîrşitul lumii" şi toate rahaturile derivate de aici. Şi nu mai înghiţiţi chiar nemestecat tot ce vi se bagă în gură. Vorba 'ceea: de-ale gurii pot fi şi merindele dar şi fluierele, trompetele, burghiele dentiştilor şi alte hm... delicii orale... Poftă bună, dacă ţineţi neapărat...

Circu' Vadim

Zilele astea, televiziunile ne-au arătat un nou circ. Circul Vadim Tudor. Întotdeauna cînd apare undeva sau spune ceva, acest ilustru domn provoacă, scurtcircuitează. Face valuri, spume, se agită... mă rog, qestii de-astea! In anul 1990, student fiind la Bucureşti îmi mai făceam cîte un leuţ colaborînd cu tot felul de ziare şi reviste. De la încărcat în maşină şi legat pachetele de ziare pînă la editoriale şi anchete complexe, făceam orice. Aşa am ajuns să colaborez cu Excelenţa-Sa dl. Corneliu Vadim Tudor. E drept, nu am avut o tangenţă directă prea intensă ori de prea mult timp. Am colaborat cu gazeta România Mare vreo două-trei luni, pînă a devenit partid. Pe vremea aceea exista şi una din variantele revistei "Caţavencu". Şi acolo mai strecuram cîte o mica ştiruţă, un comentariu ceva cît să-mi scot de-o ciorbă. Văzînd direcţia pe care a plecat R.M. am început să mă distrez dînd ştiri şi comentarii despre ceea ce scriam tot eu dar la Caţavencu. În partea cealaltă, aveam mingea gata ridicată... şi dăi şi luptă nenicule... dădeam eu în mine de-mi mergeau fulgii. Nu a fost prea cuşer, deontologic vorbind, dar mi-a asigurat supravieţuirea cele 2-3 luni.
Ceea ce am vrut de fapt să spun aici, e că, am avut ocazia să-l cunosc pe domnul Vadim Tudor. Pot să vă spun că este un ziarist extrem de bine pregătit, cult şi foarte talentat. Un bun scriitor, un poet şi un foarte priceput mînuitor al cuvintelor. Cunoaşte foarte bine istoria, religiile, geografia... are o extrem de bună memorie şi cunoaşte formidabil de mulţi oameni.
DAR!
Era clar că o să apară un "dar". Caracterul Luminăţiei Sale lasă de dorit. Se pare că are o formă de schizofrenie pe care o ţine foarte bine sub control. Dispare din viaţa publică brusc, de multe ori cîteva zile în şir. Atunci - se spune - boala îl ia sub controlul ei. Ceea ce apare în public este un joc bine gîndit, o strategie bine pusă la punct. Şi-a asumat acest rol, ca pe o misiune. Sînt 20 de ani de-atunci, Maestre! Cred că nu te superi dacă o spun acuma. Ar fi momentul să te izbăveşti şi tu, să te speli odată-şi-odată de păcatul tău cel mare!
Aşadar, în anul foarte complex 1990, politic şi social vorbind, în România lui Ion Iliescu era nevoie de alternative. Iliescu, ca fost comunist, era acuzat de extremă stîngă. Laş, a preferat să creeze o extremă şi mai la extremă stînga. Unul dintre cei propuşi, cu suficient talent şi inconştienţă, cu un caracter zero, şantajabil etc. s-a nimerit să fie Vadim. În totală dizgraţie în acel moment, i s-a propus să preia steagul extremei extreme stîngi. A acceptat cu bucurie. Ce face nenorocitul de orgoliu din om... vom fi ce-am fost şi mai mult decît...
Totul a fost bine şi frumos. Vadim a ajuns chiar şi în Parlament, a fost băgat în seamă de toţi şi de toate fără ca cineva să bănuiască faptul că era omul "intim" al puterii iliesciene. Un pion de bază. Era ultimul şi supremul argument în caz de confuzie a societăţii româneşti de la acea vreme. Era motivul perfect pentru Iliescu să-şi promoveze ideile fără să fie acuzat prea tare de ex-comunism sau de pro-sovietism. Vadim, ca un MAARE şi BUN român a preluat rolul de clovn-maimuţoi dar şi de extrem naţionalist. Însă, a tăcut mîlc atunci cînd au fost aruncate la coş Romtelecomul sau Petromul. A preferat să-şi încaseze comisioanele şi să le facă jocurile. Nu are o poziţie fair faţă de români nici cu alte ocazii. Şi se pot observa cu ochiul liber. Flutură steaguri anti evreieşti ca după aceea să dezvelească statui ale evreilor. Este anti-maghiar deşi nu asta este marea problemă a românilor acuma. Şi multe altele...
Singurul moment cînd a "scăpat de sub control" a fost momentul 2000, alegerile prezidenţiale, cînd s-a clasat pe locul 2 intrînd în finală. Atunci s-a văzut că Puterea de fapt era mult mai ...puternică decît părea. Au luat poziţie contra vadimului oameni pe care nici măcar nu i-ai fi bănuit de partea iliescului. Din păcate pentru Vadim, boala i-a făcut figura. În momentul cînd chiar ar fi avut nevoie de toată energia sa, nu a fost în stare să dea nici măcar un interviu, în seara desemnării ca al doilea candidat. Şocul a fost prea puternic pentru el.
După acest moment, duce steagul românismului pe culmi tot mai plate, mai afundate. Poziţiile sale sînt tot mai nesemnificative. Iliescu a ieşit din prim-plan, lumea s-a mai obişnuit cu capitalismul, averile ţării au fost furate... practic vadimul şi-a cam încheiat misiunea. A primit posturi şi misiuni pe afară ca europarlamentar... OTV-ul nu îl mai invită... ziarele lui au tiraje tot mai mici... moşnegii pe care i-a prostit ani de zile au cam murit...
Aşa că, vedem cum uşor-uşor, pe propria lui mînă este scos din circuit. Acum e în plin scandal de evacuare dintr-o casă în care nu are ce căuta. Mă rog, discutabil din toate punctele de vedere. Probabil că nu acceptă cine ştie ce altă qestie şi ameninţă cu dezvăluiri şi atunci "cei puternici" îl şubrezesc ca să-i obţină/ofere o monedă de schimb. În acest moment, Vadim Tudor nu mai reprezintă nici un pericol, altul decît cel de imagine. Mda... cei ce ştiu, ştiu că excelenţa sa are nişte mici acţiuni pe la nişte afaceri cam ceţoase şi cam de taină. Dar cine din zona asta... hmm... prea-luminată, nu are? Cine are, are! Cine nu, să-şi pună sare!

Să îngenunchiem puţin...

...la căpătîiul unui mare om. Adrian Păunescu. Dumnezeu să-L aibă-n pază! Nu voi repeta laude şi nici acuze. Nu voi începe să recit şi nici să vorbesc în rime...

Comentariul meu se referă la un mititel fapt divers. Averea lui. Interesele în jurul persoanei şi a moştenirilor. Rude, familie, case etc., toate sînt luate acum la puricat. Moartea Mădălinei Manole încă mai face valuri. Aflăm că un oarecare i-a vîndut furadan şi acum este arestat. Nu pricep de ce să fie arestat un tip, care a vîndut o substanţă relativ frecvent utilizată (deci accesibilă!) în agricultură şi în alte domenii. Aşa vor începe unii şi alţii să mai despice firul în patru. Sau nu.

Părerea mea e ca NU! Se va aşterne tăcerea, destul de repede. Familia (probabil) va găsi acele căi de împărţire; poeziile sale vor mai apărea; se vor mai face nişte cenacluri, şedinţe comemorative, se va institui un premiu literar cu numele poetului etc., etc. Şi linişte şi pace. De ce cred eu asta? Pentru că am avut proasta inspiraţie să îngenunchez în memoria păunescului. Cînd stai în poziţia asta, mai vezi qestii pe care, din picioare nu le vezi. Şi ce am văzut eu? O casă la Roşia Montană. Bun şi? Păi fraţi, cumnaţi, verici şi şorici, ce e la Roşia Montană? O fabrică de ...roşii, nu-i aşa?

Nu-i aşa! Nu-i mai vine să creadă nimănui că, mai există puţini români care mai ţin piept colosalei presiuni pentru distrugerea zonei! Nimeni nu-i mai ajută, nimeni nu mai investeşte acolo. Este o stare de aşteptare, o încordare pe care nu ai cum să o simţi daca stai în... picioare... departe... Cineva a finanţat avocaţi, curente de opinie contra mafioţilor Gold&comp. Probabil că unul din vîrfuri a fost si păunescul.

Nu ne mai amintim de mari români căzuţi pentru curajul de a fi şi a se manifesta ca români. Generalul Guşe, asasinat pentru că s-a opus invaziei ruseşti în 1989. Antonie Iorgavan, iradiat şi el pentru că a refuzat multe compromisuri politico mafiotice. Aldea Teodorovici şi mulţi alţii... Sigur, sînt afirmaţii. Nu am dovezi în acest sens. Speculez, aşa cum am mai speculat pe aici prin blogul ăsta. Şi acum speculez. Dar, de ce nu? Pentru că e grabă mare, şi au început să iasă la rampă în favoarea Gold-ului şi personalităţi de genul Bogdan Baltazar şi alţii. Poţi să te gîndeşti că indivizii au investit enorm şi nu se vor lăsa blocaţi de un "oarecare" român. Indiferent cine ar fi el.

Uite o temă bună de mestecat, alături de prea-trezitul furadan al Mădălinei, Domnu' s-o aibă şi pe ea în pază! Dar mă îndoiesc că vom vedea această temă în dezbateri. Probabil că se va difuza o mai mare cantitate de publicitate cu beneficiile minunante ale exploatării aurului de la Roşia Montană. Şi dacă mergeţi pe link, o să mai vedeţi şi părerea mea despre ce este DE FAPT acolo. Bineînţeles că sînt speculaţii, că de unde draku' să am io informaţii atît de subtile şi ieczacte? Bat cîmpii, tovarăşi. Şi am analizele la zi. Nu am probleme cu inima, nici cu ficatul, nici cu leucemia...

Go FROM home romanian!

Era un slogan al oprimaţilor (începînd cu proprii lor sudişti) continuînd de-a lungul timpului cu toţi cei "presaţi" într-un fel sau altul de iubiţii americani. Acel "Go home yankee!" a sunat diferit, dar de fiecare dată cu disperare şi jale. Au fost şi titluri de film, de carte etc. În principiu, astfel era exprimată dorinţa ca băştinaşii să rămînă singuri, acasă la ei, fără "ajutoare şi îndrumări". Mă rog (şi) fără biruri de plătit...

Observ (cu multă îngrijorare pentru concetăţenii mei români) că ni se întîmplă ceva ce am comprimat în titlu. O mare manipulare, o conspiraţie puternică, o întreagă maşină funcţionează ca să ne scoată din propria noastră ţară. Circulă o vorbă, devenită slogan: "Ce ţară frumoasă, păcat că este locuită... de români". Nu de mult, oficiali ai Isrelului au afirmat că într-un fel sau altul, au cumpărat România (sau că nu mai au mult...). Începînd cu "revoluţia" şi continuînd cu cei 20 de ani de groază, o şleahtă de incompetenţi-idioţi-utili au pus în operă toată această maşinaţiune. Ne-au băgat pe gît tot felul de chestii (pe care alţii nici măcar în coşmarurile lor nu le-ar fi acceptat), ne-au sucit şi învîrtit de parcă am fi fost nişte biete picături de ulei uzat într-o fabrică de reciclat.

Ne-au furat ţara! Ne-au omorît preşedintele, ne-au distrus un sistem care funcţiona, ne-au desfiinţat instituţii vitale, ne-au distrus economia, ne fură şi ne omoară sufletele, copiii; ne otrăvesc aerul, apa, mîncarea... Ne-au interzis agricultura tradiţională dar ne intoxică prin super-marketuri cu tot felul de mizerii. Ne omoară cu zile, dacă nu ne pot folosi pentru profitul lor... Ne lichidează, dar (în maximul lor cinism) ne mai pun să le şi plătim servicul... Ne obligă să facem cerere şi să ne înscriem pe liste de aşteptare, să dăm şpagă pentru qestia asta. Ne alungă din casele noastre, ne interzic să supravieţuim, ne iau pămînturile, ne taie pădurile, ne omoară peştii şi sălbăticiunile; ne intră în curţi sub pretextul unor gripe aviare şi ne lasă şi fără amărîtele ale de orătănii... Inventează reguli şi legi cu justificarea că "în toată lumea/Europa este aşa!" ca să nu ne mai putem vinde produsele. Mergem la căpşuni în Spania deşi avem pămînt de 100 de ori mai bun ca al lor. Mergem la munci brute şi înjositoare, aiurea în toată lumea, deşi le sîntem net superiori, din toate punctele de vedere. Deşi sîntem doar 0.2% din populaţia planetei, am dat peste 6% din invenţiile importante ale lumii. Nu mai punem medicina, folclorul, arta şi altele, incredibil de multe şi de ne-quantificabile...

Avem bogăţii naturale şi tot felul de argumente ca să fim - de fapt - stăpînii lumii. Desigur, nu doar noi cei ce trăim în graniţele actualei Românii. Numai şi numai în context european. Credeţi că ne vor înţelege/ajuta vreodată europenii? Sau se vor mulţumi doar să ne folosească? Să nu uităm că dacă nu ne trăda Impăratul Romei Traian, pentru a-şi rezolv nişte mărunte probleme politice interne, Dacia nu se fărîmiţa iar popoarele migratoare nu ar fi ajuns niciodată să îngenuncheze Europa. Fără sacrificiul nostru de mii de ani, am fi trăit acum într-o Europă islamică. Nu că islamismul nu ar fi azi pe punctul să domine... Dar asta se întîmplă pe mîna "inteli-geniilor ocult-europeni"! Nu avem nici o vină că unii sînt proşti şi cînd propun soluţii şi cînd le impun. Nu e vina noastră că proştii sînt surzi la soluţii venite din "sălbaticul Est". Primitiv pentru că a fost obligat să-şi ardă recoltele, să-şi dărîme casele şi să otrăvească fîntînile, în timp ce Vestul îşi construia, consolida şi PERPETUA civilizaţia de care face atîta paradă cînd ne "demonstrează" că sîntem marginali.
Dar, din păcate pentru noi, presiunea cea mai mare, se exercită aici. Au interese şi ruşii dar şi asiaticii. Arabii, evreii, africanii au mari biznisuri aici. Unele afaceri sînt destul de toxice... Aparent, americanii sînt interesaţi doar de poziţia noastră strategică. Europenii sînt interesaţi doar de oamenii noştrii, ca furnizori de forţă de muncă, soldaţi-carne-de-tun, femei, copii, organe... Uşor-uşor şcoala noastră produce rebuturi şi brute. Brontozauri vicioşi, bestializaţi, cu sufletele tăbăcite cu tot felul de prostii.

Dar ştiţi care e cea mai mare satisfacţie (amară, totuşi!) a mea în tot dezastrul ăsta? Că în locul nostru, nu vin ei. EI, stăpînii lumii, care să trăiască în cea mai "tare" ţară de pe planetă, să beneficieze de incredibilul nostru feng-shui, de cele mai frumoase femei, cele mai bune, gustoase şi sănătoase mîncăruri, cele mai bune... şi de toate celelalte... Ţara se umple cu ţigani (ca să scape de ei "civilizaţii" europeni), cu chinezi (trimişi să construiască nişte "capete de pod"), arabi, pachistanezi, indieni, africani şi alţii la fel ca ei.
Ce-o să-i mai doară "pe unii" măselele, cînd maglavaisul ăsta neo-românesc o să explodeze... Că ăştia importaţi-implantaţi aici nu sînt toleranţi, fairplay şi nobili ca românii descendenţi ai dacilor. Ăştia sînt răi, perverşi şi agresivi; duri şi răzbunători. Deşi nu ne dorim răzbunare ci doar să fim lăsaţi în pace, vom fi răzbunaţi. Uite aşa, pe propria mînă a Marilor Stăpîni. Proşti dar "mari". Proşti dar stăpîni. Stăpîni şi mari, dar hmm... civilizaţi... încă puţin. Adică, încă puţin şi o să ştie perfect chiar şi versete din Coran...

Ce altceva, decît "Jos, Huo!"?

În atmosfera de generală bucurie şi ample transformări sociale, de profundă restructurare şi neţărmurită mulţumire la adresa iubiţilor noştri conducători… şi sinistra sa soţie…

Acesta ar fi limbajul de lemn pre şi post decembrist. Mesajul? Ba a mă-ti! Sau ceva de genul. Orice discuţie, orice ziar sau emisiune radio tv, trebuie să conţină referiri explicite sau implicite la adresa (pînă într-un final - a mamelor) guvernanţilor noştri. Dacă nu aş trăi în România, poate că aş fi unul dintre cei care nu injură. Problema e că eu înjur-de-jur-împrejur de vreo treizeci de ani! Am înjurat cu juma’ de gură vreo 4-5 ani înainte de Marea Qestie din Decembrie şi restul după. Ies cu cinci ani în plus? Păi, După, am înjurat şi ziua şi noaptea. Şi pe gură şi cu mîinile şi cu c…turul pantalonilor.

Cu ce aş fi eu deosebit acum? Ce înjurătura mai deosebită aş aduce eu, ca să fiu băgat în seamă printre cei ’jde milioane de înjurători ai patriei? Înjurătura mea e de …laudă! Ha! E că v-am băgat în ceaţă? E!

Cu nişte ani în urmă, făcîndu-se nişte cercetări după metodele profesorului Geert Hofstede de la Universitatea din Maastricht, s-a stabilit că – psihologic vorbind – România are un nivel înalt de evitare a incertitudinii. Psihologia unei ţări, în măsura în care se poate lăbărţa o exprimare, este un fel de "medie" a naţiunii, a liderilor etc. Aşadar, pentru a se clarifica o situaţie ambiguă, liderii pot forţa şi/sau amîna unele decizii deosebit de riscante. Sunt situaţii în care o ţară a fost împinsă la război din această cauză. Ei, nu aceasta este cauza războaielor, dar e un fel de a privi problema. Cu alte cuvinte, specific acestei situaţii este spiritul de turmă, evitarea ieşitului în faţă, oamenii evită conflictele, concurenţa, preferă dictonul păgubos "capul plecat, sabia nu-l taie".

Văzînd ce a zis nea' Geert; simţind din plin şi (i)logica guvernării de acum, mă bate gîndul că băieţii ăştia nu sunt chiar aşa de proşti pe cît par. Nu cred să fie nici hipnotizaţi cum zice Pavel Coruţ, nici bolnavi cum zice Vadim şi nici incompetenţi cum zic toţi ceilalţi. Eu cred că e o strategie evreiască luată din bancul cu Iţic care merge la Rabi să-l ajute:"Nu mai pot! Suntem cinci într-o singură cameră. Fiecare cu viaţa lui, îţi dai seama? Ajută-mă să ies din coşmarul acesta! Bine, zice Rabi. Ai cîine? Da. Bagă-l şi pe el în casă. Ai şi porc? Da. Fă la fel ca şi cu cîinele. După cîteva zile, revine bietul Iţic şi se roagă din nou. Măi, dar ai făcut aşa cum ţi-am cerut? Da, dar… Bine, atunci te duci acasă şi bagi şi caprele cu voi în cameră. Dar Rabi… Nici o vorbă. Faci cum ţi-am cerut eu!. După încă o săptămînă bietul om, nedormit, murdar se tîrăşte cerşind ajutor. Nu mai pot. Mă sinucid! Da… buun! Te duci acasă şi scoţi toate animalele afară. Peste două zile vii şi-mi spui cum e! După două zile, fericit, nu ştia cum să-i mai mulţumească lui Rabi pentru înţelepciune şi bunătate."

Părerea mea e că, asistăm la o strategie similară. Boc este de sacrificiu. Pentru că nu mai au nici o soluţie, ca să nu ...comentăm mizeria în care trăim, criza este amplificată la maximum. La un moment dat (cît de curînd) va veni un cutremur politico-social care va forţa schimbări ceva mai consistente în guvernare. Primul ministru şi echipa "salvatoare" este deja pregătită, informată, încălzită. Cel care va fi numit premier (preferabil în ultimul an pentru a nu avea nici o scădere în grafice!) va stabiliza "miraculos" ţara. Pentru că Băselu’ nu mai poate candida, va prelua ştafeta acest nou prim'. Dar ca preşedinte mesianic. Şi uite cum un şmen politic de doi lei se joacă pe capetele noastre, cu destinele noastre, cu sănătatea copiilor şi familiilor noastre, cu tot ceea ce înseamnă carieră, familie, stabilitate socială, viaţă destin etc., etc.

Mafioţii? De data asta sunt fie victime, fie figuranţi. Din partea mea, sper să poată lovi ceva gen "doi în unu la super-ofertă". Şi dacă se poate, să rezolve niţel şi problema ţigănească şi pe cea ungurească… şi pe cea cu stima noastră de (totuşi!) europeni….

Bocceaua cu boboci

Cînd se face seară-n guvernare/şi se dă că-i fată mare

Să nu credeţi un guvernant cînd plînge de dragul poporului. Mai bine aruncaţi-i o piatră-n cap. Lăsaţi guvernul să lucreze...
Haotic, nu? Eclectic? ...varză! Asta se întîmplă i în ţară. Nimeni nu mai pricepe nimic. Nemernicii de ilieşti şi compania de revoluţionari-mafioţi din ilustra-i gaşcă au dat vina pentru a-şi scuza furturile şi incompetenţa pe "greaua moştenire" comunistă, pînă hăăt în 1996. Au pus o marionetă sinistră (papagalul de Constantinescu şi piţigoii lui de ţărănişti) şi au re-început cu "greaua moştenire constantinesciană". Au venit ai lu' alianţa DA. Băsescu & comp. Au văzut că nu au şanse cu placa moştenirii grele bla-bla. Au dat-o la sucit cu hă-hă-hă şi alte prostii. Ne-am făcut şi noi că nu pricepem. I-am lăsat să "lucreze", bucuroşi că am scăpat de gaşca de rromane. Bun au fost serialele 322 şi ce a mai fost. Lumea uită prea repede filmuleţul cu copilul bătut care nu a fost nici bătut nici copil, au uitat că le-a plăcut să iasă la pensie la 50 de ani în 1990 ca să aibă cine să voteze... Acuma că şi-au trimis copiii la Dunăre sau prin străinătăţuri, cine să le mai dea pensie? Prostu' nu-i ca omu'... Nu cumva e o manevră anti-băse?
Nu problema că e manevră e problema. Ci faptul că pe Boc nu-l mai ţin nervii. Deşi e la al n+ţ-lea mandat şi pare etern, de fapt nu mai poate. Şi vine cu nişte aberaţii de nu l-ar mai ţine nici naiba în funcţie. Credeţi că o să-l demită cineva? Aş pune pariu că nu. PSD-iştii sînt conştienţi că şi l-au întîlnit pe draku în persoană dacă ar face greşeala să accepte capcana întinsă malefic de Hă-hă-ilă. Îl lasă pe Boc, se discreditează. Îl dau jos, i-a luat naiba în plină criză, că ei trebuie să preia şi să ducă mai departe dita-i cărbunele încins. Şi mamă-mamă ce de drum au de făcut pînă la liman...
Hai Boc! Huo Boc! Nici o şansă Boc! Fă-ţi bagajele, dar nu pleca încă. Mai stai un pic... că ne plaahcehee...

Criza bate priza

Cînd a venit Băsescu la putere, eram pe marginea prăpastiei. Acum, am făcut un mare pas înainte. Cam asta ar fi, în esenţă, părerea poporului român, despre situaţia actuală. Pentru că am avantajul de a nu fi în barca lor dar nici în cea "din contra", mă pot da cu surf-părerea. Eqi-ce-vreţi.
Primo: Băsescu nu are ce pierde. E la al doilea mandat şi Constituţia nu-l mai lasă. A spus-o de mai multe ori că se va retrage din politică: "ce mai poate fi un politician după ce a ajuns preşedintele unei ţări? Îşi poate dori ceva mai mult de atît?" Orgoliul colos-băsescian îl împinge însă, direct în cartea de istorie. Un preşedinte banal, cu nişte scandaluri mărunte nu are şanse. Dar unul care a "redresat ţara din prăpastie", poate intră. Mda, intră el şi unde-l trimitem noi, dar şi în Carte.
Adevărat, ţara este în budă, plină de mafioţi, grupuri de interese, politicieni rău-voitori, cosmopoliţi, ba chiar trădători de ţară. Şi de aici "în jos" nu ne mai putem opri în nici un loc unde să găsim acel "leac de cancer". Nu vom găsi nici măcar o clasă socială imaculată. Nici o zonă geografică (pînă la nivel de sat sau cătun) şi nici o ocupaţie umană a societăţii noastre nu a scăpat de balele de limax ale corupţiei, imoralităţii, "păcatului"... Ca să ieşim din această budă, nu putem nici cu rugăciuni, nici cu ceai de muşeţel. Trebuie măsuri eficiente. Mi-e teamă că fără un ajutor european concret şi masiv, nu vom putea face nimic. Tăierea pensiilor şi salariilor este una dintre măsuri. Dacă nu sînt urmate de alte măsuri complexe şi ferme, nu se va putea face nimic. Teama din fraza anterioară se transformă în blazare: încă o furtună în lighean. Da, poate fi speculată de oculţi şi trădători, de cei din grupurile străine de interese şi poate fi generalizată, amplificată, parfumată şi livrată poporului cel ultra-naiv, ca orice. Marii specialişti asta şi fac. Livrează orice, oricum, oricui... cu profit.
Care ar fi instrumentele Statului? Tocmai instituţiile bolnave de cancer, care ar trebui "tratate". Uneori, caii trăgători la căruţă pot fi biciuiţi. Pentru a o scoate dintr-o vale, într-un moment de criză. Dacă nu îi hrăneşti, însă, vor claca. Şi nu numai că te vor lăsa în drum dar s-ar putea să ai surpriza să te ducă direct în gura lupului. Aşa cum au făcut - de exemplu - "caii" lui Ceauşescu în '89. Aparatul mafiot al contra-intereselor româneşti este prea puternic. Nu se poate face nimic cu astfel de metode. Să dea Domnu' să-i iasă şi să reuşească să ne scoată cu corabia din furtună. Părerea mea e că - aşa cum nu ar trebui - vom schimba căpitanul tocmai cînd e mai rău. Cel nou, va fi probabil un cofetar sau zugrav, nu va avea hartă, busolă şi nici nu va şti limba canibalilor de pe insula pe care va eşua. Cel puţin asta este imaginea pe care o am, văzînd isteria anti-băsesciană amplificată şi rezonată pînă la absurd. Băi frate, dar nu se vede că lumea e în criză? Nu vrem să facem nici un efort să ieşim de acolo? NU, evident. Noi vrem să ronţăim covrigi acum. Nu dăm nici un colţişor, nimănui. Nu auzim, nu gîndim, nu vedem, nu pricepem. Aşa a fost şi în anul 1989. Nimeni nu l-a crezut pe Ăla. Nici măcar acum nu vrem să vedem că am dat bogăţia, liniştea şi puterea pe "rahatul pe băţ" pe care îl roadem acuma.
Chiar ne trebuie pe cineva să ne traducă tot timpul ce vedem? Nu putem să vedem nimic cu ochii noştri? Şi un copil, dacă se arde cu focul, nu mai pune mîna acolo. Este incredibilă naivitatea noastră. O adevărată mină de aur pentru şmecheri. O mină de fraieri...