joi, 28 februarie 2013

N-avemus Papă

După cum deja v-aţi săturat sa ştiţi... Papa Benedict s-a prăpădit din funcţie. Vaticanul e în sărbătoare, întreaga Biserică Catolică este în fierbere, întreaga lume este în aşteptare. Presa este sceptică si cîrcotaşă... prostimea e prosternată... Da' cine-i dom'le Benedict ăsta? Că io am auzit de Sfîntul Părinte Ioan Paul Secundarul, devenit sfînt pe altarul catolicismului, atît înainte de viaţă cît si după moarte. 
Aşaa! Acum că mi-am făcut încălzirea de început, cu mici ciupileţe, hai sa-mi zic si mie vreo doua. Îmi zic mie, că io-s unul dintre noi ăştia trei, care mă citesc. Ce a făcut Papa Ioan Paul episodul doi am mai analizat eu în păreri precedente. Marele "merit" al Aceluia-Aleluia este că a reusit să creeze breşa în Cortina de fier şi să facă varză ateismul est-european. A fost un "maaare-reformator" spune lumea. Da, mă rog, să zicem. Adică nu mă rog în biserică-că ăsta e subiectul, ci "mă rog" ca să nu "te rog". Că dacă "te rog" te deranjez. Deci Ioan Pa la pătrat a fost reformator. 
Ce merite are Papa Benedict? Că nici nu a apucat bine să iasă din "termenul de garanţie" şi a şi expirat... Nu am auzit mari fapte eroice despre prea-sfinţia-Sa-prea-fericită!? Că a venit cu nişte chestii despre sex, pilula de a doua zi, nişte vizite ne-pipărate şi ne-sărate pe ici pe colo... nici un atentat, nici un islamic să-l jugănească... nimic! A avut oare ghinionul să se nimerească în funcţie taman în Marea Criză? Să fie oare adevărată previziunea că a avut doar rolul de a pregăti venirea "ultimului Papă"? Posibil. Nu s-a mai strofocat atît de mult pe linia ecumenismului, deşi această direcţie i-a cam fost pe agendă mereu. Nu a reuşit să umple bisericile şi - din punctul meu de vedere - nu a reuşit să ajungă pe la noi în vizită. Nici călare, nici pe jos. Călare nici nu ar fi avut cum, că toţi caii din România sînt acum în scandalul internaţional şi intergalactic şi sînt ocupaţi cu toate celulele lor. Probabil ca să susţinem scandalul ăsta pe mai departe o să trebuiască să importăm urgent nişte cai, mai mult ca sigur din China. 
Deci am stabilit: marele reformator al mileniului si sfînt al Bisericii Catolice este John Pol the second. Iar Benedict este un nesărat, inodor şi incolor. 
AIA S-O CREDEŢI VOI!!! 
Dacă a existat vreun Papă în ultima juma de mileniu, mai reformator ca Papa Benedict.... io imi fac un ness din cenusa lui! Prin simplul fapt ca a demisionat... a reformat CU ADEVĂRAT Biserica Catolică! Tot nu mă credeţi... sau nu mă înţelegeţi? Păi hai să vă explic să înţelegeţi şi chestia cu credinţa o rezolvaţi voi de voi, pe urmă. Dîndu-şi demisia ca un oarecare ministru, director de bancă sau macaragiu din port, a demonstrat că OMUL Papă este şi el DOAR UN OM!  Că are dreptul la un pic de timp să se pregătească de marea întîlnire cu Divinitatea fără să trebuiască să fie împăiat ca precedentul care a fost ţinut la aparate şi l-au reglat să dea din mîini pe la fereşti ca să nu pice momentul morţii pontifului taman cînd lumea înfuleca de zor-de-sărbătoare. Papa Benedict A DESACRALIZAT funcţia de popă suprem. 
Avea nevoie Biserica Catolică de această desacralizare? Unii zic că e taman bomboana de pe colivă. Eu zic că nu. Bisericile Creştine - că vrem sau nu, că ne place sau nu - au în Vatican un fel de port-drapel. Catolicismul este unul dintre cele mai importante culte ale lumii creştine. Dar vai! Bisericile sînt tot mai goale, preoţi tot mai puţini, credincioşi tot mai bătrîni, islamismul cîştigă teren prin fanatism si consecvenţă... Nu vă plictisesc cu chestiile astea răsuflate. Întrebarea este: ce ar trebui să facă Biserica Catolică... Creştinismul per ansamblu pentru a ne conserva cultura tipic europeană? Să continue să practice o religie din ce în ce mai sterilă? Anacronică şi grotească? Să continue ritualurile ridicole în lumea modernă, cu acele uniforme din evul mediu, cu zorzoane şi sclipiciuri care nu mai impresionează nici măcar un copil de 2 ani? Să continue acest "război" în strategie de broască ţestoasă... de cetate asediată pînă pică zidurile sau pînă se plictisesc asediatorii şi pleacă acasă? 
Ermetismul religiei creştine, deja nu mai poate fi cosmetizat. A crăpat nu numai tencuiala ci însăşi fundaţia. Religia creştină a devenit o şandrama. E o imensă şansă dată de umanizarea religiei prin sacrificiul strategic al Papei Benedict (de ce-o fi la feminin?...că nu pot să-i spun "Papului"... că sună ca draku!). Dacă Biserica Catolică nu-şi joacă bine cărţile... se duce Ăluia de suflet. Iar dacă 'jde miile de culte şi cultiţele si secte si bisericuţe care se joacă de-a creştinismul "original şi singurul adevărat" şi îşi umflă muşchii cu orgolii şi Catedrale ale Mîntuirii lu' Sufletu'...aşadar, dacă aceste culte creştine refuză unirea şi colaborarea... o să ramînă brusc fără aer, fără apă şi fără obiectul muncii. Dar brusc de tot! Islamul este deja mai aproape decît vă vine să credeţi şi cu mult mai puternic şi mai periculos decît a fost vreodată în cele sute de ani de lupte cu turcii. ...ca să rămîn pe final, pe glia noastră. 
Să vedem dacă următorul Papă o să reuşească performanţa băsescului, să-l vedem pe la supermaketuri sau în tenişi la vreun fotbal... Biserica trebuie să iasă din cetate. Să lase armurile medievale şi să vină la viaţă. Eu personal, NU am nevoie de religie. Dar societatea mea, încă mai are nevoie. Şi... din păcate... prefer religia "MEA" creştină ca alternativă la muuuult mai primitiva "LOR" religie otomana. Aşa să-i/ne ajute Domnul!