Medicină la metru (la kil...)

De vreo bucată de mandat de nou-prim-ministru, asistăm la o campanie anti-corupţie şi anti-incompetenţă profesională din medicină. Excelent! Era timpul să se facă ordine şi în această zonă, că prea şi-au luat-o-n cap, (prea mulţi) cîrpacii ăştia din sistemul sanitar. Este bine că cineva a avut curajul să se ia la trîntă cu nişte nemernici cuibăriţi în locuri călduţe, respectate şi foarte bănoase. Indiferent cine ce-mi spune, medicii nu sînt nişte săraci! Eu personal, nu cunosc nici măcar unul să nu fie bine-mersi, cu toţi sacii în căruţă. Desigur, nu mă refer la începători şi rezidenţi sau la studenţii din sistem. Că dacă vorbim de începători, nici poliţiştii, avocaţii sau judecătorii nu sînt mai breji. Nu?
Problema apare în momentul în care această campanie de purificare şi re-cîştigare a demnităţii profesionale este preluată de "grupurile de interese". Adică de cei care au oare-ş-ce cîştig din această acţiune. Ce drak să cîştigi de aici? Chiar m-am tîmpit de tot?
Iezistă o iesplicaţie! ...cum ar zîcie Leana lu' Pîrţag. Cu puţintel înainte ca-campania să pornească la drumul lung şi complicat al mass mediei, au fost lansate uşurel-uşurel nişte ştiricele, cum că prin Anglia se caută cu disperare medici la ambulanţă, plătiţi cu 8000 de lire sterline pe lună. Că Elveţia e în minus cu peste 3-4 mii de medici şi asistente şi că salariile sînt de minim 6000 de euro pe lună... şi tot aşa, şi tot aşa. Vreo 20-30 de medici pe care îi cunosc personal (şi i-am contactat intenţionat pe acest subiect), invariabil au avut ca reacţie un "Uau!...vorbeşti serios?".
Dacă 1+1 fac 2, este posibil să existe şi cîştigul de care ziceam mai sus. Un medic face şcoală MINIM 18 ani, adică învaţă ...o viaţă de om. Apoi, românii au fost intoxicaţi de prin 1989 că este o ruşine să pretindă emigranţilor să-şi plătească datoriile faţă de ţara, care a investit în ei, ca apoi să-şi facă datoria faţă de cetăţenii respectivei ţări. Adică datoria faţă de sponsorii, care le-au finanţat studiile, sănătatea, cultura, dezvoltarea, ...cariera de pînă în momentul emigrării. Şi că e ruşine pentru un popor, care nu respectă dreptul la libertate şi la libera circulaţie a omului. Siiiigur că, trebuie să ne ţinem ţiganii acasă şi infractorii şi inculţii fără calificare şi handicapaţii... Dar medicii? Ce-avem cu ei? De ce nu-i lăsăm să-şi vadă de viaţa lor liberă?
Şi uite cum, o campanie pe faţă, una pe dos ne lasă în curul gol în faţa viforului care vine şi tot vine... Vifor? Vifor şi mai cum? Şi la ce colegiu candidează?

Relativitatea timpului

De o bucată de vreme, se tot vehiculează aiureli despre "sfîrşitul lumii", plasat fix în anul 2012, luna decembrie, ziua 21. Ora nu o ştim încă, pentru că nu ştim după ce fus orar s-a stabilit acest important moment. Nu ştim nici dacă îl vom sărbători cu artificii, lumînări, şampanie sau prin beciuri şi adăposturi anti-aeriene sau anti-atomice...
Ca "argument suprem" se invocă "scurtarea timpului". Cu o pseudo-explicație... pseudo-ştiinţifică. Cică frecvenţele atomilor s-au accelerat, timpul fizic s-a diminuat, rotaţiile pamîntului au prins viteză, ziua s-a scurtat de la 24 de ore la 16 şi alte asemenea aiureli. Idioţii preiau şi răspîndesc cu disperare şi mîndrie masochistică aceste argumente, bucuroşi că au ocazia să fie în centrul atenţiei, măcar pentru următorii 4 - 3 ani...
Sigur, speculaţia se bazează pe o realitate ...subiectivă! Cu toţii simţim, din ce în ce mai acut această "scurtare a timpului". Vi se pare că mă contrazic? Mda, posibil. Dar vreau să-mi continui argumentaţia. Speculaţia, dacă vreţi. Că doar nu sînt singurul care speculează pe planeta asta. Dar cu certitudine sînt cel mai prostu' satului!
Aşadar, împuţinarea timpului nu este reală. Timpul de fapt, nici măcar nu există în plan fizic. Este o convenţie a filosofilor şi a oamenilor de ştiinţă. Un reper, un mod de a ordona şi ierarhiza toate cele omeneşti. Natura, viaţa, cosmosul... îşi urmează cursul fără să ţină seama de timp. Aşadar, timpul acesta este important numai pentru o anumită parte a omenirii.
Şi de unde vine "scurtarea", (totuşi) observabilă în ultimul... timp? Este vorba de percepţia psihologică. Omul este asaltat de tot felul de stimuli, care îi pun la grea încercare capacitatea de procesare a informaţiilor multi... multiple, într-o societate tot mai urbanizată, tehnologizată... alienată. Puneţi pe un amărît de calculator 484, pentium 1 etc., un joc de ultimă generaţie. Va claca, se va bloca sau cel puţin îşi va încetini, cumplit de mult, funcţiile. Aşa şi omul. La un moment dat, tot bombardamentul informaţional extern (televiziune, în general mass media tot mai agresivă, computere, serviciul tot mai complex, ritmul de viaţă tot mai trepidant) duce la ocuparea, fără drept de apel, a întregului timp, pe care omul de acum nici măcar 100 de ani, îl mai putea folosi pentru sedimentare, clarificare, limpezirea creierului. Să nu uităm de bombardamentul informaţional intern! Alimentaţia artificială şi tot mai procesată, invazia chimiei în tot ce bagă omul pe gură (solide, lichide, gazoase) nu face decît să supra-solicite bietul "procesor uman", oricît ar fi el de evoluat faţă de al celorlalte specii vii de pe Terra.
Şi-atunci, cum să nu percem timpul ca insuficient? Cum să nu-i credem pe apostolii apocalipsei, cînd ne vin cu minciunile lor îmbrăcate în "ambalaj ştiinţificos"? Îi credem, pentru că nu sînt altceva decît un nou stres-şoc, venit în mod organizat, pe mai multe canale, inclusiv oficiale. Dar nu vă temeţi! "Sfîrşitul lumii" tot vine... ba în 1999, ba în 2000... ba nu în 2001, ba stai că Nostradamus a zis în 2003 sau mai sigur în 2012 că a zis şi Nostradamus şi Rasputin. Şi o mai zice şi Mama Omida. Şi dacă şi savanţii ăia culţi şi deştepţi o spun, aşa la marele fix, cu dată, oră... nu avem încotro decît să ne conformăm.
I wish you a happy new appocalipsaahahaa!