De vreo bucată de mandat de nou-prim-ministru, asistăm la o campanie anti-corupţie şi anti-incompetenţă profesională din medicină. Excelent! Era timpul să se facă ordine şi în această zonă, că prea şi-au luat-o-n cap, (prea mulţi) cîrpacii ăştia din sistemul sanitar. Este bine că cineva a avut curajul să se ia la trîntă cu nişte nemernici cuibăriţi în locuri călduţe, respectate şi foarte bănoase. Indiferent cine ce-mi spune, medicii nu sînt nişte săraci! Eu personal, nu cunosc nici măcar unul să nu fie bine-mersi, cu toţi sacii în căruţă. Desigur, nu mă refer la începători şi rezidenţi sau la studenţii din sistem. Că dacă vorbim de începători, nici poliţiştii, avocaţii sau judecătorii nu sînt mai breji. Nu?
Problema apare în momentul în care această campanie de purificare şi re-cîştigare a demnităţii profesionale este preluată de "grupurile de interese". Adică de cei care au oare-ş-ce cîştig din această acţiune. Ce drak să cîştigi de aici? Chiar m-am tîmpit de tot?
Iezistă o iesplicaţie! ...cum ar zîcie Leana lu' Pîrţag. Cu puţintel înainte ca-campania să pornească la drumul lung şi complicat al mass mediei, au fost lansate uşurel-uşurel nişte ştiricele, cum că prin Anglia se caută cu disperare medici la ambulanţă, plătiţi cu 8000 de lire sterline pe lună. Că Elveţia e în minus cu peste 3-4 mii de medici şi asistente şi că salariile sînt de minim 6000 de euro pe lună... şi tot aşa, şi tot aşa. Vreo 20-30 de medici pe care îi cunosc personal (şi i-am contactat intenţionat pe acest subiect), invariabil au avut ca reacţie un "Uau!...vorbeşti serios?".
Dacă 1+1 fac 2, este posibil să existe şi cîştigul de care ziceam mai sus. Un medic face şcoală MINIM 18 ani, adică învaţă ...o viaţă de om. Apoi, românii au fost intoxicaţi de prin 1989 că este o ruşine să pretindă emigranţilor să-şi plătească datoriile faţă de ţara, care a investit în ei, ca apoi să-şi facă datoria faţă de cetăţenii respectivei ţări. Adică datoria faţă de sponsorii, care le-au finanţat studiile, sănătatea, cultura, dezvoltarea, ...cariera de pînă în momentul emigrării. Şi că e ruşine pentru un popor, care nu respectă dreptul la libertate şi la libera circulaţie a omului. Siiiigur că, trebuie să ne ţinem ţiganii acasă şi infractorii şi inculţii fără calificare şi handicapaţii... Dar medicii? Ce-avem cu ei? De ce nu-i lăsăm să-şi vadă de viaţa lor liberă?
Şi uite cum, o campanie pe faţă, una pe dos ne lasă în curul gol în faţa viforului care vine şi tot vine... Vifor? Vifor şi mai cum? Şi la ce colegiu candidează?
Problema apare în momentul în care această campanie de purificare şi re-cîştigare a demnităţii profesionale este preluată de "grupurile de interese". Adică de cei care au oare-ş-ce cîştig din această acţiune. Ce drak să cîştigi de aici? Chiar m-am tîmpit de tot?
Iezistă o iesplicaţie! ...cum ar zîcie Leana lu' Pîrţag. Cu puţintel înainte ca-campania să pornească la drumul lung şi complicat al mass mediei, au fost lansate uşurel-uşurel nişte ştiricele, cum că prin Anglia se caută cu disperare medici la ambulanţă, plătiţi cu 8000 de lire sterline pe lună. Că Elveţia e în minus cu peste 3-4 mii de medici şi asistente şi că salariile sînt de minim 6000 de euro pe lună... şi tot aşa, şi tot aşa. Vreo 20-30 de medici pe care îi cunosc personal (şi i-am contactat intenţionat pe acest subiect), invariabil au avut ca reacţie un "Uau!...vorbeşti serios?".
Dacă 1+1 fac 2, este posibil să existe şi cîştigul de care ziceam mai sus. Un medic face şcoală MINIM 18 ani, adică învaţă ...o viaţă de om. Apoi, românii au fost intoxicaţi de prin 1989 că este o ruşine să pretindă emigranţilor să-şi plătească datoriile faţă de ţara, care a investit în ei, ca apoi să-şi facă datoria faţă de cetăţenii respectivei ţări. Adică datoria faţă de sponsorii, care le-au finanţat studiile, sănătatea, cultura, dezvoltarea, ...cariera de pînă în momentul emigrării. Şi că e ruşine pentru un popor, care nu respectă dreptul la libertate şi la libera circulaţie a omului. Siiiigur că, trebuie să ne ţinem ţiganii acasă şi infractorii şi inculţii fără calificare şi handicapaţii... Dar medicii? Ce-avem cu ei? De ce nu-i lăsăm să-şi vadă de viaţa lor liberă?
Şi uite cum, o campanie pe faţă, una pe dos ne lasă în curul gol în faţa viforului care vine şi tot vine... Vifor? Vifor şi mai cum? Şi la ce colegiu candidează?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu