Supa cremă cu delicioasa Maghi(arime)

Şi-a fost un nou-deja-vechi cinşpe martie ziua internaţională a celor-ce-vorbesc-moghioreşte. Una din limbile melodioase dar incredibil de greu de învăţat, pentru un deja trecut de prima copilărie. Nu am nimic cu limba. Nu am nimic cu oamenii. Nu am nimic cu ţara de origine şi nici cu cea de destinaţie, nu am nimic cu ţara lor oficială. Nu am nimic, nici măcar cu sărbătoarea lor (cel puţin controversată din punct de vedere istoric şi niţeluş cam dureroasă pentru noi românii).
Apropo de istorie şi de ciudata obligaţie de a respecta "duşmanul" şi de a-i înghiţi aroganţele, chiar la 'jde ani după... E cumva similar cu ce se întîmplă de vreo 50 de ani pe teritoriul fostei ţări Palestina, devenită Israel cu nişte teritorii anexe, palestiniene... vagi... ne-importante... Dacă un palestinian ajunge pînă acolo că se sinucide pentru a protesta, nu ştiu dacă din punct de vedere umanistic mai poate exista vreun grad de comparaţie. Mă rog, hai să zicem că ar fi. Dar ca represalii, pentru că moare un singur cetăţean de etnie ebraică se fac represalii contra unei întregi comunităţi, bombardamente şi raiduri cu zeci de victime, mi se pare un pic cam mult, măcar matematic vorbind dacă nu şi umanistic. Nu e treaba mea ce este acolo, doar observ. Şi fac o comparaţie cu ce se întîmplă pe aici pe la noi.
Aşadar, etnicii maghiari, în virtutea "ne-discriminării" primesc nişte drepturi. Fireşti, normale, corecte, legale, umaniste în fond. Dar uşurel-uşurel se pierde echilibrul prin metoda "feliei de salam" sau a "banului în puşculiţă". Azi un pic, mîine doi pici... Pînă ajungi să vezi că puşculiţa s-a crăpat şi că de fapt tu ai depus de patru-cinci ori mai mult peste volumul ei... E deja prea tîrziu. Puşculiţa spartă e o realitate, banii scurşi sînt un fapt, pierderea materială, morală, umană, istorică sînt deja o... supă cremă (vezi titlul).
Pentru că sînt prea mic ca să fiu băgat în seamă dar şi pentru că nu pot schimba nimic, mă mulţumesc (cu nemulţumire!) să constat că cineva (cine oare?) a pus mîna pe o mare parte a ţărişoarei ăsteia, cu multă perversitate. De 20 de ani s-a creat o enclavă din ce în ce mai mare în jurul a trei judeţe (Harghita, Covasna, Mureş). Purificare etnică, INTERZICEREA limbii române pe acest teritoriu (dacă nu aveţi habar, mai mergeţi pe acolo şi după aceea să vorbiţi!) şi un control foarte strict a tot ce intră şi iese din ABSOLUT toate domeniile (cultural, lingvistic, politic, human resources... desigur economic!). De ce Har-Cov? Dar este vizibil cu multă claritate, pentru oricine are un ochi deschis, măcar. Pentru că sînt la graniţa extremă, depărtată cu restul lumii, a fostului Imperiu Austro- dar mai ales -Ungar. Sînt - şi au fost întotdeauna - mai mulţi maghiari la graniţa României cu Ungaria (Bihor, Arad, Baia Mare, Cluj, Alba, Sălaj, Bistriţa etc.) decît în Mureş, să zicem. Mă rog, acum nu mai este aşa, pentru că acolo nu mai există altceva... Dar dacă unguraşii noştri ar fi început cu un plan de extindere dinspre centru spre extreme, s-ar fi prins toţi. Aşa, au creat un cap de pod hăt departe, taman la capătul... imperiului, l-au finanţat, propagandit-aburit şi uite că acum teritoriul ăsta mititel şi nevinovăţel începe să se extindă uşurel-uşurel către "patria-mamă". Dar de văzut, văd numai ăia care au un singur ochi valid. Că ăialalţi, dorm. Cînd toate judeţele din fostul imperiu vor fi din nou sub stăpînirea cultural-lingvistico-politico-economică a "foştilor" vom avea chef să batem din buze a pagubă.
Uniunea Europeană, în felul şi halul în care merge acum, nu are mari şanse de viitor viabil. Europa se musulmanizează, economia îngenunchează în faţa agresiunii asiatice şi orgoliului prostesc nord american etc., bla-bla. Şi atunci, de că să nu clocească măriile lor maghiareşti o qestie uşurel conservator-extingător? Că doar ..."ce reu facem dache copii noastre invaţe limba maghiare?" Nimic! Numai că din cînd în cînd, ar trebui să mai verificăm unde începe şi unde se termină toleranţa, corectitudinea, fairplay-ul şi unde începe prostia, amînarea şi toate celelalte pagube ale noastre. Care noastre? Că dacă începem să ne învăţăm copiii ungureşte, noi ai cui "noştrii" o să fim?

Examenul de buletin

Dacă tot m-am apucat să vin cu tot felul de propuneri-de-schimbat-lumea uite încă una. Este cvasi-evident că nu se va întîmpla nimic. Nimeni nu va schimba nimic. Dar eu sînt încăpăpăţînat şi pisălog...

Teoretic, vîrsta de 14 ani, este similară cu intrarea copiilor în antecamera maturităţii, odată cu primirea cărţii de identitate. Act obligatoriu pentru toţi copiii, cetăţeni români, operaţiune standardizată pentru fiecare în parte, indiferent de sex, loc de naştere, domiciliu, religie, naţionalitate grad de cultură. O dată cu aceasta, micul cetăţean dobîndeşte şi nişte drepturi: are voie să meargă cu bicicleta pe drumurile publice, cu căruţa, căruciorul alte vehicule; are dreptul să fie angajat, să se căsătorească (uneori cu dispensă, alteori fără); îşi poate începe viaţa socială cu mai multe responsabilităţi, poate să vehiculeze sume de bani fără alte aprobări (la bănci, CEC etc.); începe să aibe şi ceva obligaţii...
În prezent, educarea lor se face în principal în familii sau în şcoli. Controlul social se face tot prin intermediul familiei şi al şcolii. Dar... din păcate, instituţia Şcoală - de multe ori - este superficială şi nu abordează toate problemele esenţiale. Familia, tot mai ocupată şi stresată sau sărăcită, destrămată sau lipsă în foarte multe din cazuri (părinţi morţi, divorţaţi, plecaţi la muncă în ţară sau străinătate etc.) La scurt timp, mulţi tineri inocenţi cad pradă reţelelor de prostituţie, de trafic de carne vie, victime ale accidentelor rutiere, infracţionalitate (victime sau autori de violuri, tîlhării ş.a.), alte întîmplări care lasă "urme tragice".
Prevenirea acestora s-ar putea face dacă (pe lîngă ceea ce se face în şcoală şi în familie), autorităţile din comunităţile locale sau Poliţia sau Inspectoratul pentru Protecţia Copilului ar avea în desfăşurare o campanie permanentă de educare/prevenire. Ar fi suficient ca o zi din viaţa acestor tineri să fie pusă la dispoziţia autorităţilor. O zi (obligatorie!) în care să le fie prezentate filme, să li se vorbească, să li se explice, să li se răspundă la întrebări. Ar fi de preferat ca la aceste prezentări/examene să fie separaţi băieţii de fete. Ar da o notă de seriozitate. Ziua ar putea fi încheiată cu un "examen". Un chestionar simplu la care să poată răspunde chiar dacă nu ştiu să scrie sau să citească. Odată cu primirea buletinului (cărţii de identitate) să li se înmîneze şi o broşură (CD), care să rezume informaţiile prezentate în "ziua pentru maturitate". Informaţiile esenţiale ar putea face referiri la: reguli de circulaţie pentru pietoni, biciclişti, căruţaşi; minime informaţii de prim-ajutor (accident, înnec, hemoragii, fracturi etc.); ce să faci în caz de cutremur/incendiu/inundaţie/alte catastrofe; numere de telefon esenţiale (Poliţie, salvare, pompieri, femei agresate...); viaţa sexuală - debut, prevenirea sarcinii şi a îmbolnăvirilor, nu avortului şi nu violului; nu vicii, droguri, prostituţie, ilegalităţi, nu victime ale escrocilor şi a traficului de carne vie; altele (legislaţie, politică, economie, teste sociale, sondaje de opinie etc.)
Cu această ocazie şi senzaţia psihologică va fi mai puternică, va oferi un dram de responsabilitate copiilor (poate şi părinţilor). Vor fi spuse lucruri pe care părinţii se jenează să le spună, le omit sau nu cred că ar fi necesare. Copilul lor este încă un copil, nu are nevoie încă de aşa ceva...

Avatar cu bombă

Aşa cum ştim, industria cinematografică mondială are capitala în SUA, Hollywood. Momentul de vîrf al lor este decernarea Oscar-urilor. Cinematografia face parte din mass media şi la fel ca orice componentă din complexul mecanism de damblagit la cap omenirea, are proprietari, nişte interese, strategii, planuri etc.

Uite cum un nene de culoare vrea să tragă cu puşca într-o tanti albastră! dar n-o vede aşa că un alt nene se uită după ea: "băi de ce aţi tăiat poza aia, că n-o mai văd"?

Cum se face că un film exclusiv de război, fără mari calităţi artistice (în afara celor strict legate de arta cinematografică!) ia faţa unui film, mai degrabă din zona artistică decît din cea de propagandă de război? Nu că nu ar fi prezent şi războiul în toţi porii acestui al doilea film!... sau că ar fi extra-excepţional... sau că nu ar avea nici un interes prin culisele sale...
Una dintre explicaţii ar fi că orice demers artistic are nevoie de sponsori, finanţatori. S-ar putea să existe o cenzură, un interes mai pe faţă mai pe dos. Un interes ocult, cum s-ar zice. Bagă cineva mîna în foc că nu ar fi aşa? Dacă ne uităm la istoria recentă, de vreo 200 de ani, cam de cînd au început să se iţească la drum alde' USA, vedem şi o grămadă de chestii bine desenate în background. Cine le vedem, adică noi, ăştia duşi cu zmeul. Eu, de exemplu, am văzut că, pe cînd fratele Sam avea o problemă cu razboiul rece şi cu ruşii, au avut nişte serii de filme gen Rambo în care duşmanul cel fioros, şi numai-bun-de-urît-din-tot-sufletul, era fratele nostru Ivan. După ce au terminat-o cu ruşii, industria din pădurea nebună a mai îndulcit-o. Dar au venit la rînd chinezii. Nişte jocuri, nişte filme cu chinezi răi, au apărut (timid însă) pentru că verişorul Chang le-a zis să o "cehengiuiască". Şi pentru că verişorul galben nu ştie de glumă, Sam a trebuit să o lase mai moale. Da, dar Ahmed nu are televizor şi nici nu poate să reacţioneze aşa de repede, prin nisipurile lui, cu cămilele lui. Aşa că Sam şi-a vărsat repede nervii pe el. A devenit duşmanul numărul unu, chiar dacă a aflat-o mult mai tîrziu, cînd şi-a cumpărat şi el televizor.
De fapt, singura vină a lui Ahmed e că doarme pe nişte petrol. Petrolul e negru. Şi drakul e negru, deci şi Ahmed este drakul. Faină logică, nu? Şi atunci, de ce să nu faci nişte filme cu bau-bau în care să arăţi cine e drakul, în caz că naivul contribuabil nu ştie? Dar ce spun eu contribuabil? Eroul, participantul la lupta-contra-răului! El, cetăţeanul american sau aspirantul la sacra cetăţenie, micul Sam, John, Bil, Bob şi-ale lui Mery, Betty etc.
Păi să nu dai tu Oscar la un film cu eroi americani în lupta cu Cel-rău? Dai, că nu dai de la tine. Dai din buzunarul eroilor. Ce probă de machiavelism! Nu numai că lucrezi cu materialul clientului, nu numai că te plătete clientul, îţi face reclamă, te apără, te ridică în slăvi, dar bietul client este cel care de fapt face toată treaba şi îşi mai şi cere scuze că te-a deranjat cînd îţi aduce sacii cu bani. Americanilor tată, noi avem un imn naţional pe care se poate dormi excepţional. Voi ce scuză aveţi?

Pensetă pentru pensie

În ultima perioadă (de profundă criză, desigur) s-au luat în discuţie toate variantele de economisire a tot felul de chestii, impozitare a altor tot felul de chestii şi chestiuţe. Una dintre categoriile ...hmmm, dureroase pentru societate, este PENSIA. Au apărut tot felul de variante şi tot felul de sugestii, programe politice bla, bla, bla. Uite că propun şi eu un sistem, al meu şi numai al meu (pentru că în vecii vecilor nu va fi băgat în seamă un asemenea plan). Eu zic, totuşi, că este un sistem serios şi ar fi o alternativă coerentă pentru generaţiile de acum şi pentru cele viitoare. În primul rînd, aş adăuga la ceea ce defineşte cuvîntul "pensie", toate tipurile de ajutoare, alocaţii şi ce alte finanţări mai face Statul către persoane şi personalităţi fizice.
Pentru a evita întrebarea: băi, dar de unde finanţare? Ca şi pînă acum! Dar am adăugat motivaţia de a munci/contribui la un sistem unic şi solid, previzibil. Am adăugat fairplay-ul necesar categoriilor defavorizate. Şi ei sînt ai noştrii, asta este! Pe de altă parte, cei care deja obţin un anumit grad de pensie şi încă mai lucrează, vor primi scutiri de impozite şi stimulente, care să compenseze cu corectitudine, atît pentru persoană - alternativa la zacerea inutilă - cît şi pentru Stat - diminuarea unui efort de finanţare exclusivă.
Aşadar: în cazul că s-ar institui cîteva categorii FIXE de pensii în care să se încadreze tot felul de categorii sociale, s-ar elimina inechităţile dintre aceleaşi categorii de pensionaţi, cît şi între pensionarii actuali şi cei "cu vechime"; simplifică toate raportările oficiale, toate calculele şi permit oamenilor - nu doar pensionarilor, ci şi celor ce de-acum vor intra în cîmpul muncii - să-şi "construiască" tipul de pensie, care îi poate satisface nevoile sau pretenţiile. Se pot stabili cîteva categorii (exemplific pentru - să zicem - maxim 10 categorii posibile):
1. "Pensia tip 1", minimă, de supravieţuire, egală cu un procent precalculat din salariul minim pe economie. O sumă calculată să asigure minimul de supravieţuire. În această categorie vor intra alocaţiile, pensiile de urmaş, de handicap, persoanele cu vechime insuficientă, pensionarii agricoli, plasamente, asiguraţii social etc. Această sumă ar fi o "valoare unică pe economie" la care să se raporteze şi ajutoarele de şomaj, de integrare profesională etc., fixă pentru toate categoriile de beneficiari.
2. "Pensia tip 2" va fi acordată acelora care deja au un minim de vechime, pensiile de boală sau de handicap sever (handicap plus însoţitor) etc., fiind egală cu salariul minim net pe economie.
3. "Pensia tip 3" va fi acordată celor care au vechime dar nu au vîrsta sau invers; celor care au desfăşurat "munci uşoare", la domiciliu, cei care au avut contribuţii mici la fondul de pensii, cei care ies la cerere din şomaj, cei care au beneficiat de sume compensatorii mari la ieşirea în şomaj (sau la alegere, la ieşirea la pensie)...
4. "Pensia tip 4" va fi a celor care au contribuit o perioadă suficientă la fondul de pensii, au vechime şi vîrstă şi/sau - indiferent de salariul avut - provin din "grupa a III-a" de muncă. Aceasta va fi pensia medie, cea mai întîlnită, pensia normală.
5. şi 6. Idem ca la Pensia de tip 4, dar adaptată celor care au lucrat în grupa a II-a de muncă, respectiv - grupa I. Apoi, "Pensia tip 7" va fi a celor care au avut supliment de vechime (30, 40 de ani pentru grupa I, de exemplu), au avut salarii mari şi deci, au avut contribuţii mari la fondul de pensii. Aici poate intra şi Armata, Poliţia, Presa, demnitarii, funcţionarii publici... în general cei care au avut şi studii superioare, munci deosebit de grele, "grupa 0 de muncă" etc. Aici probabil că ar putea fi incluşi şi cei care au avut contribuţii la case proprii de pensii şi în cazul ăsta nu ne interesează de unde-şi fac rost de banii de pensie.
8. "Pensia tip 8" va fi pentru parlamentari, miniştrii, diplomaţi, directori de foarte mari firme, cei cu studii aprofundate, specialişti, doctori în ştiinţe, vîrfurile din justiţie, medicină, servicii secrete, oameni cu realizări deosebite (medaliaţi, olimpici, inovatori, inventatori, sportivi sau alţi oameni care au dus faima ţării peste hotare etc.). Am ales să spun de iubiţii noştrii conducători, ca să aibă şi ei impresia că poporul ar fi de acord cu această propunere şi ar aproba-o... pentru cîţiva ani, că dup'aia o "corectează" următoarea generaţie... nu?
9. şi 10. vor fi pensii cu suplimentări stabilite în alte categorii pentru oamenii cu merite deosebite şi cu realizări extraordinare, speciale etc.
Astfel, fiecare om va şti cît va putea primi cînd va ieşi la pensie şi cît va avea - indiferent că se va pensiona mîine sau peste 50 de ani. În funcţie de vechimea sau realizările acumulate în timpul vieţii active, i se va înscrie în cartea de muncă (în momentul atingerii unui "barem minim") ce tip de pensie poate obţine în acel moment. A obţinut un doctorat, a reuşit să cîştige o olimpiadă internaţională, a realizat o invenţie deosebită, are 10, 20, 30 sau cîţi ani de muncă, are o anumită grupă de toxicitate etc, se califică pentru tipul 1, 2, ...10 de pensie pe care îl merită în/din acel moment şi aşa mai departe.În acest fel, şi vîrsta de pensionare poate fi mai "flexibilă", în sensul că unii oameni, chiar dacă sînt în cîmpul muncii 40-50 de ani, pot să nu facă nimic (adică se fac doar că muncesc), pe cînd alţii pot să "ardă" puternic şi să facă mult mai mult, în doar 10 ani şi să merite o pensie, pe care mulţi nu o pot merita nici în două vieţi de mimare a activităţii. Pe de altă parte, mulţi din cei ce se mai simt în stare, pot continua munca şi după ce au atins vîrsta legală de pensionare.
Tipul de pensie se poate menţiona în buletin (un adaos la serie sau în codul numeric personal, de exemplu) şi nu va mai fi nevoie de tot felul de dovezi, cupoane, adeverinţe etc. Desigur, în funcţie de tipul de pensie, vor fi - gradual - facilitate călătoriile CFR, compensaţii pentru căldură, hrană etc., etc. Dacă, desigur, va mai fi cazul.
Sună comunist? Păi, pensia, dragii mei, este un fel de chestiuţă preluată de la unii capitalişti şi perfecţionată/generalizată de iubiţii noştrii odioşi şi sinistrele lor soţii. Bun, desigur, la tot ce am spus eu mai sus există alternativa mult mai ieftină a vaccinului cu Alzheimer sau tratamentul anti-îmbătrînire cu cianuri şi acizi radicali liberi cu omega 3-clorhidric, sulfuric sau azotic, după gust. Vorba unui medic de la oncologie, care le recomanda pacienţilor, băi cu nămol de la Techirghiol. Cei care aveau putere să mai întrebe dacă este un tratament eficient, primeau răspunsul: "s-ar putea să fie eficient, dar ce este sigur, e că începi să te obişnuieşti cu pămîntul"...

Boala lu' Băse

Nici bine nu s-a stins flăcărica violet că - iată - izbucneşte o altă flamă: Băsescu bolnav, pe moarte, gata, finiş, kaput, over... condoleanţe anticipate...
Mie, mi se pare cît se poate de sănătos. Dar cum nu sînt medic, nu pot pune diagnostice şi nici prea multe comentarii medicale nu-mi permit. Dar ştiu că se fac multe manevre pe teme legate de sănătatea cuiva. Ştiţi vorba ceea: dacă un om îţi zice că ai băut (chiar dacă nu), poţi să-i zici liniştit "ba a mă-tii". Dar dacă doi sau mai mulţi oameni îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci. Să nu uităm că sugestia şi energiile declanşate în diferite confruntări psihologice şi para-ce-vreţi-să-pară nu pot fi ignorate decît de ignoranţi Cum s-ar spune, contează!
Dar dacă este vorba despre o altă vorbă? "Cînd zeii vor să te piardă, mai întîi îţi iau minţile". În acest caz, nu mă refeream nicidecum la eventualitatea ca nea' Băse ar fi luat-o pe urmele lu' nea' Vadim. Că tot am pomenit de domnia-sa, ar fi bine să observăm că este un mare fan al bolii extrem de grave a preşedintelui. Fără să mai lungesc argumentul, vreau să spun că dacă cineva are vreun interes să-l "răcească" pe şefu', va începe să pregătească terenul, ca lumea să nu se şocheze la aflarea veştii cu ferpar. Cum cea mai gravă boală este decesul, acesta poate fi provocat atît chimic, biologic, homeopatic, energetic etc., etc. cît şi direct, prin metode fizice, contondente. Le excludem pe cele din urmă (cu excepţia posibilităţii ca pacientul să se "defecteze" pe masa de operaţie sau în urma inoculării în timpul recoltării pentru analize). Ce uşor este să dai cu nişte substanţe descoperite de maleficii oameni de ştiinţă... Aşa cum mai spuneam într-un post anterior nu este nevoie să dai cu toate substanţele deodată. Pentru că dacă o mai păţesc şi alţi membrii ai suitei, gardieni, consilieri etc., ar apărea suspiciuni. Dar dacă într-un context (să zicem familial, intim) dai cu soluţia A iar în alt context (oficial, la birou) vii şi cu soluţia B iar în final, la cine-ştie-ce crîşmă, dai lovitura cu soluţia C ca să "închidă cercul", ai obţinut un rezultat optim, fără ca cei din jur să fie afectaţi şi fără să provoci bănuieli. Bun, cei "specializaţi" în paranoia, vor bănui chiar şi într-o simplă tuse, o lovitură dată de "duşmanii poporului".
Şi să nu mai uităm ceva: mulţi dintre masoni sînt medici. Un aport extrem de important în răsturnările revoluţionare optzeci-şi-nouă-iste au fost date cu un foaaarte mare aport al acestei nobile bresle. (Argumente în plus, am dat în broşurica de pe saitul meu, la pagina "manualul.htm"). Deşi, sincer, nu cred că masoneria ar avea vreun interes, în acest moment, la vreo schimbare la vîrf. Şi nici medicii... Nici chiar PSD-ul (partea politică...). Da, mafia şi miliardarii de carton, au tot interesul. Nu le convine că se face ordine. Mă rog, o anumită ordine... Mai exact, o anumită ...anumită!
În rest, o zicere bănăţenească: să aveţi apă la cucuruz şi sănătace la orătănii. În general, să aveţi sănătate, indiferent cine sînteţi!