Cum se pronunţă Băsescu pe ruseşte?

De mult timp mă roade o micuţă problemuţă. De ce de la momentul 0 + ceva sau mai bine zis 22+ (adică de la 22.12.1989), ţărişoara asta nu mai are pace? Nu mă voi referi la marile probleme naţionale, internaţionale, galactice şi intergalactice. Mă opresc la o simplă chestiune de înţelegere între Preşedintele şi Primul Ministru. Iliescu+Roman au explodat în mii de "schije de mineri". Stolojan nu a stat prea mult, dar s-a înţeles bine cu Iliescu. A venit iarăşi Iliescu şi nu a avut nici o taină cu Văcăroiu. Apoi Constantinescu-cel-sinistru şi miniştrii săi-cei-lugubrii ne-au oferit spectacol. A revenit Iliescu dar+Năstase, care din nou au explodat în tot felul de mărunţişuri, de nu le mai dă de cap bietul Adi. Şi de-o vreme, Băsescu+Tăriceanu cu ale lor scîntei.
Conform "teoriei conspiraţiei", înţelegerea dintre occident şi ruşi în ceea ce privea soarta României după "Revoluţie", ar fi constat într-un control dublu, diseminat. Ruşii îl aveau pe numărul 1, iar Occidentul îl avea pe Primul Ministru. Aşa, zice-se, era asigurată "pacea" românească. O fi reală acea teorie? Poate. Cert e faptul că, este evident că unul trage hăis şi unul cea. [Pentru cei mai tineri, "hăis" şi "cea" erau comenzi universale pentru direcţionat caii. ] Şi, în general şi în final, e cam de rău pentru PriMin-ul care nu e de acord cu Preşedintele. Fie că e Petre Roman, fie că e Năstase sau Tăriceanu. Unda se perpetuează cam mult timp peste ani... Ai putea spune că e vorba de cineva puternic şi malefic, răzbunător etc.? Ai cam putea.
Indiferent cine, ce mi-ar spune, observ că în acest moment Băsescu aplică o metodă foarte complexă de comportament. Nu pot să nu observ că în zona Moscova, chiar dacă nu era pe celebra-i "axă", are o uşoară sfială. Chiar dacă joacă zgomotos cartea americano-britanică, am vaga impresie că pe eticheta de la cravată scrie ceva în ruseşte. Vorba ceea: "mai aproape decît haina, ţi-e ...cravata ...de gît!" Nu prea-l văd pe simpaticul Băse vorbind ruseşte, dar după ce a devenit cvasi-evident că prea-votatul Constantinescu a fost o marionetă (via-Măgureanu) în mîinile lui Iliescu&comp., încep să cuget. Reţeta de populism e cam aceeaşi ca şi la Iliescu. Strategia de-a nu-ţi veni să crezi că joacă pe mînă rusească, e cam aceeaşi. În cazul zîmbăreţului şi simpaticului Ilici, nimeni de bună-credinţă nu a crezut că ar fi altfel, dar mă rog... Să nu uităm că Băse a cam fost prin locuri dubioase (ministru al lui Iliescu, responsabil cu flota cea care o concura pe-a fraţilor noştrii mai mari şi mai ruşi, şi acum nu, că nu mai e...), a apărut din senin în cele mai neaşteptate locuri (vezi candidatura la Capitală şi cea la Preşedinţie) etc. Sîntem prea aproape de ruşi, prea vulnerabili şi prea de mult timp în zona lor de influenţă ca să nu fim ai lor. Nu nu am spus de-ai lor, am subliniat bine mai sus.
Nu ştiu dacă nu cumva ar trebui să fim mai atenţi la iniţiativele primilor miniştri, dacă nu cumva sînt mai româneşti şi mai pe interesul nostru real. Şi aici iarăşi mă refer la primii miniştrii ridiculizaţi şi terfeliţi prin presă. Sau invers? Preşedinţii aveau dreptate şi erau cu România iar ceilalţi erau cei care o negociau pe doi lei şi-o ceapă? Ticăloşia cea mare e acolo unde este şi noi nu putem decît să o presupunem. Dar e clar ca lumina unui lămpaş de miner că există manevre oculte şi străine de interesul românesc. Atît în politică, în economie cît şi în toate celelalte care vizează spaţiul românesc. Încă românesc. În scurt timp ţigănesc, indian, chinezesc. Sau poate in-cre-di-bil... rusesc!...

sit, site, sait... oh shit!

Există o sumedenie de cuvinte pentru orice. Dacă nu în română, în limbile de circulaţie, mai avansate cu tehnologia, bucuroase şi altruiste, cînd avem nevoie de un împrumut. Dar noi, cosmopoliţi degeaba, atunci cînd împrumutăm, îl luăm şi pe împrumutător, cu totul. Cam cum am spune că... dacă-i dai un deget, îţi ia toată mîna.
Pe lîngă mult prea multele exemple supărătoare amintesc acum de ceea ce numim o adresă, un loc pe internet. Un sait. Aşa îi spun eu şi încă destui români. De fapt - în pronunţie - cam toată lumea îi spune aşa. Vine din engleză unde se scrie site. Înseamnă acelaşi lucru cu sit. În limba română există deja sit-ul care se foloseşte mai ales în zona arheologiei. Un sit arheologic, este exact ceea ce este şi site-ul pentru internet. Un loc, un zăcămînt, un amplasament. Desigur, cu multiple şi complexe înţelesuri, dar m-am mulţumit să dau o explicaţie scurtă.
Dacă spun sait, nu-i bai. Dar dacă şi scriu sait, încep problemele. Băi incultule! va spune un filfizon, care nu ştie că are o sumedenie de cuvinte în limba sa proprie, cu acelaşi sens, ba chiar cu înţelesuri mult mai complexe. Pentru că nu-şi cunoaşte propria limbă, importă şi se mai şi dă deştept pe chestia asta. Nu neg, unele cuvinte tehnice, intraductibile e mai simplu de luat de-a gata. Dar de ce nu le scriem - simplu - în gramatica şi după regulile propriei noastre limbi? Avem o limbă orală. Adică aşa cum pronunţăm, aşa scriem. Am împrumutat design cu pronunţia dizain. Probabil că ni se-ndoiau pixurile dacă scriam cuvîntul pe româneşte.
Avem de cînd lumea angro, dar neo-inculţii se încăpăţînează să-l scrie en-gros. Spunem de cînd lumea Bruxeles, aşa cum îl şi scriem. Dar mai nou, ne smochinim să-i zicem Brusel şi nu ştim exact cum se scrie. Nu mai spunem Rio de Janeiro ci ne ţuguiem buzele în Riu de Haneiru. Da' cum se scrie? cu h de la j sau j de la h? Hazul naibii vine de la Lişboa, de fapt Lisabona.
Peste nu multă vreme, vom începe să vorbim româneşte pe limba oricui. Nu vom mai spune Londra ci firesc, pe limba lor, adică London. Nu vom mai putea spune Budapesta ci va trebui să-i spunem Budapeşt (cu accentul lor, obligatoriu!). În loc de Moscova vom spune Mascva şi să ne ierte Dumnezeu! dacă începem cu prostia asta şi în zona Asiatică, ne-a luat gaia. Gaia? sau Geea? Da-n ce limbă e şi cum se scrie/pronunţă corect?

tromboane

Era normal să începem să vorbim la un moment dat despre minciunile unora şi ale altora. Evident, este vorba despre potentaţi. Nişte tipi care au ajuns undeva sus şi nu-i mai interesează de cei de "jos". Bileţele, interviuri la ore de maximă audienţă, aruncat cu vitriol în ochii ascultătorilor şi picurat cucută în urechile privitorilor.
Chiar acum ascult revoltele lui Mădălin Voicu de pe OTV, legate de vioara tatălui său. Ciudată chestie, dar nu cred că e a lui. Pur şi simplu s-a îproprietărit cu ea, fără nici o ruşine. Indiferent cîtă imagine şi cîţi bani a adus ţării, acea vioară nu-i aparţine. Se merge pe şmecherii ţigăneşti clasice. Deosebit de inteligente şi de bine spuse. Dar se fentează logica. Se împătresc termenii. E o întreagă şmecherie de jur împrejur. Nu mai insist, pentru că nimeni nu mă poate băga în seamă pe mine, un nobody anonim, fără nici o putere, fără voce, fără....

primiti cu blogu'?

Deşi l-am creat primul, acest text din serialul "logo-blogo" se pare că (pînă să mă dumiresc ce şi cum cu tehnica şi tehnologia blogăitului), l-am uitat "în sertar". De fapt, ar fi fost întrebarea mea de start, ca să vă întreb cu o întrebare ce ar trebui să întreb de la lumea asta mare. Vorba celor de la Radio Erevan: "La întrebarea ascultătorului nostru, dacă se poate răspunde la o întrebare cu o altă întrebare, îi răspundem: De ce nu?"
Oricum, acest post iniţial a avut alt text. Nesemnificativ, evident. Tot eu o să mi-l citesc peste o vreme, dacă nu cumva or să-mi închidă blogul, fraţicii de mi-l găzduiesc. Mai vedem noi.
Dacă mă primiţi şi mă citiţi, puteţi să-mi şi comentaţi/criticaţi ideile, întrebările şi celelalte. Numai cu parul să nu daţi. Că tot nu ajută la nimic. Îs deja prea bătrîn ca să mă mai învăţ minte. Să mă "stric", aş mai avea ceva timp...
Staţi pe aproape. S-ar putea ca din cînd în cînd să mai şi nimeresc ceva printre valurile de gargară.