De mult timp mă roade o micuţă problemuţă. De ce de la momentul 0 + ceva sau mai bine zis 22+ (adică de la 22.12.1989), ţărişoara asta nu mai are pace? Nu mă voi referi la marile probleme naţionale, internaţionale, galactice şi intergalactice. Mă opresc la o simplă chestiune de înţelegere între Preşedintele şi Primul Ministru. Iliescu+Roman au explodat în mii de "schije de mineri". Stolojan nu a stat prea mult, dar s-a înţeles bine cu Iliescu. A venit iarăşi Iliescu şi nu a avut nici o taină cu Văcăroiu. Apoi Constantinescu-cel-sinistru şi miniştrii săi-cei-lugubrii ne-au oferit spectacol. A revenit Iliescu dar+Năstase, care din nou au explodat în tot felul de mărunţişuri, de nu le mai dă de cap bietul Adi. Şi de-o vreme, Băsescu+Tăriceanu cu ale lor scîntei.
Conform "teoriei conspiraţiei", înţelegerea dintre occident şi ruşi în ceea ce privea soarta României după "Revoluţie", ar fi constat într-un control dublu, diseminat. Ruşii îl aveau pe numărul 1, iar Occidentul îl avea pe Primul Ministru. Aşa, zice-se, era asigurată "pacea" românească. O fi reală acea teorie? Poate. Cert e faptul că, este evident că unul trage hăis şi unul cea. [Pentru cei mai tineri, "hăis" şi "cea" erau comenzi universale pentru direcţionat caii. ] Şi, în general şi în final, e cam de rău pentru PriMin-ul care nu e de acord cu Preşedintele. Fie că e Petre Roman, fie că e Năstase sau Tăriceanu. Unda se perpetuează cam mult timp peste ani... Ai putea spune că e vorba de cineva puternic şi malefic, răzbunător etc.? Ai cam putea.
Indiferent cine, ce mi-ar spune, observ că în acest moment Băsescu aplică o metodă foarte complexă de comportament. Nu pot să nu observ că în zona Moscova, chiar dacă nu era pe celebra-i "axă", are o uşoară sfială. Chiar dacă joacă zgomotos cartea americano-britanică, am vaga impresie că pe eticheta de la cravată scrie ceva în ruseşte. Vorba ceea: "mai aproape decît haina, ţi-e ...cravata ...de gît!" Nu prea-l văd pe simpaticul Băse vorbind ruseşte, dar după ce a devenit cvasi-evident că prea-votatul Constantinescu a fost o marionetă (via-Măgureanu) în mîinile lui Iliescu&comp., încep să cuget. Reţeta de populism e cam aceeaşi ca şi la Iliescu. Strategia de-a nu-ţi veni să crezi că joacă pe mînă rusească, e cam aceeaşi. În cazul zîmbăreţului şi simpaticului Ilici, nimeni de bună-credinţă nu a crezut că ar fi altfel, dar mă rog... Să nu uităm că Băse a cam fost prin locuri dubioase (ministru al lui Iliescu, responsabil cu flota cea care o concura pe-a fraţilor noştrii mai mari şi mai ruşi, şi acum nu, că nu mai e...), a apărut din senin în cele mai neaşteptate locuri (vezi candidatura la Capitală şi cea la Preşedinţie) etc. Sîntem prea aproape de ruşi, prea vulnerabili şi prea de mult timp în zona lor de influenţă ca să nu fim ai lor. Nu nu am spus de-ai lor, am subliniat bine mai sus.
Nu ştiu dacă nu cumva ar trebui să fim mai atenţi la iniţiativele primilor miniştri, dacă nu cumva sînt mai româneşti şi mai pe interesul nostru real. Şi aici iarăşi mă refer la primii miniştrii ridiculizaţi şi terfeliţi prin presă. Sau invers? Preşedinţii aveau dreptate şi erau cu România iar ceilalţi erau cei care o negociau pe doi lei şi-o ceapă? Ticăloşia cea mare e acolo unde este şi noi nu putem decît să o presupunem. Dar e clar ca lumina unui lămpaş de miner că există manevre oculte şi străine de interesul românesc. Atît în politică, în economie cît şi în toate celelalte care vizează spaţiul românesc. Încă românesc. În scurt timp ţigănesc, indian, chinezesc. Sau poate in-cre-di-bil... rusesc!...
Conform "teoriei conspiraţiei", înţelegerea dintre occident şi ruşi în ceea ce privea soarta României după "Revoluţie", ar fi constat într-un control dublu, diseminat. Ruşii îl aveau pe numărul 1, iar Occidentul îl avea pe Primul Ministru. Aşa, zice-se, era asigurată "pacea" românească. O fi reală acea teorie? Poate. Cert e faptul că, este evident că unul trage hăis şi unul cea. [Pentru cei mai tineri, "hăis" şi "cea" erau comenzi universale pentru direcţionat caii. ] Şi, în general şi în final, e cam de rău pentru PriMin-ul care nu e de acord cu Preşedintele. Fie că e Petre Roman, fie că e Năstase sau Tăriceanu. Unda se perpetuează cam mult timp peste ani... Ai putea spune că e vorba de cineva puternic şi malefic, răzbunător etc.? Ai cam putea.
Indiferent cine, ce mi-ar spune, observ că în acest moment Băsescu aplică o metodă foarte complexă de comportament. Nu pot să nu observ că în zona Moscova, chiar dacă nu era pe celebra-i "axă", are o uşoară sfială. Chiar dacă joacă zgomotos cartea americano-britanică, am vaga impresie că pe eticheta de la cravată scrie ceva în ruseşte. Vorba ceea: "mai aproape decît haina, ţi-e ...cravata ...de gît!" Nu prea-l văd pe simpaticul Băse vorbind ruseşte, dar după ce a devenit cvasi-evident că prea-votatul Constantinescu a fost o marionetă (via-Măgureanu) în mîinile lui Iliescu&comp., încep să cuget. Reţeta de populism e cam aceeaşi ca şi la Iliescu. Strategia de-a nu-ţi veni să crezi că joacă pe mînă rusească, e cam aceeaşi. În cazul zîmbăreţului şi simpaticului Ilici, nimeni de bună-credinţă nu a crezut că ar fi altfel, dar mă rog... Să nu uităm că Băse a cam fost prin locuri dubioase (ministru al lui Iliescu, responsabil cu flota cea care o concura pe-a fraţilor noştrii mai mari şi mai ruşi, şi acum nu, că nu mai e...), a apărut din senin în cele mai neaşteptate locuri (vezi candidatura la Capitală şi cea la Preşedinţie) etc. Sîntem prea aproape de ruşi, prea vulnerabili şi prea de mult timp în zona lor de influenţă ca să nu fim ai lor. Nu nu am spus de-ai lor, am subliniat bine mai sus.
Nu ştiu dacă nu cumva ar trebui să fim mai atenţi la iniţiativele primilor miniştri, dacă nu cumva sînt mai româneşti şi mai pe interesul nostru real. Şi aici iarăşi mă refer la primii miniştrii ridiculizaţi şi terfeliţi prin presă. Sau invers? Preşedinţii aveau dreptate şi erau cu România iar ceilalţi erau cei care o negociau pe doi lei şi-o ceapă? Ticăloşia cea mare e acolo unde este şi noi nu putem decît să o presupunem. Dar e clar ca lumina unui lămpaş de miner că există manevre oculte şi străine de interesul românesc. Atît în politică, în economie cît şi în toate celelalte care vizează spaţiul românesc. Încă românesc. În scurt timp ţigănesc, indian, chinezesc. Sau poate in-cre-di-bil... rusesc!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu