miercuri, 30 martie 2011

Fluierătorul

Vă aşteptaţi, probabil, să vă spun ceva despre cineva care fluieră a pagubă. Sau despre cineva care şi-a luat ceva de-ale gurii: fluiere, tromboane, proteze dentare, faringosept ori alte de-astea. Ori despre filmul cu ăla care cînd vrea să fluiere, fluieră. Din păcate, vă dezamăgesc!
În vîjîiala asta de zi cu zi, am uitat că, pe cînd eram copil la un moment dat, am învăţat să fluier. Şi cînd nu aveam ce face, dacă mă simţeam bine sau dacă vroiam să atrag cuiva atenţia fluieram. Fie o melodie fie un semnal special, o "parolă" numai a noastră a găştii. Ştiam după fluierat cine mă caută sau chiar în ce stare se află. Fluieră a jale, a melancolie, vesel, fericit etc.
Chiar astăzi, acum cîteva minute am întîlnit un om, pe o stradă foarte aglomerată... fluierînd de mama focului. Omul, fără nici o grijă, cu mîinile în buzunare se plimba şi fluiera. Aşa, pur şi simplu! Nici trist, nici supărat, nici vesel-fericit, nici ca să atragă atenţia sau să fluiere după cineva anume. Păşea şi fluiera o melodie. Nu am recunoscut repertoriul, nici fluierătorul. Dar pot să spun că m-a şocat.
Cum îţi permiţi dom'le, în cotidianul ăsta agitat, aglomerat, ticsit, cu tsunami, cu radiaţii solare de la ozonul spart, cu centralele nucleare japoneze legate cu sîrmă, cu războaiele arabe, cu bobocciadele româneşti, cu sărăcia şi criza noastră... să fluieri? Cum frate, cum?
Recunosc, după primul colţ mi-am ţuguiat buzele şi am încercat să fluier şi eu ceva. Nu am putut. Nu pentru că aş fi uitat să fluier ci pentru că mă umfla rîsul. Cum drak să fluieri cu buzele rînjite pe toată lăţimea feţei? Îmi tot apărea imaginea omului calm şi detaşat de toate cele cum fluiera el din tot sufletul, mergînd el aşa de nici-unde către nicăieri...
Ca un efect secundar, am observat că de cîte ori încerc să fluier mă tot umfla rîsul. E bună ca terapie. Sa mor io! În loc să înjur, am să încerc să fluier. Dacă am să reuşesc, probabil că voi fi prea supărat să mai zimbesc/rîd, dar măcar o să mă descarc prin fluierat.

duminică, 20 martie 2011

Problema ţigănească se întoarce…

…şi loveşte din nou…

Desigur, oricît ai spune/scrie despre această problemă, tot nu ai avea cum să o epuizezi. Nu există zi să nu apară ştiri despre crime, violuri, acte cu violenţă, excrocherii, jafuri îndreptate asupra persoanelor sau contra firmelor ori avutului naţional. Şi cînd spun avut, mă refer inclusiv la cultura, tradiţiile şi toate celelalte care formează limba, poporul şi naţiunea

Faptul că şatrele ţigăneşti umblă de colo-colo şi vînd, cumpără; se fac că muncesc, că pun burlane; fac şmenuri etc., etc. nu e ceva necunoscut. Nimic şocant, nimic să fie nou. Nimic nou nici în faptul că acţionează coerent şi cu o mobilizare umană incredibil de concertată şi masivă. Nu vă vine să credeţi cîţi ţigani participă la un şmen, la un jaf. Nimic nu e întîmplător. Ţi se pare că ai făcut o afacere cu nişte ţigani cu fierul vechi. Aveai tu acolo în fundul grădinii cîteva fierătanii. Le-ai dat pe nişte oale noi, pe o găleată sau pe nişte plastice. Crezi că ai făcut şi ordine în curte şi te-ai ales şi cu ceva de care să te foloseşti. Cum s-ar spune, eşti în cîştig.

...mai gîndeşte-te un pic! Ţiganii ţi-au intrat în casă. Au văzut cum se intră, ce ai la poartă, cît de mare e curtea, casa, ai cîine sau nu... te judecă după ce fier vechi ai aruncat. Adică ai aruncat un aragaz, înseamnă că ai unul nou... mîncare în surplus, probabill urmează să ai un eveniment, poate un botez, deci bani… Poate nu am dat eu exemplul cel mai potrivit. În orice caz se pot trage multe concluzii din fierul vechi pe care îl arunci. Informaţia merge la cei care ştiu să vină noaptea sau ziua şi să găsească ceea ce trebuie găsit. Informaţia circulă al drakului de repede şi precis în comunitatea lor.

Ceea ce nu ştie prea multă lume este faptul că aşa zisa lipsa de şcoală a lor se compensează cu adevăratele lor „academii pe roţi, cu coviltir”. Sunt foarte flexibili şi sociabili, ei între ei. Fiecare familie este specializată în cîte ceva. Au obiceiul să împărtăşească unii altora ponturi şi secrete ale meseriei. Au un cult al talentului. Ştiu să descopere talentul la un copil, aproape exact. Vor şti devreme daca un copil are talent pentru muzică sau pentru furat, pentru vorbit sau pentru ceaune şi cazane. Vor observa daca cineva dintre ai lor sau de aiurea are capacităţi paranormale. Îşi vor schimba între ei copiii. (Aşa zisa cumpărare de copii!) Vor trăi împreună şi îşi vor mări clanul. Vor „lucra” împreună şi îşi vor consolida unitatea. Daca vor observa la majoritari un copil talentat, îl vor ademeni, cumpăra sau chiar fura. Îl vor transforma într-unul de-al lor. Dacă un fiu de om important al majoritarilor priveşte cu interes către o fata a comunităţii ţigăneşti (şi nu e vreo... „prinţesă”) vor avea ei grijă să o transforme într-una. Practic, acel băiat nu mai are nici o şansă să scape de ea. Îl vor cumpăra, îl vor şantaja, îl vor ameninţa... îl vor îmbrobodi pînă la urmă.

Ceea ce am avea de reproşat ţiganilor, noi românii în ziua de azi, nu ar fi nimic din cultura şi tradiţiile ţigăneşti. Problema este că ţiganii au pus mîna pe ţara asta, în mod real. Şi asta nu întîmplător, ci planificat, conştient! Şi-au trimis oamenii în cele mai înalte sau în cele mai adînci poziţii cheie ale ţării. Controlează tot ce este mai important în această ţară. Şi-au folosit talentele şi au reuşit. O minoritate care prin puterea financiară, politică şi chiar… ocultă, au izbîndit. Ceea ce ne deranjează pe noi (ăştia obişnuiţi să muncim şi să ne vedem de ale noastre lăsîndu-i pe ăia mari să se joace de-ale lor) este că cei mari se folosesc de cei mici pentru a-şi face treburile murdare. Nu, nu este vorba despre noi. Este vorba de ţigani. Cei mari conduc cu Legea şi cu mîinile celor mici, adică cu clanurile ţigăneşti. Dau legi cu efecte aparente, dar în mod real îşi fac treaba în sensul propriilor interese, fără nici un scrupul.

Dacă am reuşi să rupem legătura asta între vîrfuri şi bază, am reuşi să rezolvăm parţial problema ţigănească. Cei mici fără susţinerea ocultă a celor mari vor fi obligaţi să respecte legile. Cei mari, fără sprijinul „forţelor armate” ale cîrdurilor, nu ar reuşi să ocolească legile. Ar fi forţaţi să stea în lumina reflectoarelor „de jur împrejur”. Nu ar mai avea (cu) cine să facă şi treburile murdare. Ar fi obligaţi să trăiască aşa cum au trasat aparenta regulă. Adică legal, moral, corect.

Pe de altă parte, ca o continuare a soluţiei propuse în postarea anterioară, aş aduce amendamentul că ei să fie responsabili ÎN TOT unii pentru ceilalţi. Adică toată această subvenţie (propusă de mine anterior), care va ajunge la multe milioane de euro anual să fie sistate dacă se constată probleme nerezolvate în comunitatea lor. Nu mă interesează ceea ce se întîmplă în şandramaua lor, cîtă vreme nu mă deranjează pe mine. Dar dacă am fost deranjat, sistez TOATĂ SUBVENŢIA fie pentru comunitatea accea locală fie pentru întreaga comunitate naţională dacă este ceva mai grav. Desigur cu repercusiuni făţişe contra etniei, pentru „încălcarea unui contract social”. Cum s-ar spune, chiar nu m-ar interesa dacă îşi elimină fizic proprii membri care ies din rînd, cîtă vreme - per ansamblu - stau cuminţi. Dacă sunt tipi sau tipe care au chef să iasă în faţă cu infracţiuni, harşti!...una peste bot! Şi asta nu de la noi, societatea în general, ci de la ei. De la propria comunitate, interesată - de data asta - ca regulile majoritarilor să fie respectate.

Dacă în completare se introduce ceea ce am propus într-una din posturile mele mai vechi, şi anume confiscarea averii tuturor membrilor de familie pînă la gradul 3-4 pentru belele făcute de o oaie neagră, cred că s-ar reuşi ţinerea sub control a acestei etnii problemă. Totodată am avea şi o clarificare pentru noi. Adică noi la rîndul nostru să ne facem curat în propria noastră societate. Cum apare un oarecare cu chef de infracţionalitate, să îl săltăm ceva mai repejor, să nu aşteptăm să se „împută”. Sunt convins că în cîţiva ani, ţiganii, de plictiseală ori vor pleca în lumea mare, ori se vor integra pe tradiţiile, obiceiurile, regulile noastre. Vor urma şcolile noastre, vor fi interesaţi cum se munceşte-investeşte în afaceri legale din ţară etc. Pentru că, printre cerinţele din „contract” vor fi eliminarea tuturor infracţiunilor! Nu numai crime, violuri, tîlhării, trafic de persoane, droguri, ţigări, organizări în grupuri mafiote etc., ci inclusiv şpăgile, traficul de influenţă, şantajul, cerşetoria, prostituţia (cîtă vreme va mai fi ilegală!), purtarea abuzivă, agresivă în societate, ne-cumpărarea de bilete de călătorie în mijloacele de transport public, purtarea unor alte porturi nespecifice poporului român şi european, aglomerarea trotuarelor în mod inutil (nici măcar cu coji de seminţe sau alte deşeuri…) şi multe alte asemenea mărunţişuri pe care deja nici nu le mai băgăm de seamă.

Sună cam drastic, nu? Da, dar pentru a respecta toate astea vor lua o grămadă maare de bani. Aşa, degeaba. Adică nu degeaba. Respectînd nişte cerinţe sau plecînd în lumea mare unde nu sunt plătiţi să respecte regulile. Vor fi obligaţi să se intereseze care sunt regulile ca să ştie ce să respecte şi ce nu. Vor face şcoli unde să înveţe aceste reguli. Se vor integra în colectivele majoritare ca să „fure prin mimetism” aceste reguli. Pentru că la asta sunt cei mai talentaţi! Sunt specialişti la cîntatul după ureche şi la meşteşuguri ce presupun copierea unui original Să vadă ce să mai poată specula, de unde să mai cîrpească un ceva în plus. Că, de! Aşa sunt ei. De aceea şi regulile vor trebui ţinute tot timpul la curent cu …tendinţele lor. Sancţionate prompt dacă sunt negative şi adăugite la contract. În cazul unui cumul de factori (şcoală, educaţie, respectarea regulilor etc.) vor ajunge să-şi schimbe natura. De lene, de voie de nevoie. Desigur şi dacă societatea va şti să convertească stilul lor de „recrutori de talente” şi vor şti să canalizeze în mod ştiinţific fiecare om către locul lui. Folosindu-se chiar tehnologiile brevetate de ţigani! Dar în folosul întregii societăţi.

Admir foarte mult dorinţa lor de libertate. De independnţă. Cu condiţia ca acea libertate la care aspiră să nu fie o simplă răzvrătire, un huliganism ieftin. Am eu o vorbă: „dacă vrei să fii un lup liber şi nu unul de haită sau un cîine în lanţ, trebuie să accepţi faptul că uneori, pentru a supravieţui, trebuie să manînci şi hoituri”... Aşadar, nu respecţi regula din contractul social româno-ţigănesc, eşti liber să pleci oriunde ţi se permite să fii infractor. Lumea e mare. Drum bun!

vineri, 11 martie 2011

Problema ţigănească

În anul 1988, la o şedinţă de partid (PCR) se discutau "tezele" în pregătirea celui de-al XIV Congres al PCR, în lumina cuvîntărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, mult iubitul nostru conducător, Preşedinte al României, Secretar General al Partidului şi Comandant Suprem al forţelor noastre armate. Desigur, genial conducător, Cîrmaciul din Carpaţi ...şi sinistra sa soţie.
C
a un ultim om ce eram (şi sînt şi acuma!) mi-am permis să iau şi eu cuvîntul să-mi spun o părere. Unul dintre puncte era denumit "omogenizarea socială". În cadru statutar, mi-am permis să critic "omogenizarea întregului popor", cu toate naţionalităţile, indiferent de sex, vîrstă sau origine socială. Am argumentat eu acolo că omogenizarea românilor cu ungurii, nemţii, sîrbii etc., etc. este perfect posibilă. Dar omogenizarea cu ţiganii, în acel context, era ceva ce depăşea ştiinţifico-fantasticul. Nu vă plictisesc cu argumentele mele de atunci. Am să revin, probabil. Ideea e că m-am ales cu un vot de blam cu avertisment (aproape de excluderea din partid) ceea ce pe vremea aceea ar fi însemnat aproape puşcăria politică. Sa fim serioşi! Nu am fost un dizident. Am fost doar un umil limbric care se chinuia să supravieţuiască într-un sistem perfect etanş.
Deci, ţiganii! De atunci, am tot argumentat şi am tot spus că dacă nu se conştientizează această problemă, se va acutiza şi se va croniciza. În loc de un tratament cu ceaiuri şi prişniţe se va ajunge la antibiotice, ba chiar la bisturiul chirurgului. Din păcate, după mulţi ani de ignorare a acestei "boli" s-a ajuns aproape la tratamentul cu medicamente finale în metastaze: gropamin, clopotirol, popa-ciclină, cimitirol. Desigur se mai fac încercări de împachetări cu nămol de Techirghiol. Nu că ar avea vreo eficienţă! Ne ajută să ne obişnuim cu pămîntul...
Uite mai jos cîteva din postările mele mai recente de pe blog. Asta pentru a nu mai relua argumentele mele referitoare la problema ţigănească. http://marstef33.blogspot.com/2011/02/amenda-doua-electro-socuri-si-puncte-de.html; ...tradarea liantul national; ...go-from-home-romanian; ...controlul-social; ...in-ziua-de-astazi-o-mare-problema-de-imagine; ...eruptie-de-anticoruptie-fara-hei-rupţie; ...supa-crema-cu-delicioasa-maghiarime; ...examenul-de-buletin; ...mămica-cea-lacomă; ...scandal-pentru-amprente; ...plus-50%;
...şi multe altele care au mai fost sau o să mai fie! La care adaug postările de pe sait: http://www.marstef.3x.ro/jassume.htm; http://www.marstef.3x.ro/invatamint.htm. Referiri mai am şi în colecţia de reviste "Iniţial" sau în broşurică, găsibile pe acelaşi sait.
Aş vrea să precizez odată-pentru-totdeauna că nu am absolut nimic cu oamenii-ţigani. Nu am nimic cu oamenii-maghiari, cu evreii, cu ruşii, cu americanii, chinezii, arabii, turcii, australienii, pinguinii sau cu paianjenii ori alte specii de vieţuitoare. Oameni, animale, insecte, plante, roci ale solului sau subsolului! Dar atunci cînd este o problemă, primul pas ca să fie rezolvată este conştientizarea ei. Să vedem simptomele, să vedem cauzele, să vedem posibilele variante de ocolire-optimizare-integrare etc., etc.
Urletele, înjurăturile, bîtele, bătaia, crima, eutanasierea, sterilizarea şi alte asemenea aberaţii nu pot fi alternative realiste. Pot fi nişte "răcoriri de moment" fără să rezolve problema, de fapt. Că este o mare problemă, se vede şi din acţiunile Europei, din impactul asupra opiniei publice mondiale, din modul cum sîntem văzuţi, receptaţi de TOATĂ populaţia restului lumii. Cine mai scoate un sunet în alt sens, că am avea vreo vină, că ..."şi românii nu numai ţiganii", ar fi mai bine să-şi bage sunetul înapoi în gît şi să tacă puţin. Să nu rateze marea şansă de a tăcea, cum s-ar zice...
Nu vreau să plictisesc. Pe scurt, o soluţie interesantă mi s-a părut cea găsită de olandezi. Precizez că nu sînt documentat foarte bine şi s-ar putea să fiu în eroare! Se pare că, exasperaţi de felul de a fi şi de a acţiona al ţiganilor, olandezii au făcut un calcul strict matematico-economic. Cît îi costă reparaţiile, pagubele distrugerilor, tilhăriilor, excrocheriilor, recuperarea fizică şi psihică a victimelor etc., întreţinerea ţiganilor prin puşcării şi toate celelalte "realizate" de ţigani? ...şpe milioane de euro (guldeni, ce aveau ei atunci). OK! Dragi ţigani, hai la conferinţă! Băi băieţi, uite atîta ne costă că existaţi voi pe pămînturile noastre. Nu ar fi mai bine să vă dăm noi banii ăştia în mod direct? DAR în schimb, să nu mai auzim de voi. Trăiţi aici, dacă vă convine. Vă vedeţi de treabă ca toţi ceilalţi olandezi, dar fără să ne deranjaţi. Lună de lună veniţi CU TOŢII la birourile pe care le vom creea special pentru qestia asta şi vă luaţi banii. Nu trebuie să munciţi, nu trebuie să faceţi şcoală, nu trebuie nici măcar să vă spălaţi pentru asta. DACĂ VREŢI vă oferim consultaţie medicală gratuită, judiciară, economică etc. În plus, aveţi acces la orice facilitate pusă la dispoziţie cetăţenilor olandezi, dacă respectaţi regulile noastre, fără să ieşiţi în evidenţă cu absolut nimic. Bine, olandezii au făcut mult mai multe dar nu vreau acuma să vă mai plictisesc cu argumente prea lungi. Cred că această "şpagă" socială ar funcţiona şi la noi. Poate că mulţi cetăţeni de alte etnii vor veni grăbiţi să se "înscrie" la etnia ţigănească. Poate că sărăcia noastră nu ne va permite să facem acelaşi lucru ca olandezii. Poate încă multe altele, la fel. Dar credeţi-mă pe cuvînt: trebuie găsită o soluţie! Aşa nu mai merge! Din păcate pentru noi şi pentru ei, este că, nivelul de frustrare al românilor (mă rog, noi toţi ăştialalţi care avem cetăţenia română) este din ce în ce mai mare. Sîntem extrem de aproape să izbucnim cum numai noi ştim să o facem atunci cînd avem o problemă. Răbdăm noi ce răbdăm, dar şi cînd explodăm...
Sincer, în acest moment nu cred că o să explodăm. O să mai suferim mulţi ani ruşinile astea. Dar începe să se simtă acea acumulare spre acţiuni concrete. Ceea ce înseamnă că ne apropiem de un punct de forţă. Ar mai fi timp pentru alternative. Cu condiţia ca liderii etniei (practic TOATĂ conducerea României de 20 de ani încoace!!!) să accepte faptul că au ajuns acolo. Adică acolo unde e momentul să se oprească. Nu e deranjant atît de tare faptul că cineva fură din avutul ţării, că te face de cacao peste tot. Deranjant e că nişte mari şefi coordonează cu două măsuri. Fac reguli pentru majoritate şi excepţii pentru minoritate. Întotdeauna reguli restrictive pentru cei mulţi şi avantaje grosolane pentru cei "puţini". Am pus "puţini" în ghilimele pentru că - din păcate - nu mai sînt deloc puţini. În curînd vor fi mai mulţi ca noi şi nu vom mai putea nici măcar respira de sub bocancul lor înfiptu-ne-n gît. Voi mai reveni pe această temă. Scuze pentru exprimările deranjante şi eventual pentru acele argumente care ar putea supăra pe unii sau pe alţii. În virtutea dreptului meu de liberă exprimare mi-am permis să "mă exprimez"... Oricum, nu vă faceţi probleme. Nu o să citească nici draku' pe blogul ăsta al meu!