În ziua de astăzi, o mare problemă de imagine (şi de fapt) a României o reprezintă copiii din canale, din boscheţi, micii infractori, cerşetori, copiii familiilor dezorganizate. Aceştia (în covîrşitoare majoritate) ajung în cel mai sigur şi evident-previzibil mod, viitori infractori.
Nu se iau măsuri concrete în privinţa educării într-un mod mai eficient a tinerilor din aceste categorii. Se fac unele campanii de ajutorare în preajma sărbătorilor religioase, în preajma campaniilor electorale. În rest… Trebuie remarcat faptul că un copil trebuie să mănînce hrană de cel puţin trei ori pe zi. Dar hrana unui copil în creştere este şi educaţia, ştiinţa, cunoaşterea. Dacă modelele sunt nişte părinţi beţivani, cu profunde tare morale, fizice sau/şi psihice, cu mari carenţe de educaţie, în mod evident, copiii care acum se formează nu vor avea nimic de cîştigat de la asemenea modele. Cît despre societatea care produce în mod conştient, pe bandă rulantă mii şi sute de mii de asemenea rebuturi, în numele unei pretinse „acordări de drepturi specifice minorităţii”, … această societate, cum spuneam, este o societate condamnată la ostracizare perpetuă. Şi nu doar ostracizare!
Aşa cum românii se străduiesc să adopte obiceiurile şi legile noii ţări în care dorim să fim admişi, acceptaţi (Europa), pentru a nu exista nici un fel de diferenţă flagrantă între culturile şi organizările noastre sociale, pare logic ca şi acele minorităţi etnice, culturale sau de alt fel să se străduiască să adopte legile, obiceiurile şi comportamentele populaţiei majoritare din ţara gazdă. Indiferent că este ţigan, ungur sau ROMÂN 100%, cetăţeanul din România – născut român sau (de)venit după aceea – trebuie să se integreze (că vrea sau nu) în societatea majoritară. Fără nici o discuţie, fără nici un argument ocolitor.
Pentru a se putea pune la punct o forţare a grupurilor minoritare (indiferent că sunt minorităţi etnice, geografice, culturale, sexuale…) se poate acţiona în felurile clasice, legale dar şi prin alte metode. Desigur, educaţia ar fi principalul liant şi unificator al felului de a fi şi de a gîndi al tuturor românilor, în mod teoretic vorbitori ai aceleiaşi limbi oficiale şi supuşi ai aceloraşi legi, tradiţii, obiceiuri etc.
Soluţia pe care o propun acum poate forţa chiar dacă nu într-un mod evident şi direct, măcar în plan psihologic, o atragere, a viitoarelor generaţii către lege şi ordine.
Pe scurt, titlul soluţiei ar fi „Decăderea din drepturile părinteşti” pentru cele mai mici greşeli a celor din grupurile „sensibile” ca generatoare de probleme. Ruperea lanţului de transmitere din generaţie în generaţie a aşa ziselor tradiţii etnico-culturale va reduce cu mult sporul natural de infracţionalitate. Pentru a fi mai drastici se pot imagina şi alte trepte mai grele de pedepsire a celor cu păcate mai mari, recidivişti şi cei care dovedesc sistematic că nu se pot integra în societatea gazdă. Printre acestea, ar putea fi: 1.limitarea procreării şi a dreptului de a creşte, educa, adopta sau înfia copii; 2.interzicerea procreării sau chiar 3.sterilizarea. Poate suna rasist, fascist. Dar reglementarea se poate aplica doar contra infractorilor recidivişti, rebuturilor umane şi sociale dovedite în mod sistematic şi repetat. Infractori, indiferent de caracteristicile rasiale sau etnice. Este de neconceput să ai copii pe care să-i violezi, să-i maltratezi, să-i ucizi, să-i neglijezi, trafichezi, exploatezi etc. etc. Pedepsirea nemernicilor prin îndepărtarea de proprii copii nici măcar nu poate fi privită ca pe o pedeapsă pentru aceştia, ci chiar ca pe o uşurare pentru ei!
Pe de altă parte, pentru a mai reduce din "rădăcinile" infracţionalităţii trebuie acţionat şi pe plan preventiv. Aţi văzut ce frază tip am produs? Parcă-mi şi străluceşte cascheta-n soare... Bun, să revin: observăm cu toţii că infractorii cei mai periculoşi se bazează pe familie, pe clan. La televizor, ştirile cele mai spectaculoase conţin isprăvile clanului nu-ştiu-care, cu săbii, pistoale, tancuri, tunuri, ţepe şi-un kil de pene pentru poliţişti, să aibă ce să le sufle-n c...colţuri.
Soluţia: confiscarea averii. Dar nu aşa, simplu şi doar personal. Cu întindere asupra familiei. Certo, asta ar trebui să întărească SRI-ul, dîndu-i şi dreptul să aresteze etc. Ce păzeşte familia, care este prima chemată să educe şi să vegheze asupra propriilor progenituri? Nu păzeşte? Plăteşte! Nu veghează? Plăteşte! Simplu. Nu poţi ignora faptele propriilor tăi copii, fără să fii vinovat în egală măsură. Sigur că de la o vîrstă, în care copiii tăi s-au majorat, nu mai ai putere prea mare asupra lor. Dar dacă vezi că nu te ascultă şi sînt infractori, ai obligaţia morală să ceri ajutorul instituţiilor. Nu îl ceri, eşti complice. Vinovat. Deci, plăteşti. Confiscarea averii, aşa cum spuneam. Poate aşa mai scăpăm de nişte turnuleţe...
Ca o sugestie, pedeapsa confiscării parţiale sau totale a proprietăţilor se poate întinde pînă la rude de gradul 4 şi chiar mai încolo dacă gospodăresc şi locuiesc împreună. Nu ai cum să nu vezi că fiul tău vine cu maşini ultra, sparge bani pe ţoale de firmă, bijuterii dar nu-şi pune ceasul să sune ca să meargă la slujbă. Şi ce dacă sesizezi "organele" în mod nejustificat? Poate că juniorul chiar are o firmă de intermedieri şi îşi face banii în mod legal. Organele vor consemna buna ta intenţie şi scapi de efectul confiscării averii tale, în cazul că totuşi beizadeaua are apucături razna. Postarea prezentă, merită şi nişte contra-argumente, vorba lu' Mark Twain: "După ce am scris în ziarul de ieri că dl. X nu merită nici măcar scuipat, am fost obligat să-mi cer scuze şi să-mi retractez spusele. Aşadar, scuze domnule X, retractez: meritaţi din plin!" Evident că nu e aşa cum spun eu şi nu o să fie niciodată aşa. Dar ce, nu am voie şi eu să spun nişte prostii? Uite, tocmai am spus aici, în ultima frază. Numai prostii!
Nu se iau măsuri concrete în privinţa educării într-un mod mai eficient a tinerilor din aceste categorii. Se fac unele campanii de ajutorare în preajma sărbătorilor religioase, în preajma campaniilor electorale. În rest… Trebuie remarcat faptul că un copil trebuie să mănînce hrană de cel puţin trei ori pe zi. Dar hrana unui copil în creştere este şi educaţia, ştiinţa, cunoaşterea. Dacă modelele sunt nişte părinţi beţivani, cu profunde tare morale, fizice sau/şi psihice, cu mari carenţe de educaţie, în mod evident, copiii care acum se formează nu vor avea nimic de cîştigat de la asemenea modele. Cît despre societatea care produce în mod conştient, pe bandă rulantă mii şi sute de mii de asemenea rebuturi, în numele unei pretinse „acordări de drepturi specifice minorităţii”, … această societate, cum spuneam, este o societate condamnată la ostracizare perpetuă. Şi nu doar ostracizare!
Aşa cum românii se străduiesc să adopte obiceiurile şi legile noii ţări în care dorim să fim admişi, acceptaţi (Europa), pentru a nu exista nici un fel de diferenţă flagrantă între culturile şi organizările noastre sociale, pare logic ca şi acele minorităţi etnice, culturale sau de alt fel să se străduiască să adopte legile, obiceiurile şi comportamentele populaţiei majoritare din ţara gazdă. Indiferent că este ţigan, ungur sau ROMÂN 100%, cetăţeanul din România – născut român sau (de)venit după aceea – trebuie să se integreze (că vrea sau nu) în societatea majoritară. Fără nici o discuţie, fără nici un argument ocolitor.
Pentru a se putea pune la punct o forţare a grupurilor minoritare (indiferent că sunt minorităţi etnice, geografice, culturale, sexuale…) se poate acţiona în felurile clasice, legale dar şi prin alte metode. Desigur, educaţia ar fi principalul liant şi unificator al felului de a fi şi de a gîndi al tuturor românilor, în mod teoretic vorbitori ai aceleiaşi limbi oficiale şi supuşi ai aceloraşi legi, tradiţii, obiceiuri etc.
Soluţia pe care o propun acum poate forţa chiar dacă nu într-un mod evident şi direct, măcar în plan psihologic, o atragere, a viitoarelor generaţii către lege şi ordine.
Pe scurt, titlul soluţiei ar fi „Decăderea din drepturile părinteşti” pentru cele mai mici greşeli a celor din grupurile „sensibile” ca generatoare de probleme. Ruperea lanţului de transmitere din generaţie în generaţie a aşa ziselor tradiţii etnico-culturale va reduce cu mult sporul natural de infracţionalitate. Pentru a fi mai drastici se pot imagina şi alte trepte mai grele de pedepsire a celor cu păcate mai mari, recidivişti şi cei care dovedesc sistematic că nu se pot integra în societatea gazdă. Printre acestea, ar putea fi: 1.limitarea procreării şi a dreptului de a creşte, educa, adopta sau înfia copii; 2.interzicerea procreării sau chiar 3.sterilizarea. Poate suna rasist, fascist. Dar reglementarea se poate aplica doar contra infractorilor recidivişti, rebuturilor umane şi sociale dovedite în mod sistematic şi repetat. Infractori, indiferent de caracteristicile rasiale sau etnice. Este de neconceput să ai copii pe care să-i violezi, să-i maltratezi, să-i ucizi, să-i neglijezi, trafichezi, exploatezi etc. etc. Pedepsirea nemernicilor prin îndepărtarea de proprii copii nici măcar nu poate fi privită ca pe o pedeapsă pentru aceştia, ci chiar ca pe o uşurare pentru ei!
Pe de altă parte, pentru a mai reduce din "rădăcinile" infracţionalităţii trebuie acţionat şi pe plan preventiv. Aţi văzut ce frază tip am produs? Parcă-mi şi străluceşte cascheta-n soare... Bun, să revin: observăm cu toţii că infractorii cei mai periculoşi se bazează pe familie, pe clan. La televizor, ştirile cele mai spectaculoase conţin isprăvile clanului nu-ştiu-care, cu săbii, pistoale, tancuri, tunuri, ţepe şi-un kil de pene pentru poliţişti, să aibă ce să le sufle-n c...colţuri.
Soluţia: confiscarea averii. Dar nu aşa, simplu şi doar personal. Cu întindere asupra familiei. Certo, asta ar trebui să întărească SRI-ul, dîndu-i şi dreptul să aresteze etc. Ce păzeşte familia, care este prima chemată să educe şi să vegheze asupra propriilor progenituri? Nu păzeşte? Plăteşte! Nu veghează? Plăteşte! Simplu. Nu poţi ignora faptele propriilor tăi copii, fără să fii vinovat în egală măsură. Sigur că de la o vîrstă, în care copiii tăi s-au majorat, nu mai ai putere prea mare asupra lor. Dar dacă vezi că nu te ascultă şi sînt infractori, ai obligaţia morală să ceri ajutorul instituţiilor. Nu îl ceri, eşti complice. Vinovat. Deci, plăteşti. Confiscarea averii, aşa cum spuneam. Poate aşa mai scăpăm de nişte turnuleţe...
Ca o sugestie, pedeapsa confiscării parţiale sau totale a proprietăţilor se poate întinde pînă la rude de gradul 4 şi chiar mai încolo dacă gospodăresc şi locuiesc împreună. Nu ai cum să nu vezi că fiul tău vine cu maşini ultra, sparge bani pe ţoale de firmă, bijuterii dar nu-şi pune ceasul să sune ca să meargă la slujbă. Şi ce dacă sesizezi "organele" în mod nejustificat? Poate că juniorul chiar are o firmă de intermedieri şi îşi face banii în mod legal. Organele vor consemna buna ta intenţie şi scapi de efectul confiscării averii tale, în cazul că totuşi beizadeaua are apucături razna. Postarea prezentă, merită şi nişte contra-argumente, vorba lu' Mark Twain: "După ce am scris în ziarul de ieri că dl. X nu merită nici măcar scuipat, am fost obligat să-mi cer scuze şi să-mi retractez spusele. Aşadar, scuze domnule X, retractez: meritaţi din plin!" Evident că nu e aşa cum spun eu şi nu o să fie niciodată aşa. Dar ce, nu am voie şi eu să spun nişte prostii? Uite, tocmai am spus aici, în ultima frază. Numai prostii!
