Se spune că un popor, o societate (în general) este un sistem relativ omogen, ţesut în jurul unui grup de oameni cu interese (în principal economice) comune, cu aceeaşi limbă, într-o aceeaşi zonă geografică. Mă rog şi alte caracteristici, nu le mai enumăr. Ideea este că individul, micul grup (familie, sat) şi chiar marele grup (zonă, regiune) acceptă să cedeze o parte din suplusul realizat, către elită, pentru a se putea organiza un sistem comun de protecţie (militară, legislativă, sanitară, comercială etc.), comunicare şi multe altele. Deja v-am plictisit? Scuze! De fapt vroiam să ajung la faptul că, în cazul nostru nu se întîmplă aşa. Sîntem furaţi, păcăliţi, lăsaţi în fundul gol atît ca indivizi, grupuri mici sau chiar grupuri mari (societatea noastră per ansamblu!).
Teoretic, armata trebuie să ne apere de agresiunile masive din exterior. Poliţia trebuie să asigure integritatea şi liniştea noastră civilă, în interiorul graniţelor. La fel, SIE trebuie să asigure un aflux de imagine pozitivă, bani, tehnologii, oportunităţi etc., dinspre exterior (indiferent de unde) către ţara-mamă. SRI "dimpotrivă" ar trebui să asigure păstrarea lucrurilor bune în interior. Chiar şi "bubele" care trebuie bine ascunse. Ca să nu mai continui nici pe această linie că mă daţi la draku' de nu mă văd... Atîta gargară degeaba!
Concret, mă voi referi la două exemple mai puţin observate de "organe". Presiunea de a permite "exportul de copii" ţinută în frîu de o foarte mică rămăşiţă a ceea ce ar trebui să fie Statul Român. Marii profitori insistă să ne ia copiii. Pe vremuri, turcii luau tribut în aur şi copii. Ca o paralelă în timp, uite că şi actualii cotropitori tot copiii ni-i vor. Aurul ni l-au luat de mult. A mai rămas ceva pe la Roşia Montană, dar staţi liniştiţi că o să rămînem şi fără ăla. În cazul că s-ar putea pune în aplicare externalizarea adopţiilor către oricine-de-oriunde, am putea spune că nu mai avem, chiar nici o speranţă. Zic eu. Pentru că ştiu cum acţionează nişte rechini flămînzi, care nu ţin cont de nimic. Aşa cum fac şi ţiganii care fură, cumpără, atrag, şantajează, controlează etc. copiii dintr-o zonă de interes, tot aşa vor face-o şi străinii. Au găsit unul sau mai mulţi copii interesanţi? Ne trebuie! Îi cumpărăm. Băi, nu vi-i dăm nici pentru... Nu? Pac un accident mortal în care tatăl de familie rămîne cu creierii pe asfalt. Mama? în 3-6 luni rămîne cu datoriile, fără avere, fără speranţă, se "sinucide". Copiii? Musai trebe asistaţi social, plasaţi, înfiaţi "în familii serioase, de rasă pură, neapărat din străinătate". Credibil şi groaznic de naşpa.
Cazul doi. Deja funcţionează! Poliţia doarme-n cizme. SRI-ul urmăreşte ziariştii care le tulbură somnul-cel-liniştit (fir-ar mama lor de ticăloşi!). Justiţia, după cum se ştie, e contra cetăţeanului în cazul că are vreo problemă cu Statul. Restul? Care-rest? Băncile dau credite agresive. Dar agresive rău de tot. Îţi intră zînul în suflet, vine furnicuţa şi cu greierele peste tine, dau buzna piticii prin toată curtea şi grădina ta pentru orice, purceluşul îţi grohăie din toate poziţiile... Pe partea cealaltă, din toate zările, din Zenit, Nadir, din a patra dimensiune, deja din interiorul celor mai intime celule ale tale, răzbat sunete, flashuri, chestii-trestii publicitare de nu mai ai nici o şansă. Ulise a stat legat de catarg iar vîslaşii lui aveau ceară în urechi. Dar tu, bietule cetăţean? Catargul tău sînt băncile iar ceara este publicitatea. Ai pus-o! Gata eşti! Şi tot iei un pic de colo, dai dincolo, mai un credit mai o faianţă, mai o rablă, mai un card mai un mol, mai o descoperire mai o vacanţă, mai o ipotecă mai nişte electrocasnice, mai un CAR mai nişte cheltuieli inutile şi snoabe mai o... hooo că nu mai ai de unde... dar reclama zice să iau acu şi să plătesc la anu', mă mai împrumut pe la prieteni mai uit să dau la timp o rată, mai iau un portbagaj de prostii de la supermarket, mai ...
...cioc-cioc! Portăreeluuu' Nenea e acasă? Hai că am venit cu executarea! Silită! Scoate leu' sărăntocule! Da, bine, vino mîine că azi... mai am de mers pînă la piaţă că am văzut o chestie super faină, aia de la televizor de la teleşop...
Bine mă nene dar eşti asigurat, nu-i aşa? Cînd ţi-ai luat creditul, aşa-i că ţi s-a făcut asigurare de viaţă? Păi, evident! Că dacă păţesc ceva, nici o problemă, că banca îşi recuperează totul şi noi sîntem onorabili, corecţi etc., bla, bla, bla. Măi fraier coclit ce eşti! Dar ţi-a trecut prin cap că banca s-ar putea să chiar NU vrea ca tu să-ţi poţi plăti creditul ăla nenorocit de 5-6000 de euro? Cum aşa? Simplu, dobitoc de român "apărat" pe banii tăi de nişte SRI-şti nepoţi, incompetenţi şi habarnişti. Angajaţi unii pe alţii numai pentru că au avantaje şi salarii mari. O instituţie atît de pîrlită că nu are voie nici să aresteze, nici să ancheteze. Şi asta prin lege! Halal ţară, halal popor! La un moment dat, banca va externaliza "recuperearea creditelor" către terţe firme. Dar nu şi asigurarea ta pe viaţă. La alt moment dat, te vei îmbolnăvi de deces prin sinucidere, boală, accident, mă rog ceva interesant şi palpitant, acolo. Metode sînt destule. Cine cîştigă în loc de recuperarea unui credit nenorocit de doi lei cteva milioane? Banca sau cine stă în spatele şandramalei. Românaşul? Rămîne să bată din buze sau să bată cuiele în copîrşeu. Nu a fost nici client, nici stăpîn, vinovat sau nu şi nici măcar victimă! A fost o simplă etapă, o cifră din planul unor mafioţi. Nimerit întîmplător (sau ţintit) în şuvoiul marelui kapital.
Teoretic, armata trebuie să ne apere de agresiunile masive din exterior. Poliţia trebuie să asigure integritatea şi liniştea noastră civilă, în interiorul graniţelor. La fel, SIE trebuie să asigure un aflux de imagine pozitivă, bani, tehnologii, oportunităţi etc., dinspre exterior (indiferent de unde) către ţara-mamă. SRI "dimpotrivă" ar trebui să asigure păstrarea lucrurilor bune în interior. Chiar şi "bubele" care trebuie bine ascunse. Ca să nu mai continui nici pe această linie că mă daţi la draku' de nu mă văd... Atîta gargară degeaba!
Concret, mă voi referi la două exemple mai puţin observate de "organe". Presiunea de a permite "exportul de copii" ţinută în frîu de o foarte mică rămăşiţă a ceea ce ar trebui să fie Statul Român. Marii profitori insistă să ne ia copiii. Pe vremuri, turcii luau tribut în aur şi copii. Ca o paralelă în timp, uite că şi actualii cotropitori tot copiii ni-i vor. Aurul ni l-au luat de mult. A mai rămas ceva pe la Roşia Montană, dar staţi liniştiţi că o să rămînem şi fără ăla. În cazul că s-ar putea pune în aplicare externalizarea adopţiilor către oricine-de-oriunde, am putea spune că nu mai avem, chiar nici o speranţă. Zic eu. Pentru că ştiu cum acţionează nişte rechini flămînzi, care nu ţin cont de nimic. Aşa cum fac şi ţiganii care fură, cumpără, atrag, şantajează, controlează etc. copiii dintr-o zonă de interes, tot aşa vor face-o şi străinii. Au găsit unul sau mai mulţi copii interesanţi? Ne trebuie! Îi cumpărăm. Băi, nu vi-i dăm nici pentru... Nu? Pac un accident mortal în care tatăl de familie rămîne cu creierii pe asfalt. Mama? în 3-6 luni rămîne cu datoriile, fără avere, fără speranţă, se "sinucide". Copiii? Musai trebe asistaţi social, plasaţi, înfiaţi "în familii serioase, de rasă pură, neapărat din străinătate". Credibil şi groaznic de naşpa.
Cazul doi. Deja funcţionează! Poliţia doarme-n cizme. SRI-ul urmăreşte ziariştii care le tulbură somnul-cel-liniştit (fir-ar mama lor de ticăloşi!). Justiţia, după cum se ştie, e contra cetăţeanului în cazul că are vreo problemă cu Statul. Restul? Care-rest? Băncile dau credite agresive. Dar agresive rău de tot. Îţi intră zînul în suflet, vine furnicuţa şi cu greierele peste tine, dau buzna piticii prin toată curtea şi grădina ta pentru orice, purceluşul îţi grohăie din toate poziţiile... Pe partea cealaltă, din toate zările, din Zenit, Nadir, din a patra dimensiune, deja din interiorul celor mai intime celule ale tale, răzbat sunete, flashuri, chestii-trestii publicitare de nu mai ai nici o şansă. Ulise a stat legat de catarg iar vîslaşii lui aveau ceară în urechi. Dar tu, bietule cetăţean? Catargul tău sînt băncile iar ceara este publicitatea. Ai pus-o! Gata eşti! Şi tot iei un pic de colo, dai dincolo, mai un credit mai o faianţă, mai o rablă, mai un card mai un mol, mai o descoperire mai o vacanţă, mai o ipotecă mai nişte electrocasnice, mai un CAR mai nişte cheltuieli inutile şi snoabe mai o... hooo că nu mai ai de unde... dar reclama zice să iau acu şi să plătesc la anu', mă mai împrumut pe la prieteni mai uit să dau la timp o rată, mai iau un portbagaj de prostii de la supermarket, mai ...
...cioc-cioc! Portăreeluuu' Nenea e acasă? Hai că am venit cu executarea! Silită! Scoate leu' sărăntocule! Da, bine, vino mîine că azi... mai am de mers pînă la piaţă că am văzut o chestie super faină, aia de la televizor de la teleşop...
Bine mă nene dar eşti asigurat, nu-i aşa? Cînd ţi-ai luat creditul, aşa-i că ţi s-a făcut asigurare de viaţă? Păi, evident! Că dacă păţesc ceva, nici o problemă, că banca îşi recuperează totul şi noi sîntem onorabili, corecţi etc., bla, bla, bla. Măi fraier coclit ce eşti! Dar ţi-a trecut prin cap că banca s-ar putea să chiar NU vrea ca tu să-ţi poţi plăti creditul ăla nenorocit de 5-6000 de euro? Cum aşa? Simplu, dobitoc de român "apărat" pe banii tăi de nişte SRI-şti nepoţi, incompetenţi şi habarnişti. Angajaţi unii pe alţii numai pentru că au avantaje şi salarii mari. O instituţie atît de pîrlită că nu are voie nici să aresteze, nici să ancheteze. Şi asta prin lege! Halal ţară, halal popor! La un moment dat, banca va externaliza "recuperearea creditelor" către terţe firme. Dar nu şi asigurarea ta pe viaţă. La alt moment dat, te vei îmbolnăvi de deces prin sinucidere, boală, accident, mă rog ceva interesant şi palpitant, acolo. Metode sînt destule. Cine cîştigă în loc de recuperarea unui credit nenorocit de doi lei cteva milioane? Banca sau cine stă în spatele şandramalei. Românaşul? Rămîne să bată din buze sau să bată cuiele în copîrşeu. Nu a fost nici client, nici stăpîn, vinovat sau nu şi nici măcar victimă! A fost o simplă etapă, o cifră din planul unor mafioţi. Nimerit întîmplător (sau ţintit) în şuvoiul marelui kapital.
Cumpăr ceară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu