Aşa cum ştim, industria cinematografică mondială are capitala în SUA, Hollywood. Momentul de vîrf al lor este decernarea Oscar-urilor. Cinematografia face parte din mass media şi la fel ca orice componentă din complexul mecanism de damblagit la cap omenirea, are proprietari, nişte interese, strategii, planuri etc.
Uite cum un nene de culoare vrea să tragă cu puşca într-o tanti albastră! dar n-o vede aşa că un alt nene se uită după ea: "băi de ce aţi tăiat poza aia, că n-o mai văd"?
Cum se face că un film exclusiv de război, fără mari calităţi artistice (în afara celor strict legate de arta cinematografică!) ia faţa unui film, mai degrabă din zona artistică decît din cea de propagandă de război? Nu că nu ar fi prezent şi războiul în toţi porii acestui al doilea film!... sau că ar fi extra-excepţional... sau că nu ar avea nici un interes prin culisele sale...
Una dintre explicaţii ar fi că orice demers artistic are nevoie de sponsori, finanţatori. S-ar putea să existe o cenzură, un interes mai pe faţă mai pe dos. Un interes ocult, cum s-ar zice. Bagă cineva mîna în foc că nu ar fi aşa? Dacă ne uităm la istoria recentă, de vreo 200 de ani, cam de cînd au început să se iţească la drum alde' USA, vedem şi o grămadă de chestii bine desenate în background. Cine le vedem, adică noi, ăştia duşi cu zmeul. Eu, de exemplu, am văzut că, pe cînd fratele Sam avea o problemă cu razboiul rece şi cu ruşii, au avut nişte serii de filme gen Rambo în care duşmanul cel fioros, şi numai-bun-de-urît-din-tot-sufletul, era fratele nostru Ivan. După ce au terminat-o cu ruşii, industria din pădurea nebună a mai îndulcit-o. Dar au venit la rînd chinezii. Nişte jocuri, nişte filme cu chinezi răi, au apărut (timid însă) pentru că verişorul Chang le-a zis să o "cehengiuiască". Şi pentru că verişorul galben nu ştie de glumă, Sam a trebuit să o lase mai moale. Da, dar Ahmed nu are televizor şi nici nu poate să reacţioneze aşa de repede, prin nisipurile lui, cu cămilele lui. Aşa că Sam şi-a vărsat repede nervii pe el. A devenit duşmanul numărul unu, chiar dacă a aflat-o mult mai tîrziu, cînd şi-a cumpărat şi el televizor.
De fapt, singura vină a lui Ahmed e că doarme pe nişte petrol. Petrolul e negru. Şi drakul e negru, deci şi Ahmed este drakul. Faină logică, nu? Şi atunci, de ce să nu faci nişte filme cu bau-bau în care să arăţi cine e drakul, în caz că naivul contribuabil nu ştie? Dar ce spun eu contribuabil? Eroul, participantul la lupta-contra-răului! El, cetăţeanul american sau aspirantul la sacra cetăţenie, micul Sam, John, Bil, Bob şi-ale lui Mery, Betty etc.
Păi să nu dai tu Oscar la un film cu eroi americani în lupta cu Cel-rău? Dai, că nu dai de la tine. Dai din buzunarul eroilor. Ce probă de machiavelism! Nu numai că lucrezi cu materialul clientului, nu numai că te plătete clientul, îţi face reclamă, te apără, te ridică în slăvi, dar bietul client este cel care de fapt face toată treaba şi îşi mai şi cere scuze că te-a deranjat cînd îţi aduce sacii cu bani. Americanilor tată, noi avem un imn naţional pe care se poate dormi excepţional. Voi ce scuză aveţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu