Examenul de buletin

Dacă tot m-am apucat să vin cu tot felul de propuneri-de-schimbat-lumea uite încă una. Este cvasi-evident că nu se va întîmpla nimic. Nimeni nu va schimba nimic. Dar eu sînt încăpăpăţînat şi pisălog...

Teoretic, vîrsta de 14 ani, este similară cu intrarea copiilor în antecamera maturităţii, odată cu primirea cărţii de identitate. Act obligatoriu pentru toţi copiii, cetăţeni români, operaţiune standardizată pentru fiecare în parte, indiferent de sex, loc de naştere, domiciliu, religie, naţionalitate grad de cultură. O dată cu aceasta, micul cetăţean dobîndeşte şi nişte drepturi: are voie să meargă cu bicicleta pe drumurile publice, cu căruţa, căruciorul alte vehicule; are dreptul să fie angajat, să se căsătorească (uneori cu dispensă, alteori fără); îşi poate începe viaţa socială cu mai multe responsabilităţi, poate să vehiculeze sume de bani fără alte aprobări (la bănci, CEC etc.); începe să aibe şi ceva obligaţii...
În prezent, educarea lor se face în principal în familii sau în şcoli. Controlul social se face tot prin intermediul familiei şi al şcolii. Dar... din păcate, instituţia Şcoală - de multe ori - este superficială şi nu abordează toate problemele esenţiale. Familia, tot mai ocupată şi stresată sau sărăcită, destrămată sau lipsă în foarte multe din cazuri (părinţi morţi, divorţaţi, plecaţi la muncă în ţară sau străinătate etc.) La scurt timp, mulţi tineri inocenţi cad pradă reţelelor de prostituţie, de trafic de carne vie, victime ale accidentelor rutiere, infracţionalitate (victime sau autori de violuri, tîlhării ş.a.), alte întîmplări care lasă "urme tragice".
Prevenirea acestora s-ar putea face dacă (pe lîngă ceea ce se face în şcoală şi în familie), autorităţile din comunităţile locale sau Poliţia sau Inspectoratul pentru Protecţia Copilului ar avea în desfăşurare o campanie permanentă de educare/prevenire. Ar fi suficient ca o zi din viaţa acestor tineri să fie pusă la dispoziţia autorităţilor. O zi (obligatorie!) în care să le fie prezentate filme, să li se vorbească, să li se explice, să li se răspundă la întrebări. Ar fi de preferat ca la aceste prezentări/examene să fie separaţi băieţii de fete. Ar da o notă de seriozitate. Ziua ar putea fi încheiată cu un "examen". Un chestionar simplu la care să poată răspunde chiar dacă nu ştiu să scrie sau să citească. Odată cu primirea buletinului (cărţii de identitate) să li se înmîneze şi o broşură (CD), care să rezume informaţiile prezentate în "ziua pentru maturitate". Informaţiile esenţiale ar putea face referiri la: reguli de circulaţie pentru pietoni, biciclişti, căruţaşi; minime informaţii de prim-ajutor (accident, înnec, hemoragii, fracturi etc.); ce să faci în caz de cutremur/incendiu/inundaţie/alte catastrofe; numere de telefon esenţiale (Poliţie, salvare, pompieri, femei agresate...); viaţa sexuală - debut, prevenirea sarcinii şi a îmbolnăvirilor, nu avortului şi nu violului; nu vicii, droguri, prostituţie, ilegalităţi, nu victime ale escrocilor şi a traficului de carne vie; altele (legislaţie, politică, economie, teste sociale, sondaje de opinie etc.)
Cu această ocazie şi senzaţia psihologică va fi mai puternică, va oferi un dram de responsabilitate copiilor (poate şi părinţilor). Vor fi spuse lucruri pe care părinţii se jenează să le spună, le omit sau nu cred că ar fi necesare. Copilul lor este încă un copil, nu are nevoie încă de aşa ceva...