Şi-a fost un nou-deja-vechi cinşpe martie ziua internaţională a celor-ce-vorbesc-moghioreşte. Una din limbile melodioase dar incredibil de greu de învăţat, pentru un deja trecut de prima copilărie. Nu am nimic cu limba. Nu am nimic cu oamenii. Nu am nimic cu ţara de origine şi nici cu cea de destinaţie, nu am nimic cu ţara lor oficială. Nu am nimic, nici măcar cu sărbătoarea lor (cel puţin controversată din punct de vedere istoric şi niţeluş cam dureroasă pentru noi românii).
Apropo de istorie şi de ciudata obligaţie de a respecta "duşmanul" şi de a-i înghiţi aroganţele, chiar la 'jde ani după... E cumva similar cu ce se întîmplă de vreo 50 de ani pe teritoriul fostei ţări Palestina, devenită Israel cu nişte teritorii anexe, palestiniene... vagi... ne-importante... Dacă un palestinian ajunge pînă acolo că se sinucide pentru a protesta, nu ştiu dacă din punct de vedere umanistic mai poate exista vreun grad de comparaţie. Mă rog, hai să zicem că ar fi. Dar ca represalii, pentru că moare un singur cetăţean de etnie ebraică se fac represalii contra unei întregi comunităţi, bombardamente şi raiduri cu zeci de victime, mi se pare un pic cam mult, măcar matematic vorbind dacă nu şi umanistic. Nu e treaba mea ce este acolo, doar observ. Şi fac o comparaţie cu ce se întîmplă pe aici pe la noi.
Aşadar, etnicii maghiari, în virtutea "ne-discriminării" primesc nişte drepturi. Fireşti, normale, corecte, legale, umaniste în fond. Dar uşurel-uşurel se pierde echilibrul prin metoda "feliei de salam" sau a "banului în puşculiţă". Azi un pic, mîine doi pici... Pînă ajungi să vezi că puşculiţa s-a crăpat şi că de fapt tu ai depus de patru-cinci ori mai mult peste volumul ei... E deja prea tîrziu. Puşculiţa spartă e o realitate, banii scurşi sînt un fapt, pierderea materială, morală, umană, istorică sînt deja o... supă cremă (vezi titlul).
Pentru că sînt prea mic ca să fiu băgat în seamă dar şi pentru că nu pot schimba nimic, mă mulţumesc (cu nemulţumire!) să constat că cineva (cine oare?) a pus mîna pe o mare parte a ţărişoarei ăsteia, cu multă perversitate. De 20 de ani s-a creat o enclavă din ce în ce mai mare în jurul a trei judeţe (Harghita, Covasna, Mureş). Purificare etnică, INTERZICEREA limbii române pe acest teritoriu (dacă nu aveţi habar, mai mergeţi pe acolo şi după aceea să vorbiţi!) şi un control foarte strict a tot ce intră şi iese din ABSOLUT toate domeniile (cultural, lingvistic, politic, human resources... desigur economic!). De ce Har-Cov? Dar este vizibil cu multă claritate, pentru oricine are un ochi deschis, măcar. Pentru că sînt la graniţa extremă, depărtată cu restul lumii, a fostului Imperiu Austro- dar mai ales -Ungar. Sînt - şi au fost întotdeauna - mai mulţi maghiari la graniţa României cu Ungaria (Bihor, Arad, Baia Mare, Cluj, Alba, Sălaj, Bistriţa etc.) decît în Mureş, să zicem. Mă rog, acum nu mai este aşa, pentru că acolo nu mai există altceva... Dar dacă unguraşii noştri ar fi început cu un plan de extindere dinspre centru spre extreme, s-ar fi prins toţi. Aşa, au creat un cap de pod hăt departe, taman la capătul... imperiului, l-au finanţat, propagandit-aburit şi uite că acum teritoriul ăsta mititel şi nevinovăţel începe să se extindă uşurel-uşurel către "patria-mamă". Dar de văzut, văd numai ăia care au un singur ochi valid. Că ăialalţi, dorm. Cînd toate judeţele din fostul imperiu vor fi din nou sub stăpînirea cultural-lingvistico-politico-economică a "foştilor" vom avea chef să batem din buze a pagubă.
Uniunea Europeană, în felul şi halul în care merge acum, nu are mari şanse de viitor viabil. Europa se musulmanizează, economia îngenunchează în faţa agresiunii asiatice şi orgoliului prostesc nord american etc., bla-bla. Şi atunci, de că să nu clocească măriile lor maghiareşti o qestie uşurel conservator-extingător? Că doar ..."ce reu facem dache copii noastre invaţe limba maghiare?" Nimic! Numai că din cînd în cînd, ar trebui să mai verificăm unde începe şi unde se termină toleranţa, corectitudinea, fairplay-ul şi unde începe prostia, amînarea şi toate celelalte pagube ale noastre. Care noastre? Că dacă începem să ne învăţăm copiii ungureşte, noi ai cui "noştrii" o să fim?
Apropo de istorie şi de ciudata obligaţie de a respecta "duşmanul" şi de a-i înghiţi aroganţele, chiar la 'jde ani după... E cumva similar cu ce se întîmplă de vreo 50 de ani pe teritoriul fostei ţări Palestina, devenită Israel cu nişte teritorii anexe, palestiniene... vagi... ne-importante... Dacă un palestinian ajunge pînă acolo că se sinucide pentru a protesta, nu ştiu dacă din punct de vedere umanistic mai poate exista vreun grad de comparaţie. Mă rog, hai să zicem că ar fi. Dar ca represalii, pentru că moare un singur cetăţean de etnie ebraică se fac represalii contra unei întregi comunităţi, bombardamente şi raiduri cu zeci de victime, mi se pare un pic cam mult, măcar matematic vorbind dacă nu şi umanistic. Nu e treaba mea ce este acolo, doar observ. Şi fac o comparaţie cu ce se întîmplă pe aici pe la noi.
Aşadar, etnicii maghiari, în virtutea "ne-discriminării" primesc nişte drepturi. Fireşti, normale, corecte, legale, umaniste în fond. Dar uşurel-uşurel se pierde echilibrul prin metoda "feliei de salam" sau a "banului în puşculiţă". Azi un pic, mîine doi pici... Pînă ajungi să vezi că puşculiţa s-a crăpat şi că de fapt tu ai depus de patru-cinci ori mai mult peste volumul ei... E deja prea tîrziu. Puşculiţa spartă e o realitate, banii scurşi sînt un fapt, pierderea materială, morală, umană, istorică sînt deja o... supă cremă (vezi titlul).
Pentru că sînt prea mic ca să fiu băgat în seamă dar şi pentru că nu pot schimba nimic, mă mulţumesc (cu nemulţumire!) să constat că cineva (cine oare?) a pus mîna pe o mare parte a ţărişoarei ăsteia, cu multă perversitate. De 20 de ani s-a creat o enclavă din ce în ce mai mare în jurul a trei judeţe (Harghita, Covasna, Mureş). Purificare etnică, INTERZICEREA limbii române pe acest teritoriu (dacă nu aveţi habar, mai mergeţi pe acolo şi după aceea să vorbiţi!) şi un control foarte strict a tot ce intră şi iese din ABSOLUT toate domeniile (cultural, lingvistic, politic, human resources... desigur economic!). De ce Har-Cov? Dar este vizibil cu multă claritate, pentru oricine are un ochi deschis, măcar. Pentru că sînt la graniţa extremă, depărtată cu restul lumii, a fostului Imperiu Austro- dar mai ales -Ungar. Sînt - şi au fost întotdeauna - mai mulţi maghiari la graniţa României cu Ungaria (Bihor, Arad, Baia Mare, Cluj, Alba, Sălaj, Bistriţa etc.) decît în Mureş, să zicem. Mă rog, acum nu mai este aşa, pentru că acolo nu mai există altceva... Dar dacă unguraşii noştri ar fi început cu un plan de extindere dinspre centru spre extreme, s-ar fi prins toţi. Aşa, au creat un cap de pod hăt departe, taman la capătul... imperiului, l-au finanţat, propagandit-aburit şi uite că acum teritoriul ăsta mititel şi nevinovăţel începe să se extindă uşurel-uşurel către "patria-mamă". Dar de văzut, văd numai ăia care au un singur ochi valid. Că ăialalţi, dorm. Cînd toate judeţele din fostul imperiu vor fi din nou sub stăpînirea cultural-lingvistico-politico-economică a "foştilor" vom avea chef să batem din buze a pagubă.
Uniunea Europeană, în felul şi halul în care merge acum, nu are mari şanse de viitor viabil. Europa se musulmanizează, economia îngenunchează în faţa agresiunii asiatice şi orgoliului prostesc nord american etc., bla-bla. Şi atunci, de că să nu clocească măriile lor maghiareşti o qestie uşurel conservator-extingător? Că doar ..."ce reu facem dache copii noastre invaţe limba maghiare?" Nimic! Numai că din cînd în cînd, ar trebui să mai verificăm unde începe şi unde se termină toleranţa, corectitudinea, fairplay-ul şi unde începe prostia, amînarea şi toate celelalte pagube ale noastre. Care noastre? Că dacă începem să ne învăţăm copiii ungureşte, noi ai cui "noştrii" o să fim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu