...sau cifra fierăriei? Tîmpenii mai mari ca acestea, legate de sfîrşitul lumii în orice an contemporan nouă, precum şi incredibila aiureală, în legătură cu cifra fiarei, celebra 666-cea-dătătoare-de-dureri-de-cap-bigote nu mi-a mai fost dat să aud de multă vreme. Mint! Aud aiureli tot timpul, că de-aia m-am tîmpit şi eu, nu de altceva...
666 şi te trăzneşte! Te curentează imediat ce ai pronunţat sau scris această cifră "malefică"... "magică", periculoasă, dureroasă, plictisitoare, banală. BANALĂ! Da dragii mei, este o simplă cifră care nu are nici un fel de putere, ea în sine. Aaa, că sînt nişte zărghiţi antrenaţi, dresaţi, manipulaţi să reacţioneze la auzul/văzul acestei cifre? Perfect de acord! Aşa poţi să reacţionezi şi la "culoarea diavolului" (roşu-ca-focul? negru-ca-întunericul? mov-ca-movul?...), la numele lui, la forma geometrică, la metalul, ziua, ori cine mai ştie la ce. O aberaţie de la cap la coadă, onorată instanţă! O aiureală!
Cifra şase, mă duce cu gîndul la faptul că matricea fundamentală pe această planetă este hexagonul. Adică toate celulele au o formă hexagonală. De unde vine aceasta? De la apă. Filosofii antici (Tales de exemplu) considerau apa ca elementul primordial. Corectat de ştiinţele actuale. Dar să nu-i negăm genialitatea. Să ţinem cont şi de ceea ce spunea "Murphy" (mă rog unul din seria lui) că o concluzie este locul unde te-ai plictisit să mai gîndeşti. Deci, să revenim la apă. Dacă omul, corpul său fizic, conţine mai multă apă decît orice altceva, la fel ca toate animalele şi plantele care nu pot exista fără apă, nu avem cum să negăm faptul că apa, chiar dacă nu este elementul primordial, este un element esenţial. Şi ce legătură are asta cu faptul că şase este o cifră importantă, la fel cu hexagonul? Păi cum să nu, dacă apa cristalizează hexagonal? Un fulg de nea, o picătură de apă pusă pe mijlocul unui ciob de sticlă, băgat în congelator va lua o formă hexagonală. Şi nu-i normal ca şi celula vie să aibă această formă hexagonală? Eu zic că da.
Şi ce mai zic eu, mă rog? Păi zic că alăturarea mai multor "şase", trei de şase, să zicem... M-ar duce cu gîndul mai degrabă la nişte faguri de albine (nu-i aşa, tot în formă de hexagon... şase?). Şi m-aş gîndi că dacă această cifră are vreun înţeles tainic, îl are mai degrabă pe cel al vieţii. Şi viaţa de unde ne vine mă rog? De la Darwin, de la maimuţe, de la Adam şi Eva, de la batracieni, klingonieni sau pe ce alt drum vreţi să mergeţi... dar tot la Dumnezeu ajungeţi. Mă rog, Doamne-Doamne, Forţa Supremă, Marele Arhitect, Suprema Conştiinţă, Alah, Budha. Definiţi-L dvs. cum doriţi pe Acela! Chiar dacă are conştiinţă sau nu, chiar dacă este un moment dat, un Big-Bang, un quarq, o energie, un neant, un infinit...
Aşa încît, în contra scatofagilor voi fi mîndru să afişez un simbol "magic" dat de trei hexagoane, să locuiesc la nr. 666, să beau cea de-a 666-a sticlă de apă, să fac dragoste a 666-a oară şi să nu mă opresc acolo... să... chestii de-astea care ţin de viaţă şi nu de prostia din capul sec al prea (din ce în ce mai prea) multor zevzeci. Huo cretinilor! Chiar nu vedeţi că unii cîştigă bani şi putere de pe urma prostiei voastre?
7 comentarii:
Proverbe 19:2
"Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău."
Legat de Ziua respectivă n-o ştie nimeni, decât Dumnezeu. Oamenii însă, în necunoaşterea lor, aleargă ca bezmeticii, ameţiţi de prinţul întunericului:
"Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri." Ieremia 5:31 (Vezi şi Ezechiel 13)
Hexakosioihexekontahexaphobia aceasta decurge din lipsa cunoaşterii lui Dumnezeu:
"Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă." (2 Timotei 1:7)
Mulțumesc pentru comentariu. O mică nuanță aș avea de completat, apropo de "cunoaşterea lui Dumnezeu". Mi-e cam greu să cred că cineva dintre oameni ar fi în stare CU ADEVĂRAT să-L cunoască. De simţit, mai degrabă. Şi cred că este mai important să-L simţi decît să ai aroganţa că ai avea cum să ajungi să cunoşti ceva ce nu-ţi este dat să cunoşti. Şi legat de ultima frază sînt 1000 la sută de acord cu ea. Toate bune şi multă sănătate!
Asta ar face parte dintr-o discuţie mai amplă, dar încerc o sinteză:
Nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu decât prin ceea ce ne spune El nouă, prin Cuvântul Său (Biblia):
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună." (2 Timotei 3:16-17)
"În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi" (Romani 1:20)
Şi fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. (Evrei 11:6)
"Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu." (Ioan 17:3)
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3:16)
Proverbială este înţelepciunea (şi bogăţia) lui Solomon (neîntrecute nici în ziua de azi, de vreun om, cu excepţia lui Isus).
"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" spune Isus, "nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
Isus, Fiul lui Dumnezeu, este Cuvântul Lui, care era la început, şi prin care a luat fiinţă Creaţia.
Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. (Proverbe 2:6)
Încă o dată, mulţumesc pentru comentariu. Nu prea am înţeles cel de-al doilea comentariu. Confirma cele spuse de mine in postare sau le infirmă? Prea multe citate. Prefer originalul, fără interpretări. Orice decupare, scoatere din context, nu face decît să altereze mesajul iniţial. Din păcate, în ultimul timp pot constata o adevărată explozie de religiozitate, de profeţi, vorbitori "în numele Domnului".
Sincer, nu cred că este nevoie. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nostru! În absolut nici un caz. Şi noi, dacă avem impresia că-L linguşim, că-L păcălim cu vorbe mieroase, cu "contracte" de genul "Dar Doamne, Te-am slujit cu credinţă... de ce mă pedepseşti?" ...ne înşelăm, de fapt, numai şi numai pe noi înşine.
Nu sînt un afon într-ale religiei, dar nici nu sînt un practicant al vreunui cult. Pînă acum, nu m-a convins nici unul. Prefer statutul de freelancer, chiar şi într-ale credinţei. Adică sînt un liber-credincios în Dumnezeu, fără să simt nevoia de "îndrumare şi control" din partea nici unui cult.
Pe de altă parte, dau dreptate întru-cîtva, acelui calif care a ordonat incendierea bibliotecii din Alexandria, pe motiv că toate scrierile de acolo sînt fie inutile pentru că reiau cele cuprinse în Coran, fie îl contrazic, deci nu pot fi acceptate.
Ultima remarcă am făcut-o pentru a sublinia faptul că dacă discut cu un om, prefer vorbele sale omeneşti. Dacă vreau argumente biblice, prefer să citesc originalul! Mă opresc şi eu, pentru că... ce-i prea mult, strică!
Am făcut o super-sinteză, despre cum Îl putem cunoaşte, direct din Cuvântul Său (scris - Biblia şi întrupat - Isus).
E vorba de singura cale, sau putem ajunge ca unele genii - care după o viaţă de căutări şi cercetări să zică: cred că Dumnezeu există (sau nu) şi să se trezească morţi (spiritual) pe veci.
După părerea mea, e cvasi-relativă "viaţa" sau "moartea" spirituală. Nu aş avea curajul să fac astfel de afirmaţii sau previziuni, condiţionîndu-le, de cele scrise în Biblie. Să nu uităm că această carte a suferit multiple traduceri, tipăriri, revizuiri, interpretări etc. Şi-apoi, sînt unul dintre cei care aşteaptă şi un capitol nou, insuflat/inspirat mai ...în zilele noastre, către un Ales contemporan nouă. Aşa, maculatură cu tipi care pretind că stau sau au stat de vorbă cu Dumnezeu, am mai citit. Şi sînt cam multe întrebările care se nasc în timpul lecturării unei asemenea cărţi.
Problema nu ar fi nici Biblia, nici credinţa, nici ritualul religios, nici obiceiurile, presupunerile sau interpretările oamenilor implicaţi sau doar tangenţi credinţei (via Religii). Cred că, problema este la agresivitatea cu care unii semeni ai noştrii vor să ne facă "bine cu forţa". Pentru că sînt unii care sînt convinşi că singurul adevăr este numai şi numai al lor. Că toţi ceilalţi sînt "pe calea greşită" etc. După ce am citit şi Coranul şi am stat de vorbă cu practicanţi serioşi ai cultelor izvorîte din acesta, am simţit nevoia să văd şi ce spun budiştii, confucianiştii, brahmanii... După o vreme şi nişte asemenea alternative/cărţi citite, s-ar putea ca "sfinţenia" Bibliei să se clatine puţintel. Adică apar nişte nuanţe cel puţin credibile, care pun la grea încercare unicitatea adevărului suprem promovat de "Unica-Carte".
Mulţumesc din nou, pentru comentariile foarte bine argumentate şi mă simt onorat că un bun cunoscător al problemei religioase mi-a dat răspuns la opinia mea. Toate bune şi sănătate!
Mai suntem şi noi, unii, care depunem mărturie, care vorbim din experienţă.
Trimiteți un comentariu