Păsărica cioară

Mereu în atenţia presei, Traian Băsescu este un personaj controversat. Simpatic, enervant; spiritual, bădăran; genial, memorabil sau condamnabil, blamabil. Unii ar spune că e o personalitate complexă, alţii că e un şmecher viclean. Se pot spune multe, pentru că e material destul...

Cel mai recent moment este nu referendumul cîştigat, cum s-ar crede, ci un banal conflict cu o "păsărică" jurnalistă. Preşedintele nostru reconfirmat, a făcut un gest, rapid calificat ca... incalificabil. Dacă ar fi fost pe stradă şi s-ar fi dus el la ea şi nu invers, în termeni juridici s-ar numi tîlhărie, combinată cu încă nişte argumente din Codul penal şi cel civil. Are cine să-i caute în coarne, că Slavă Domnului, mulţi nu-l înghit. Poate vor încerca să-l mai suspende o dată, pe chestia asta?

DAR!!!

Pentru că este un dar aici la mijloc, pe care îl cunosc ziariştii profesionişti, care sînt ziarişti şi nu ingineri sau jurişti recalificaţi din mers la locul de muncă. Asta în cazul că au şi studii şi nu doar o diplomă, că dacă-i auzi disutînd în particular, te iei cu mîinile de păr cît de mare le este ignoranţa şi incultura. Dar dau lecţii şi impun idei de nu-ţi vine să crezi că ei chiar ştiu ce spun.

Aşadar, există un "dar". Precedentul, în România se numeşte generalul Puiu din Timişoara intervievat... fatal, de mult-prea-distinsa "jurnalistă" Brînduşa Armanca. Fătuca, ori avea misiunea ori a fost atît de proastă încît a făcut jocurile cuiva, l-a atins pe buze cu "microfonul", generalul murind pe loc. A fost electrocutat cu un curent de mare frecvenţă care i-a provocat un stop cardiac. A dus cu el în mormînt multe secrete ale Revoluţiei şi nu numai... Marea jurnalistă a fost promovată pentru merite deosebite, în f. scurt timp, la cîrma Studioului TVR Timişoara. Habar nu am unde este această persoană, acum şi după ce i-am cunoscut evoluţia, aş prefera să nici nu ştiu.

Deci:

1. Jurnalistă nici prea-prea nici foarte-foarte.

2. Spaţiu considerat de gaşcă drept public. Dar un magazin este spaţiu public numai pentru imagini de ansamblu şi nu ţintite asupra unui cumpărător. Sau în cazul unor emisiuni filmate cu acordul conducerii şi proprietarilor acestuia. Altminteri este cam discutabilă...

3. Un jurnalist are unelte specifice. Pentru înregistrare video are o cameră de filmat. Pentru audio are un microfon uşor de identificat. Un aparat de fotografiat şi un reportofon în cazul presei scrise. Eventual un carneţel şi un pix.

4. În cazul unui jurnalist profesionist, întîlnirea cu o personalitate publică este o şansă. Este OBLIGAT să caute un contact, un dialog etc. DAR cu limite, cu bun simţ şi cu măsură. În momentul în care o persoană publică este în afara cadrului ei instituţional, în afara programului de lucru şi eventual în timpul unei acţiuni legale dar nespecifice cadrului său oficial, pe care nu doreşte să-l facă public, are dreptul la imagine. Şi poate refuza dialogul cu indiferent cine.

5. În cazul că un "cineva" insistă la discuţie, intrăm uşurel în zona hărţuirii, agresiunii, ultrajului, atacului la persoană. Desigur, în cazul dat, acest argument poate fi exagerat.

6. În cazul că acel cineva se dă drept ziarist, dar nu se legitimează sau foloseşte unelte nespecifice meseriei sale poate trezi suspiciuni. Un ziarist de televiziune, care filmează cu telefonul, este cel puţin suspect! Mai ales dacă este însoţit de un cameraman căruia nu i s-a permis să filmeze în acel loc, în acel moment.

6.1 În acest moment trebuie făcută precizarea că jurnalistica de tip "paparazzi" este la limita meseriei. Cînd se trece de ea, de limită, nu mai are nimic de-a face cu meseria de ziarist. Golăneala presupune riscuri pentru care, în mod normal ziariştii "normali" nu ar trebui să sară în apărare! E drept că ne-cunoscînd toate datele de la faţa locului, fac judecăţi numai pe ce a apărut în presă pînă acum.

7. În cazul unei insistenţe exagerate, date fiind precedentele, persoana vizată insistenţelor poate declara că este în legitimă apărare!!! În momentul în care îmi vîri sub nas o sculă care "nu ştiu ce este" din punct de vedere al specificului meseriei, trebuie să mă apăr şi să dezarmez agresorul. Există atîtea telefoane-pistol, electroşoc sau cu tub de spray că nu e o noutate.

8. Problema de-abia de-acuma începe pentru "păsărică". Telefonul, ajuns indiferent cum, în mîna unei persoane (publică sau nu), a continuat să înregistreze o discuţie particulară. Discuţie care a fost interceptată, înregistrată şi apoi... PUBLICATĂ! Nici măcar în instanţă nu poţi folosi o astfel de probă, chiar dacă individul mărturiseşte o crimă, dar-mi-te că face pe cineva ţigancă împuţită, păsărică etc. etc. Nici măcar nu mai contează că cel care a spus este Preşedintele României. Interceptarea unor convorbiri în spaţiu privat cad sub incidenţa unor legi... dar nu e treaba mea. Probabil că preşeditele are consilieri care ştiu ce au de făcut. A căzut el un Preşedinte al SUA pentru interceptări ilegale, aşa că vocea unei "păsărici" nici nu prea contează...

În final, dacă aş fi şeful "păsăricii" aş da-o afară şi aş face şi plîngere la Parchet. Başca aş da-o în judecată pentru prejudicierea imaginii meseriei de jurnalist, pentru alăturarea numelui redacţiei la o găinărie pornită de la o agiamioaică. Am zis bine aşa? Dacă nu, iaca! Cine m-o băga în seamă o să-mi zică toate cele, că-s incult, că-s prost că-s căscat...

Meserie, meserie! Ce uşoară pare cînd te uiţi la televizor sau cînd citeşti ziarul!