Marea criză mondială din 2008 toamnă

Şi se iscă măi frate o isterie şi o panică mondială, de nu se mai vedea om cu om şi persoană cu persoană... Şi totul porni de la o bancă americană. Sau două sau trei. Sau nu!

Pentru că sînt adept (parţial) al lui "şi dăi şi luptă nenicule", ofer o "analiză" nonconformistă a momentului. "Totul" nu a pornit de la o bancă americană şi de la bursă şi de la bau-bau-urile, care ni se flutură prin faţă în acest moment. Sigur că teoria conspiraţiei ne va conduce tot la o bancă, la bani, la tot felul de sfori. Daar, problema este nitelus mai puţin complicată decît pare. Da' nu-i simplă deloc! În fine, după cuvenitele calambururi, să trec la subiect. Pentru a simplifica, decupez esenţialul:

1. momentul minus zero - şirul de revoluţii 89-şciste;

2. momenul x la puterea n - americanii se hotărăsc să testeze "starea de spirit" ...şi de fapt, a ruşilor. Cum altfel decît verificîndu-le reflexele? Pompează cu bani, arme, lozinci şi celelalte în Georgia, Gruzia, Abhazia, Osetia, Cosovo, Ucraina, Moldova, Transnistria şi multe, multe, prea multe altele. Cînd se coace momentul, start test! Georgienii se apucă să-şi facă ordine prin ogradă cu tancurile din dotare. Variante: dacă ruşii sînt "moi" vor protesta, ONU, gargară, mass media, diplomaţie etc. În cazul ăsta, scutul antirachetă şi acceptarea Ucrainei în NATO sînt certe şi fără nici un risc. Dacă ruşii intră - aşa cum de altfel au intrat - în problemă cu tancurile lor, "nu va fi momentul" pentru intrarea Ucrainei etc. Sigur, vor protesta americanii, ONU, gargară etc.

3. Momentul zero plus n: că n-or fi ruşii nişte copii de grădiniţă să nu ştie ce macină unchiu' Sam la moara lui... Orice plată are şi o răsplată. Aşadar, şut şi goool, fix acolo unde-i doare pe americani mai tare, în afară de petrol. Banii! Tavarişci panimaieş nu doarme, însă! Aşa că băieţii cu origini ruseşti, aclimatizaţi prin State, şi-au suflecat mînecile şi... uite criza mondială. A fost suficient să-şi scoată toţi banii de prin bănci şi să lanseze nişte zvonuri specialitatea KGB/FSB ca să-i pună pe butuci pe prea-aroganţii de americani.

4. Momentul zero plus n1: americanii prinşi cu pantalonii pe vine, au încercat să-şi arunce din desagi în cîrca oricui, din jur. Uniunea Europeană (veşnicul catîr care duce şi trage ponoasele gafelor americanilor, de vreo sută două de ani), Japonia etc. Dar în primul rînd, poporul american. Victime sigure şi veşnice ale intereselor oculte, de fapt, anti-americane.

5+. De aici încolo, ca să-şi "clătească" orgoliile, americanii vor trînti cu propaganda în popor. Poporul va comenta, se va răzbuna pe clasa politică, vor începe acţiunile sociale, mişcări, rebeliuni, critici, revendicări etc. Vor face recurs la argumentele capitaliste şi se vor referi la democraţie. Prinşi în cleşte, oligarhii oculţi americani vor recurge la vechiul scenariu cu "siguranţa statului", terorism, bombele nucleare ale lui Saddam, Iranul, Coreea, vreo ţară din Africa, Serbia nu-i mai dă pace bietului Cosovo, Hugo Chavez îl toacă din Venezuela lui, Cuba în sfîrşit poate fi atacată pentru că Fidel Castro e gata... Şi ca să fie siguri pe toată linia, nu numai că vor abate atenţia opiniei publice, dar o vor subţia bine de tot, luînd oamenii tineri şi trimiţîndu-i la moarte şi la alienare psihică pe fronturi de luptă. Din nenorocire, de cele mai multe ori, pe ambele părţi ale multor fronturi de luptă, se trag sforile din acelaşi "loc". Doi iepuri dintr-o lovitură. Sau toată turma... Un război cu miză directă, financiară, teritorială, pe resurse naturale etc.; o mare parte a propriei populaţii, care este "contra", vînturată şi risipită sub ordine şi disciplină militară (unde nu mai încape nici un fel de democraţie!); proprii cetăţeni puşi să plîngă la mormînt străin; restul lumii "băgată în ceaţă", nimeni nemai-înţelegînd nimic din talmeş-balmeşul mondial, care a debutat aparent cu o criză bancară, banală...

Ce e culmea? Faptul că toţi "duşmanii" americanilor sînt crescuţi, de fapt, în propriile pepiniere. Şi Slobodan Miloşevici, Manuel Noriega şi Saddam Hussein şi Ossama Bin Laden, se pare că şi Hugo Chavez sînt, de fapt, oamenii americanilor, care au nevoie la un moment dat de duşmani credibili care le deschid drumul spre teritorii/momente istorice/situaţii, bine ticluite cu mult înainte de a fi fructificate.

Somn uşor, oameni buni! Noapte bună! Dormiţi în pace! "Americanii" veghează...