miercuri, 14 februarie 2007

Tuşitul interzis!

De cîţiva ani încoace, toată lumea a intrat într-o isterie a interzicerii fumatului. Ca om care nu fumez, dar am făcut-o odată, recunosc că mă deranjează fumul de ţigară. De fapt, nu mă deranjează oamenii care fumează, ţigările, pipele, trabucele sau chiar fumul în sine. Ceea ce mă enervează este slăbiciunea celor dependenţi şi - de obicei - nesimţirea cu care îşi hrănesc viciul oriunde şi oricum, neţinînd seama de cei din jur. Un mod ciudat de a vindeca societatea de nesimţire este de a interzice "cauza". De aici, campanii mediatice, educaţia în şcoli, acţiuni de protest, banere, afişe, fluturaşi tipăriţi pe hîrtie de cea mai bună calitate, articole în ziare şi multe altele. Păcat de lemnul (adică pădurile) sacrificate pentru a suporta acele mesaje "împotriva poluării" Acei copaci ar fi absorbit noxele...
Nu cred că aici e problema. Nu cred că a fuma este atît de grav şi de dăunător pentru societate. Sigur că societatea trebuie educată, formată, obligată la bun-simţ, lege etc. Cîtă vreme, reclamele la ţigări sînt interzise, cele pentru alcool sînt free. Un beţiv, chiar dacă nu mă afumă cu damful său, aşa cum o face un fumător cu expiraţia sa alb-albăstruie, este mult mai periculos. Oricît de rău s-ar "chercheli" un fumător cu pipele sale, nu mă va agresa fizic, doar pentru că "i s-a urcat la cap". Dar un beţivan, care-şi consumă viciul discret, devine un pericol în efecte. Se urcă la volan, scoate o armă, pur şi simplu se împiedică lîngă mine şi mă atinge, vorbeşte aiurea etc.
Poate dintotdeauna, a fost o luptă a societăţii cu fumătorii. La şcoală erau bătuţi, exmatriculaţi, daţi ca exemple negative, gazetele de perete abundau de caricaturi cu elevi chiulangii şi fumători. Dar în şcolile de azi, a fuma este ceva banal. A bea alcool este relativ obişnuit. Dacă nu zilnic, cel puţin o dată pe lună la un chef, adolscenţii de-acum toarnă pe gîtleje cîte-un tăriu, o berică, ceva.
Uşurel intră şi drogurile în obişnuit. Deja avem în vocabular: drogat, injectat, a trage o linie, cocaină, iarbă... Ce mare lucru? Cînd va deveni un fapt obişnuit şi drogul, probabil va apărea ceva nou, bun-de-scandalizat. "Bun" să provoace campanii, ziua anti-nu-ştiu-ce, fundaţii şi ONG-uri pentru reintegrarea dependenţilor de noua drăcovenie. Cu aceleaşi rezultate ca şi campaniile antifumat. Se crează o reclamă atît de intensă încît traficul şi afacerile dubioase se dezvoltă incredibil.
Dacă societatea ar investi ceva mai puţină energie în a elimina un viciu la vedere (fumatul) dar şi-ar concentra acţiunile în contracararea viciilor mai grave şi cu efecte mult mai profunde decît par (alcool, droguri etc.) poate am avea mult mai mulţi fumători care ar cumpăra oficial, cu taxe, impozite etc. şi mult mai puţini drogaţi.
Şi dacă este doar un joc? Dacă cei care hotătăsc din umbră tendinţele mondiale, au recurs la o strategie? Lăsaţi de izbelişte campania anti-drog dar luaţi-vă de tutun, un drog mult mai "soft" şi odată cu interzicerea apare tentaţia frucului oprit? Ce chichirez mai are să iei droguri dacă sînt pe totate tarabele şi nimeni nu le bagă-n seamă, cînd poţi fenta sistemul fumînd? ...E? Aşa-i că sună aiurea? Care naiba de umbră şi tendinţe? Ăştia sînt cei gen Bin Laden, care chiar fac bani din droguri şi tutun. Zic tutun, că am început cu asta. Sincer, nu-l văd pe Ossama încărcînd baxurile cu ţigări netimbrate, ţinîndu-şi kalaşnikovul în bandulieră.
Şi-atunci, nu am început cumva, să lătrăm la pereţi şi să plîngem la morminte străine luptîndu-ne cu tutunul, zi-de-vară-pînă-n-seară ? Asta să fie problema nr.1 în lume? Războiul cu hologramele? Cu fumul şi cu tusea? De ce vrem să falimenteze producătorii de ventilatoare şi instalaţii de aer condiţionat? O fi vreo motivaţie religioasă, că tutunul e iarba dracului? Atunci ar trebui să iniţiem o campanie şi împotriva banilor, că banul e ochiului dracului. Să vezi atunci afişe de genul "ziua fără bani", "interzis cheltuitul banilor în locurile publice", "număratul banilor se face numai în încăperi ventilate, prevăzute cu lădiţă de nisip" şi alte trăznăi de-astea...

Niciun comentariu: