În actuala propagandă - de-a dreptul isterică - pro-apocaliptică, observăm că agenţii propagandişti aproape că se bucură descriind cu perverse satisfacţii finalul lumii. Le strălucesc ochii de bucurie. "Iu-huu, vine sfîrşitul lumii! O să vedeţi voi că am avut dreptate! V-am spus io!"... Cu numai două luni în urmă, presa de toate culorile şi felurile vuia că o să avem o iarnă grea. "Cea mai grea iarnă din ultimele secole"; "Temperaturi de minus 40 de grade!"... cu tonuri aproape de cele ale propăvăduitorilor apocaliptici. Pe de altă parte, minunea pămîntului geniul şi extra-ilustrul Nostradamus, panaceul universal al tuturor bunelor dar mai ales relelor noastre le-a ştiut el mititelul pe toate-pe-toate. Atîta că în plină lună ianuarie nu pot decît să spun că iarna asta 2010-2011 a fost jalnică. Ceaţă, ploaie, zloată, noroi... numai vreo cîteva zile cu zăpadă. Unde este iarna lui '86 cînd zăpada s-a pus din octombrie şi nu ne-a lăsat pînă în mai? Cu temperaturi de minus 20-şi de grade? Jurnalişti-papagali garantau aproape cu preţul vieţii lor autenticitatea acestei aiureli. Cred că, cel puţin, un deget dacă li s-ar tăia, am avea un imens cîştig în societatea asta foarte varză.
Nu de mult am primit nişte mesaje gogonate pe telefon, şi prin email cum că anul ăsta se întîmplă de pică şi Crăciunul şi Anul Nou de vineri pînă luni, că Rasputin a zis că asta se întîmplă numai odată la 569 de ani şi că atunci o să vedem pe draku' dacă nu trimitem în 10 minute la zece prieteni acel mesaj tembel. Fraierii habar nu au să numere nici pînă la 28 sau 29, adică timpul în ani cînd calendarul se repetă identic, cu fazele lunii, cu ziua şi data cu paştele şi Crăciunul picate în aceleaşi zile. Bine, paştele ăsta pică după cum au chef muşchii popicilor, după calculele lor misterioase (mmddaaaa...).
Apropo de popi, religie şi viaţă veşnică! Vroiam să punctez şi pe chestia asta o biluţă: neagră pentru mine, pen'că nu-s de acord cu măriile şi luminăţiile lor. Cum s-ar spune, viaţa e veşnică, ne re-încarnăm, sufletele noastre se duc şi se tot întorc de la unul la altul, primim sufletul cînd ne naştem şi îl pierdem cînd murim. Da, sînt de acord cu aceasta! Singura problemă e că acest suflet este un element pe care nu noi îl controlăm. Pentru că nu este al nostru, nu-i aşa? Bun pe asta am lămurit-o. Dar ce anume e sufletul? Unii teoreticieni ai reîncarnării aduc dovezi că amintirile "din alte vieţi", senzaţiile de deja vu şi altele asemenea sînt argumente supreme că sufletele noastre se reîncarnează, că amintirile acestea dovedesc fără tăgadă că o parte din noi (sufletul, ce altceva!?) a mai călătorit pe undeva-cîndva...
Dragii mei, am o veste tristă pentru voi! Sufletul este doar energie. Da, se reciclează, trece de la unul la altul, se mută, ia diferite forme... după voia bunului Dumnezeu. Dar fiind un duh, o energie, nu are suport material. Mă rog o altă formă de manifestare a materiei, dacă sînteţi un materialist dialectic convins şi vreţi neapărat o astfel de explicaţie... Aşadar, sufletul-energie, nefiind un format tipic pentru a înmagazina şi memora, pentru a stoca informaţie este un CEVA iar materialul uman (corp fizic, creier etc.) este ALTCEVA. Ideea e că, atunci cînd se duce de la noi, nu ne ia şi memoria cu toate amintirile, cunoştinţele şi abilităţile noastre acumulate într-o viaţă. Visele noastre că vom avea o viaţă veşnică şi că ne vom continua sub o altă formă viaţa fizică, transferata din corpul nostru material, fizic către o "viaţă" în plan eteric... sînt nişte vise şi amăgiri. Un efect al orgoliului nostru de "fiinţe supreme", create "după chipul şi asemănarea Lui"... Vax, dragii mei! Cind murim, se duc naibii şi toate (ne)plăcutele noastre amintiri...
Aşa că daţi-o mai încet pe-aia cu "pocăiţi-vă că vine sfîrşitul lumii" şi toate rahaturile derivate de aici. Şi nu mai înghiţiţi chiar nemestecat tot ce vi se bagă în gură. Vorba 'ceea: de-ale gurii pot fi şi merindele dar şi fluierele, trompetele, burghiele dentiştilor şi alte hm... delicii orale... Poftă bună, dacă ţineţi neapărat...
Nu de mult am primit nişte mesaje gogonate pe telefon, şi prin email cum că anul ăsta se întîmplă de pică şi Crăciunul şi Anul Nou de vineri pînă luni, că Rasputin a zis că asta se întîmplă numai odată la 569 de ani şi că atunci o să vedem pe draku' dacă nu trimitem în 10 minute la zece prieteni acel mesaj tembel. Fraierii habar nu au să numere nici pînă la 28 sau 29, adică timpul în ani cînd calendarul se repetă identic, cu fazele lunii, cu ziua şi data cu paştele şi Crăciunul picate în aceleaşi zile. Bine, paştele ăsta pică după cum au chef muşchii popicilor, după calculele lor misterioase (mmddaaaa...).
Apropo de popi, religie şi viaţă veşnică! Vroiam să punctez şi pe chestia asta o biluţă: neagră pentru mine, pen'că nu-s de acord cu măriile şi luminăţiile lor. Cum s-ar spune, viaţa e veşnică, ne re-încarnăm, sufletele noastre se duc şi se tot întorc de la unul la altul, primim sufletul cînd ne naştem şi îl pierdem cînd murim. Da, sînt de acord cu aceasta! Singura problemă e că acest suflet este un element pe care nu noi îl controlăm. Pentru că nu este al nostru, nu-i aşa? Bun pe asta am lămurit-o. Dar ce anume e sufletul? Unii teoreticieni ai reîncarnării aduc dovezi că amintirile "din alte vieţi", senzaţiile de deja vu şi altele asemenea sînt argumente supreme că sufletele noastre se reîncarnează, că amintirile acestea dovedesc fără tăgadă că o parte din noi (sufletul, ce altceva!?) a mai călătorit pe undeva-cîndva...
Dragii mei, am o veste tristă pentru voi! Sufletul este doar energie. Da, se reciclează, trece de la unul la altul, se mută, ia diferite forme... după voia bunului Dumnezeu. Dar fiind un duh, o energie, nu are suport material. Mă rog o altă formă de manifestare a materiei, dacă sînteţi un materialist dialectic convins şi vreţi neapărat o astfel de explicaţie... Aşadar, sufletul-energie, nefiind un format tipic pentru a înmagazina şi memora, pentru a stoca informaţie este un CEVA iar materialul uman (corp fizic, creier etc.) este ALTCEVA. Ideea e că, atunci cînd se duce de la noi, nu ne ia şi memoria cu toate amintirile, cunoştinţele şi abilităţile noastre acumulate într-o viaţă. Visele noastre că vom avea o viaţă veşnică şi că ne vom continua sub o altă formă viaţa fizică, transferata din corpul nostru material, fizic către o "viaţă" în plan eteric... sînt nişte vise şi amăgiri. Un efect al orgoliului nostru de "fiinţe supreme", create "după chipul şi asemănarea Lui"... Vax, dragii mei! Cind murim, se duc naibii şi toate (ne)plăcutele noastre amintiri...
Aşa că daţi-o mai încet pe-aia cu "pocăiţi-vă că vine sfîrşitul lumii" şi toate rahaturile derivate de aici. Şi nu mai înghiţiţi chiar nemestecat tot ce vi se bagă în gură. Vorba 'ceea: de-ale gurii pot fi şi merindele dar şi fluierele, trompetele, burghiele dentiştilor şi alte hm... delicii orale... Poftă bună, dacă ţineţi neapărat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu