Zilele astea, televiziunile ne-au arătat un nou circ. Circul Vadim Tudor. Întotdeauna cînd apare undeva sau spune ceva, acest ilustru domn provoacă, scurtcircuitează. Face valuri, spume, se agită... mă rog, qestii de-astea! In anul 1990, student fiind la Bucureşti îmi mai făceam cîte un leuţ colaborînd cu tot felul de ziare şi reviste. De la încărcat în maşină şi legat pachetele de ziare pînă la editoriale şi anchete complexe, făceam orice. Aşa am ajuns să colaborez cu Excelenţa-Sa dl. Corneliu Vadim Tudor. E drept, nu am avut o tangenţă directă prea intensă ori de prea mult timp. Am colaborat cu gazeta România Mare vreo două-trei luni, pînă a devenit partid. Pe vremea aceea exista şi una din variantele revistei "Caţavencu". Şi acolo mai strecuram cîte o mica ştiruţă, un comentariu ceva cît să-mi scot de-o ciorbă. Văzînd direcţia pe care a plecat R.M. am început să mă distrez dînd ştiri şi comentarii despre ceea ce scriam tot eu dar la Caţavencu. În partea cealaltă, aveam mingea gata ridicată... şi dăi şi luptă nenicule... dădeam eu în mine de-mi mergeau fulgii. Nu a fost prea cuşer, deontologic vorbind, dar mi-a asigurat supravieţuirea cele 2-3 luni.
Ceea ce am vrut de fapt să spun aici, e că, am avut ocazia să-l cunosc pe domnul Vadim Tudor. Pot să vă spun că este un ziarist extrem de bine pregătit, cult şi foarte talentat. Un bun scriitor, un poet şi un foarte priceput mînuitor al cuvintelor. Cunoaşte foarte bine istoria, religiile, geografia... are o extrem de bună memorie şi cunoaşte formidabil de mulţi oameni.
DAR!
Era clar că o să apară un "dar". Caracterul Luminăţiei Sale lasă de dorit. Se pare că are o formă de schizofrenie pe care o ţine foarte bine sub control. Dispare din viaţa publică brusc, de multe ori cîteva zile în şir. Atunci - se spune - boala îl ia sub controlul ei. Ceea ce apare în public este un joc bine gîndit, o strategie bine pusă la punct. Şi-a asumat acest rol, ca pe o misiune. Sînt 20 de ani de-atunci, Maestre! Cred că nu te superi dacă o spun acuma. Ar fi momentul să te izbăveşti şi tu, să te speli odată-şi-odată de păcatul tău cel mare!
Aşadar, în anul foarte complex 1990, politic şi social vorbind, în România lui Ion Iliescu era nevoie de alternative. Iliescu, ca fost comunist, era acuzat de extremă stîngă. Laş, a preferat să creeze o extremă şi mai la extremă stînga. Unul dintre cei propuşi, cu suficient talent şi inconştienţă, cu un caracter zero, şantajabil etc. s-a nimerit să fie Vadim. În totală dizgraţie în acel moment, i s-a propus să preia steagul extremei extreme stîngi. A acceptat cu bucurie. Ce face nenorocitul de orgoliu din om... vom fi ce-am fost şi mai mult decît...
Totul a fost bine şi frumos. Vadim a ajuns chiar şi în Parlament, a fost băgat în seamă de toţi şi de toate fără ca cineva să bănuiască faptul că era omul "intim" al puterii iliesciene. Un pion de bază. Era ultimul şi supremul argument în caz de confuzie a societăţii româneşti de la acea vreme. Era motivul perfect pentru Iliescu să-şi promoveze ideile fără să fie acuzat prea tare de ex-comunism sau de pro-sovietism. Vadim, ca un MAARE şi BUN român a preluat rolul de clovn-maimuţoi dar şi de extrem naţionalist. Însă, a tăcut mîlc atunci cînd au fost aruncate la coş Romtelecomul sau Petromul. A preferat să-şi încaseze comisioanele şi să le facă jocurile. Nu are o poziţie fair faţă de români nici cu alte ocazii. Şi se pot observa cu ochiul liber. Flutură steaguri anti evreieşti ca după aceea să dezvelească statui ale evreilor. Este anti-maghiar deşi nu asta este marea problemă a românilor acuma. Şi multe altele...
Singurul moment cînd a "scăpat de sub control" a fost momentul 2000, alegerile prezidenţiale, cînd s-a clasat pe locul 2 intrînd în finală. Atunci s-a văzut că Puterea de fapt era mult mai ...puternică decît părea. Au luat poziţie contra vadimului oameni pe care nici măcar nu i-ai fi bănuit de partea iliescului. Din păcate pentru Vadim, boala i-a făcut figura. În momentul cînd chiar ar fi avut nevoie de toată energia sa, nu a fost în stare să dea nici măcar un interviu, în seara desemnării ca al doilea candidat. Şocul a fost prea puternic pentru el.
După acest moment, duce steagul românismului pe culmi tot mai plate, mai afundate. Poziţiile sale sînt tot mai nesemnificative. Iliescu a ieşit din prim-plan, lumea s-a mai obişnuit cu capitalismul, averile ţării au fost furate... practic vadimul şi-a cam încheiat misiunea. A primit posturi şi misiuni pe afară ca europarlamentar... OTV-ul nu îl mai invită... ziarele lui au tiraje tot mai mici... moşnegii pe care i-a prostit ani de zile au cam murit...
Aşa că, vedem cum uşor-uşor, pe propria lui mînă este scos din circuit. Acum e în plin scandal de evacuare dintr-o casă în care nu are ce căuta. Mă rog, discutabil din toate punctele de vedere. Probabil că nu acceptă cine ştie ce altă qestie şi ameninţă cu dezvăluiri şi atunci "cei puternici" îl şubrezesc ca să-i obţină/ofere o monedă de schimb. În acest moment, Vadim Tudor nu mai reprezintă nici un pericol, altul decît cel de imagine. Mda... cei ce ştiu, ştiu că excelenţa sa are nişte mici acţiuni pe la nişte afaceri cam ceţoase şi cam de taină. Dar cine din zona asta... hmm... prea-luminată, nu are? Cine are, are! Cine nu, să-şi pună sare!
Ceea ce am vrut de fapt să spun aici, e că, am avut ocazia să-l cunosc pe domnul Vadim Tudor. Pot să vă spun că este un ziarist extrem de bine pregătit, cult şi foarte talentat. Un bun scriitor, un poet şi un foarte priceput mînuitor al cuvintelor. Cunoaşte foarte bine istoria, religiile, geografia... are o extrem de bună memorie şi cunoaşte formidabil de mulţi oameni.
DAR!
Era clar că o să apară un "dar". Caracterul Luminăţiei Sale lasă de dorit. Se pare că are o formă de schizofrenie pe care o ţine foarte bine sub control. Dispare din viaţa publică brusc, de multe ori cîteva zile în şir. Atunci - se spune - boala îl ia sub controlul ei. Ceea ce apare în public este un joc bine gîndit, o strategie bine pusă la punct. Şi-a asumat acest rol, ca pe o misiune. Sînt 20 de ani de-atunci, Maestre! Cred că nu te superi dacă o spun acuma. Ar fi momentul să te izbăveşti şi tu, să te speli odată-şi-odată de păcatul tău cel mare!
Aşadar, în anul foarte complex 1990, politic şi social vorbind, în România lui Ion Iliescu era nevoie de alternative. Iliescu, ca fost comunist, era acuzat de extremă stîngă. Laş, a preferat să creeze o extremă şi mai la extremă stînga. Unul dintre cei propuşi, cu suficient talent şi inconştienţă, cu un caracter zero, şantajabil etc. s-a nimerit să fie Vadim. În totală dizgraţie în acel moment, i s-a propus să preia steagul extremei extreme stîngi. A acceptat cu bucurie. Ce face nenorocitul de orgoliu din om... vom fi ce-am fost şi mai mult decît...
Totul a fost bine şi frumos. Vadim a ajuns chiar şi în Parlament, a fost băgat în seamă de toţi şi de toate fără ca cineva să bănuiască faptul că era omul "intim" al puterii iliesciene. Un pion de bază. Era ultimul şi supremul argument în caz de confuzie a societăţii româneşti de la acea vreme. Era motivul perfect pentru Iliescu să-şi promoveze ideile fără să fie acuzat prea tare de ex-comunism sau de pro-sovietism. Vadim, ca un MAARE şi BUN român a preluat rolul de clovn-maimuţoi dar şi de extrem naţionalist. Însă, a tăcut mîlc atunci cînd au fost aruncate la coş Romtelecomul sau Petromul. A preferat să-şi încaseze comisioanele şi să le facă jocurile. Nu are o poziţie fair faţă de români nici cu alte ocazii. Şi se pot observa cu ochiul liber. Flutură steaguri anti evreieşti ca după aceea să dezvelească statui ale evreilor. Este anti-maghiar deşi nu asta este marea problemă a românilor acuma. Şi multe altele...
Singurul moment cînd a "scăpat de sub control" a fost momentul 2000, alegerile prezidenţiale, cînd s-a clasat pe locul 2 intrînd în finală. Atunci s-a văzut că Puterea de fapt era mult mai ...puternică decît părea. Au luat poziţie contra vadimului oameni pe care nici măcar nu i-ai fi bănuit de partea iliescului. Din păcate pentru Vadim, boala i-a făcut figura. În momentul cînd chiar ar fi avut nevoie de toată energia sa, nu a fost în stare să dea nici măcar un interviu, în seara desemnării ca al doilea candidat. Şocul a fost prea puternic pentru el.
După acest moment, duce steagul românismului pe culmi tot mai plate, mai afundate. Poziţiile sale sînt tot mai nesemnificative. Iliescu a ieşit din prim-plan, lumea s-a mai obişnuit cu capitalismul, averile ţării au fost furate... practic vadimul şi-a cam încheiat misiunea. A primit posturi şi misiuni pe afară ca europarlamentar... OTV-ul nu îl mai invită... ziarele lui au tiraje tot mai mici... moşnegii pe care i-a prostit ani de zile au cam murit...
Aşa că, vedem cum uşor-uşor, pe propria lui mînă este scos din circuit. Acum e în plin scandal de evacuare dintr-o casă în care nu are ce căuta. Mă rog, discutabil din toate punctele de vedere. Probabil că nu acceptă cine ştie ce altă qestie şi ameninţă cu dezvăluiri şi atunci "cei puternici" îl şubrezesc ca să-i obţină/ofere o monedă de schimb. În acest moment, Vadim Tudor nu mai reprezintă nici un pericol, altul decît cel de imagine. Mda... cei ce ştiu, ştiu că excelenţa sa are nişte mici acţiuni pe la nişte afaceri cam ceţoase şi cam de taină. Dar cine din zona asta... hmm... prea-luminată, nu are? Cine are, are! Cine nu, să-şi pună sare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu