Vocea vocilor

Mă gîneam la un moment dat să dau titlul "vocea vacilor", dar am zis să nu jignesc pe nimeni.
Am aşteptat foarte curios, vreo două luni, mai exact după 23-24.11.2011 să văd ce reacţie va avea finanţa şi oculta mondială după declaraţiile Preşedintelui nostru. Spunea printre altele dl. Băsescu atunci, citez: "...aţi obţinut profituri uriaşe în România iar azi, dacă vă pregătiţi să lăsaţi economia românească nefinanţată în timp de criză, o vom considera ca un act lipsit de fairplay în relaţia cu România. Vreau să cred că acest lucru nu se va întîmpla şi nu vom fi puşi noi să plătim factura lăcomiei sistemelor bancare, a imprudenţei, a lipsei de responsabilitate de pe vremea cînd dădeau credite cu buletinul." Ştiam că va urma cît de curînd, o reacţie. O ceva, o tulburare, cineva o să sară ca ars pînă la ceruri şi înapoi. Încă nu ştiam cine. Încă nu ştiam cu mîinile cui o sa fie scoase castanele din foc. Dar ştiam că o sa-mi dau seama la momentul oportun. Ceva străveziu, ceva aparent banal.
Nimic nou în protestele spontane, nimic nou în necazurile românilor. Nimic nou în vocile indignate şi solemne ale dascălilor, nimic nou în nemulţumirile poliţiştilor sau jandarmilor sau angajaţilor serviciilor secrete. Este ultra-banal faptul că în toată lumea studenţii vor fi prezenţi la orice nemulţumire. La fel unii gură-cască, pensionari care au timp şi chef de spectacol. Ce greu e de prevăzut că opoziţia va lua "atitudine fermă", că va cere demisia tuturor în stînga şi în dreapta? Şi că va demasca corupţia, va arăta cu degetul, îşi va asuma răspunderea, se va jeli, se va da cu toate alea de pămînt? Există un contingent de oameni dispuşi să protesteze pentru orice, să critice orice. Recunosc, şi eu sînt un critic. Dar nu ajung pînă acolo încît să fiu un Che Guevara, un revoluţionar de profesie. Bun, am făcut un rezumat al celor care au ceva de spus, de cerut, de protestat.
Dar... Dar, uite că nu mi-am imaginat că se va apela, pervers, la aceleaşi reţete care au făcut ca "revoluţia" din 1989 să reuşească. L-au scos pe Măria-Sa de la naftalină. Au început să-l fluture. Jalnic personaj, folosit de serviciile secrete ruseşti din cel de-al II-lea Război Mondial ca să producă o breşă în forţele central-europene. L-au folosit ca să transmită mesaje propagandiste pe vremea comunismului şi în general cînd era vreo criză şi cineva avea nevoie de niţică greutate în argumente. Din păcate pentru persoana de sub nobila titulatură, nu şi-a dat seama de perversităţile manipulatorilor. De fiecare dată a dat o aură nobilă, misterioasă acţiunilor sale. Gafelor istorice. Dar nu despre dînsul vroiam eu să vorbesc aici. Vroiam să atrag atenţia asupra gloatei, masa mare de persoane. Oamenii concreţi, care sînt miezul protestelor. Da dragii mei, despre ei este vorba. Ei, cei care au fost în primele rînduri şi la "revoluţie" şi apoi, de fiecare dată cînd era ceva important. Cînd marele cîrmaci - Ilici-vodă - trebuia să-şi justifice vreo ceva gogonată, cu argumentul "maselor de oameni ai muncii".
Vă rog să priviţi, dacă or să mai fie manifestări cu orăcăieli în stradă, cine sînt cei mai disciplinaţi, cei mai cunoscători, cei mai bine organizaţi. Cîne ştie de acasă textele de strigat, cine spune cele mai faine glume, cine are cele mai bune argumente şi cine are cele mai bune iniţiative în grupurile de manifestanţi. Vă las plăcerea descoperirii. Poate o să recunoaşteţi şi ceva revoluţionari-optzecişinouăişti. Adică tot dintre domniile lor - gloate profesioniste - ridicaţi şi înnobilaţi cu tot felul de cadouri, domenii, diplome, drepturi, gratuităţi de rămîi fără aer, scutiri de taxe şi impozite, başca nişte pensii grosolane. Dacă le spun etnia or să-mi sară că-s băsist. Sau rasist, anti-ţigan. Dacă vin şi cu argumente o să-şi aducă aminte că aş putea fi ceauşist. Sau securist, comunist, sinistru, genocid... Sau că am nasu' mare, îs urît şi chel, deci prost.
O întrebare aş mai avea de pus. Cum biserica mamii ei de treabă nu vede nimeni că tot Ceauşescu e de vină, deşi au trecut mai mulţi ani de cînd a murit, de cît a avut efectiv puterea? Pentru cei ce nu ştiu, primul Preşedinte al României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost ales în această funcţie după anul 1970. Pînă atunci a trebuit să împartă puterea cu mai mulţi alţi tovarăşi. Aşa că din - să zicem! - 1970 pînă în 1989 ar fi 20 de ani. Din 1989 pînă în 2012 ar fi ceva mai mult de 20 de ani. Chestie de matematică şi de bun-simţ.
Şi-atunci, cînd văd toate astea... Chiar să nu mă gîndesc eu un pic-piculeţ: "cine draku' amestecă în ciorba asta românească"? Şi ce interese or avea oare? Şi toţi dobitocii ăştia de "români" chiar nu văd că se comportă ca nişte cîini proşti care-şi latră şi-şi muşcă stăpînii dar îşi apără duşmanii? Chiar nu au învăţat nimic din mizeria aia de "revoluţie" care i-a (ne-a!) ruinat pe toţi? E chiar aşa de greu de văzut că nu mai sîntem stăpîni în ţara noastră? Că am ajuns slugi la ţigani şi ne-am aruncat la gunoi toate averile? Cît de proşti trebuie să fim, ca să-i mai credem pe trădători? Îmi cer scuze, dar am pus mai multe întrebări decît am promis. Mă duc la telvizor să văd ce idealuri scumpe de libertate mai au revoluţionarii şi ce magazine au mai spart, ce bancomate şi ce fapte eroice, demne de cartea de istorie au mai comis! Bătăi cu jandarmii, vreun viol în grup, vreun şmen ceva...