Orice cultură şi orice limbă aferentă acestei "oricare cultură" are mijloace si modalităţi de a comunica, de a transmite peste generaţii idei, concepte, obiceiuri, cutume, reguli, tradiţii etc., etc. In general, "cultură" este asociat la "civilizaţie", de multe ori forţat suprapuse, considerate sinonime, confundate una cu alta sau folosite în sintagme stupide... de "lemn"... Nu-mi trece prin cap sa dau definiţii sau să contrazic pe unii ori pe alţii cu muuult peste nivelul meu. Îmi cunosc limitele şi pur-şi-simplu nu am curaj să intru în această zonă.
Una dintre ideile pe care am vrut să o rostesc (mai degrabă pentru mine, ca să mă "aud" vorbind şi să-mi clarific minţile) este că: într-o limbă trebuie să existe acele cuvinte care exprimă un minim necesar de idei. Trebuie să definim prin cuvinte elementele esenţiale cum ar fi apa, aerul, pamîntul, piatra, metalul, viul - plante, animale, insecte, reptile, oameni... Trebuie să putem exprima principalele senzaţii, nevoi, cum ar fi: mi-e frică, mi-e sete, îmi place, vreau, mă duc, vin, stau, dorm... Desigur, dacă mergem pe teoria evoluţionistă, toate au venit pe rînd, dintr-una într-alta, dezvoltîndu-se, rafinîndu-se... Mai întîi au fost cuvintele de bază, concrete. Fără nuanţe, fără sinonime, fără echivoc. Apă, mîncare, om, animal, copac, piatră. Fiecare exprima ceva palpabil, ceva concret. Apoi, cu cît comunitatea se dezvolta, cu atît şi nevoile de comunicare trebuiau să ţină pasul cu realitatea. Apa-apă devenea calda sau rece, curată sau murdară, proaspătă sau stătută, apă de la ploaie sau din rîu etc., etc. Şi uite aşa, intrăm în zona abstractizării. Avem nevoie de cuvinte care să exprime şi altceva decît concretul. Probabil că printre primele formule abstracte NECESARE au fost cuvintele ce ţineau de exprimarea sentimentelor: frică, plăcere, recunoştinţă, ierarhiile din clan... Aşadar, printre primele cuvinte ce nu exprimau ceva concret - cred eu - au fost salutul şi cuvîntul "mulţumesc".
Mulţumesc, gracias, danke, thank you, merci, spasiba, hvala, koszonom, ginkue... şi în sute de feluri. Observaţi? Nu seamnănă între ele aproape deloc. Şi am pomenit aici doar cuvinte în cîteva limbi apropiate geografic nouă. Toate înceamnă acelaşi lucru: mulţumesc. Aşadar, ca o ultra-superficială concluzie: nu există limbă şi deci cultură care să nu aibă o etichetă proprie, aproape unică: abstractul mulţumesc.
Nu-i aşa că nu se poate concepe o limbă sau o cultură fără acest cuvînt? Adică cineva (care îşi revendică o limbă şi are pretenţia să nu fie discriminat în virtutea deţinerii patentului asupra acelei limbi/culturi) poate argumenta că aparţine unei culturi "ca la carte" şi îşi poate aroga toate drepturile asupra existenţei unei limbi clare, distincte, de "sine stătătoare". Aşa-i? Da, bineînţeles!
. . . atîta doar: să aibă cuvîntul mulţumesc în acea limbă. Dacă nu are un cuvînt (clar şi distinct, nu un sinonim, nu o "abureală", o sintagmă care să ţină locul acestui cuvînt!) atunci nu are nici un drept la nici o limbă şi la nici o cultură. Poate una în formare - şi atunci trebuie definită ca atare! - şi în mod clar secesionistă. Cu tendinţe de enclavizare, de izolare, de înstrăinare faţă de o majoritate alături de care vieţuieşte. În acest caz, majoritatea are tot dreptul să sancţioneze acea aşa-zisă-cultură, acea aşa-zisă-limbă şi să nu acorde nici un fel de concesie grupului care îşi arogă cu nesimţire de-a dreptul infracţională drepturi în sensul "ne-discriminării, şi păstrării tradiţiilor culturale" bla-bla-bla şi vrăjeli de-astea.
V-am prea ameţit cu argumentele aparent fără sens? Bine atunci. Limba care nu are cuvîntul "mulţumesc" şi deci nu este o limbă iar "cultura" bazată pe o astfel de limbă este nulă... ei, această limbă nulă şi această cultură zero esteee... "limba rromani" şi toată "cultura" ţigănească. Da dragii mei, această limbă nu are acest cuvînt propriu. Foloseşte cuvintele cu însemnătate de "mulţumesc" luate de la majoritarii unde îşi fac veacul. Deşi nu au o cultură (mai citiţi nişte "istorie" şi o să vedeţi că) o şleahtă marginal-infracţională a speculat şi a preluat permament de peste tot, contrapunînd culturi reale, furate efectiv de la vecini sau popoare mai îndepărtate geografic. Le prezentau ca fiind ale lor, "originale-tradiţionale". Şi acum speculează, şi acum se prezintă peste tot ca români şi îşi prezintă limba rromani ca o limbă original-tradiţională, cu scop evident de confuzionare. Aşa-i că am mai spus-o să Iliescu+Roman+toată gaşca de revoluţionari (de origine şi apartenenţă într-un fel sau altul la "etnia ţigănească") ne-au adus "revoluţia" tocmai ca să-şi impună interesele? Am mai spus-o! Uitaţi-vă şi voi un pic de jur împrejur şi o să vedeţi că singurii care au avut de cîştigat ceva în aceşti 20 de ani, sînt tocmai ţiganii prea-iubiţi, purătorii noştrii de drapel şi avangarda culturii noastre tradiţionale.
Îţi mulţumesc popor luminos şi generos şi cald şi blînd şi cinstit că îmi faci cultura, că îmi cînţi muzica tradiţional-manelistă, că îmi faci legile în Parlament, că îmi faci politica economică, că îmi dirijezi cultura, învăţămîntul şi sănătatea şi justiţia şi... şi... Îţi mulţumesc pentru că mass media e în mîinile tale şi că toate adevărurile sînt filtrate în aşa fel ca eu să nu mai văd şi să nu mai înţeleg nimic. Îţi spun mulţumesc pe limba mea, pentru că pe limba ta nu ai un asemenea cuvînt. Dovadă a generozităţii tale şi a bunătăţii sufletului tău. Şi am să-ţi tot mulţumesc, atîta vreme cîtă o să mă laşi să-mi mai beau apa de la fîntîna străbunicului meu şi o să mă mai laşi să simt durerea şi umilinţele la care mă supui în fiecare minut... Îţi mulţumesc!
Una dintre ideile pe care am vrut să o rostesc (mai degrabă pentru mine, ca să mă "aud" vorbind şi să-mi clarific minţile) este că: într-o limbă trebuie să existe acele cuvinte care exprimă un minim necesar de idei. Trebuie să definim prin cuvinte elementele esenţiale cum ar fi apa, aerul, pamîntul, piatra, metalul, viul - plante, animale, insecte, reptile, oameni... Trebuie să putem exprima principalele senzaţii, nevoi, cum ar fi: mi-e frică, mi-e sete, îmi place, vreau, mă duc, vin, stau, dorm... Desigur, dacă mergem pe teoria evoluţionistă, toate au venit pe rînd, dintr-una într-alta, dezvoltîndu-se, rafinîndu-se... Mai întîi au fost cuvintele de bază, concrete. Fără nuanţe, fără sinonime, fără echivoc. Apă, mîncare, om, animal, copac, piatră. Fiecare exprima ceva palpabil, ceva concret. Apoi, cu cît comunitatea se dezvolta, cu atît şi nevoile de comunicare trebuiau să ţină pasul cu realitatea. Apa-apă devenea calda sau rece, curată sau murdară, proaspătă sau stătută, apă de la ploaie sau din rîu etc., etc. Şi uite aşa, intrăm în zona abstractizării. Avem nevoie de cuvinte care să exprime şi altceva decît concretul. Probabil că printre primele formule abstracte NECESARE au fost cuvintele ce ţineau de exprimarea sentimentelor: frică, plăcere, recunoştinţă, ierarhiile din clan... Aşadar, printre primele cuvinte ce nu exprimau ceva concret - cred eu - au fost salutul şi cuvîntul "mulţumesc".
Mulţumesc, gracias, danke, thank you, merci, spasiba, hvala, koszonom, ginkue... şi în sute de feluri. Observaţi? Nu seamnănă între ele aproape deloc. Şi am pomenit aici doar cuvinte în cîteva limbi apropiate geografic nouă. Toate înceamnă acelaşi lucru: mulţumesc. Aşadar, ca o ultra-superficială concluzie: nu există limbă şi deci cultură care să nu aibă o etichetă proprie, aproape unică: abstractul mulţumesc.
Nu-i aşa că nu se poate concepe o limbă sau o cultură fără acest cuvînt? Adică cineva (care îşi revendică o limbă şi are pretenţia să nu fie discriminat în virtutea deţinerii patentului asupra acelei limbi/culturi) poate argumenta că aparţine unei culturi "ca la carte" şi îşi poate aroga toate drepturile asupra existenţei unei limbi clare, distincte, de "sine stătătoare". Aşa-i? Da, bineînţeles!
. . . atîta doar: să aibă cuvîntul mulţumesc în acea limbă. Dacă nu are un cuvînt (clar şi distinct, nu un sinonim, nu o "abureală", o sintagmă care să ţină locul acestui cuvînt!) atunci nu are nici un drept la nici o limbă şi la nici o cultură. Poate una în formare - şi atunci trebuie definită ca atare! - şi în mod clar secesionistă. Cu tendinţe de enclavizare, de izolare, de înstrăinare faţă de o majoritate alături de care vieţuieşte. În acest caz, majoritatea are tot dreptul să sancţioneze acea aşa-zisă-cultură, acea aşa-zisă-limbă şi să nu acorde nici un fel de concesie grupului care îşi arogă cu nesimţire de-a dreptul infracţională drepturi în sensul "ne-discriminării, şi păstrării tradiţiilor culturale" bla-bla-bla şi vrăjeli de-astea.
V-am prea ameţit cu argumentele aparent fără sens? Bine atunci. Limba care nu are cuvîntul "mulţumesc" şi deci nu este o limbă iar "cultura" bazată pe o astfel de limbă este nulă... ei, această limbă nulă şi această cultură zero esteee... "limba rromani" şi toată "cultura" ţigănească. Da dragii mei, această limbă nu are acest cuvînt propriu. Foloseşte cuvintele cu însemnătate de "mulţumesc" luate de la majoritarii unde îşi fac veacul. Deşi nu au o cultură (mai citiţi nişte "istorie" şi o să vedeţi că) o şleahtă marginal-infracţională a speculat şi a preluat permament de peste tot, contrapunînd culturi reale, furate efectiv de la vecini sau popoare mai îndepărtate geografic. Le prezentau ca fiind ale lor, "originale-tradiţionale". Şi acum speculează, şi acum se prezintă peste tot ca români şi îşi prezintă limba rromani ca o limbă original-tradiţională, cu scop evident de confuzionare. Aşa-i că am mai spus-o să Iliescu+Roman+toată gaşca de revoluţionari (de origine şi apartenenţă într-un fel sau altul la "etnia ţigănească") ne-au adus "revoluţia" tocmai ca să-şi impună interesele? Am mai spus-o! Uitaţi-vă şi voi un pic de jur împrejur şi o să vedeţi că singurii care au avut de cîştigat ceva în aceşti 20 de ani, sînt tocmai ţiganii prea-iubiţi, purătorii noştrii de drapel şi avangarda culturii noastre tradiţionale.
Îţi mulţumesc popor luminos şi generos şi cald şi blînd şi cinstit că îmi faci cultura, că îmi cînţi muzica tradiţional-manelistă, că îmi faci legile în Parlament, că îmi faci politica economică, că îmi dirijezi cultura, învăţămîntul şi sănătatea şi justiţia şi... şi... Îţi mulţumesc pentru că mass media e în mîinile tale şi că toate adevărurile sînt filtrate în aşa fel ca eu să nu mai văd şi să nu mai înţeleg nimic. Îţi spun mulţumesc pe limba mea, pentru că pe limba ta nu ai un asemenea cuvînt. Dovadă a generozităţii tale şi a bunătăţii sufletului tău. Şi am să-ţi tot mulţumesc, atîta vreme cîtă o să mă laşi să-mi mai beau apa de la fîntîna străbunicului meu şi o să mă mai laşi să simt durerea şi umilinţele la care mă supui în fiecare minut... Îţi mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu